KorAP: Find »[drukola/base=ceașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...149 >

3,719 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

adus de la bucătărie o cană cu ceai, repede, prea repede, puteai crede că fusese pregătită dinainte. Chiar era. "E de tei, domnule adjutant. În schimb, e îndulcit cu miere. E ceaiul preferat al domnișoarei Sofie. În orice clipă am o ceașcă gata pregătită." K.F. s-a aplecat pînă aproape de urechea lui, de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzită. Nu era nimeni în toată Vila care să-i asculte, dar gestul ținea de presupusul secret ce i l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fost, nu reușea să împiedice scara interioară să scîrțîie. Era atît de veche și de uscată, încît era toată numai crăpături în lungul fibrei și se petrecea o adevărată minune că nu se prăbușise încă. S-a ridicat brusc, lăsînd ceașca pe jumătate plină, îi părea rău, ceaiul era minunat și pentru cît umblase prin zăpadă cădea numai bine, dar nu voia să dea ochii cu domnișoara dintr-un motiv foarte exact: plecînd așa, instala o stare de complicitate cu K.F.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a scuzat că nu are pe nimeni în casă, "după plecarea prințului nu mai avea rost să mai țin servitori, mă descurc bine singură. De altfel, singurătatea domnule adjutant, singurătatea este sentimentul care mă pune în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ai lui Cantacuzino, toți rotunjori și bărnaci, cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
chiar dacă ți se întâmpla a doua oară poate a treia oară în viață să dai ochii cu el. Ia, frățioare, e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra cu viteză, analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
este o dovadă de bună creștere, dar n-avea altă soluție, se temea mai mult de zăngănitul pe care l-ar fi provocat ținîndu-le împreună, nu era deloc sigur că nu-i tremură mîna de emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea de la Cantacuzino nu e decît un moment psihologie, un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

OK, cred că mergem pe Investiții video în ultimul segment... Babalâcul se uită la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Lady Zdreanță spune: — Așchia nu sare departe. Spune: Cu toții suntem... un soi de genii. Doar că, spune, unii dintre noi în alt fel. În mizerie O poveste de Lady Zdreanță După ce renunți la televizor și ziare, diminețile sunt insuportabile; prima ceașcă de cafea. Sigur, în prima oră după ce te trezești vrei să te pui la curent cu ce se mai întâmplă în lume. Dar noua ei regulă e: fără radio. Fără televizor. Fără ziar. Te lași de tot. Arată-i un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
să fie cât un stadion ca să încapă toți cei care vor pretinde că au fost acolo în noaptea cu pricina. Noaptea aia va deveni o legendă. Mitul nostru. Fumătorii de iarbă și poeții și casnicele și noi am stat cu ceștile de carton în mâini ascultând-o pe doamna Clark. Sânii ei care ți se vârau în ochi și botișorul ei siliconat i-au făcut pe unii să chicotească. Cineva a întrebat dacă există un număr de telefon la care cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

întruchiparea aspirațiilor ei de viitor. Voia să-l facă medic, să-l însoare cu o fată de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi pe Renar cum stă țeapăn înfipt în scaun și ridică ceașca până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bună!", cu o dezarmantă grijă paternă. A doua zi, în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată și a nimănui în încăperea rece și goală. Auzea glasurile celorlalți povestind și râzând, intuia prezența ceștilor de cafea, pretext de-ai aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu tupeu, dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu o ceașcă de cafea, amabile și prietenoase ca întotdeauna. Se așteptă să fie descusută, îmbiată să povestească amănunțit întâmplările nefericite care avuseseră loc. Dar se părea că nici una nu știa ce se petrecuse. Femeile vorbeau despre ale lor aruncându-i priviri din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
despre ale lor aruncându-i priviri din cele mai senine. Nu se putea să nu fi aflat întreaga fabrică despre moartea Rebecăi, despre arestarea lui Radu. Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fi aflat întreaga fabrică despre moartea Rebecăi, despre arestarea lui Radu. Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
întrebe dacă tot ce trăise până atunci nu fusese doar o joacă de copii. Copleșit de adormirea fără leac, vorbi despre prima lor noapte de dragoste ca și cum s-ar fi aflat amândoi, ca altă dată, față în față, la o ceașcă de cafea. Se furișaseră ca hoții, neștiind prea bine ce urmau să facă, el frământat de gândul întâmplării ce putea să vină, obsedat de grija că trebuia s-o facă atent și cu o nemăsurată delicatețe. Dar ea nu păruse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
înțelegere și răbdare, fosta lui soție s-ar fi aflat și acum lângă el, iar tot zbuciumul de roman de până acum probabil că l-ar fi citit împreună, umăr lângă umăr, într-o carte. Iuliana îl servi cu o ceașcă de ness dar el refuză cu o expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise cu indicațiile clare și femeia le notă în minte ca o secretară conștiincioasă. Urma s-o viziteze pe Luana, s-o scoată la plimbare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu infatuare pletele. Ca fostă logodnică a domnului director, bănuiesc că o astfel de regulă nu mă privește. Se întoarse țeapănă și dădu să deschidă ușa. Se răzgândi. Se apropie de biroul Luanei și începu să mângâie, cu degete subțiri, ceașca de cafea. Stai să mă gândesc... Nici tu nu te supui acestei legi. Înclină capul într-o parte, fixând-o cu o privire ironică. Poate din pricina faptului că ești secretara lui sau pentru că, în nopțile goale pe care plecarea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
te ferești de o așa calamitate? Cristian Bariu ieși din biroul lui atunci când fostei logodnice îi căzură ochii pe rochia unicat a Luanei, cadou de la Ștefan la aniversarea zilei de naștere. Doamna Noia ghici intenția femeii prea târziu. Domnișoara apucă ceașca de cafea și-i zvârli conținutul pe țesătura fină, de culoarea lămâiei. Luana își pierdu mințile. Închipuirea, din alte vremuri, se transformă în realitate în momentul în care își ridică rochia, apoi piciorul și lovi, în plin, chipul drăgălaș al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

toate limitele ei. De-a lungul zilei lor tumultuoase din care era făcută viața acestui oraș putea să Împlinească orice Își punea În minte. — O să te caut după-amiază, ceva mai Încolo, i a spus apucându-se să-și pregătească o ceașcă de cafea. și, ține minte, Mick, asta-i și pentru tine o mare ocazie! Mama tuturor istoriilor te așteaptă la colțul străzii! și e gata să-ți rostească numele! Orașul arăta În Întregime Îmbrăcat În roșu și alb, Merah Putih

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
semn dezaprobator, dar ei i-au ocolit privirea, nu se uita la ea decât un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi permis și i-a făcut plăcere când chelnerul, venit să ia tăvița de argint cu plata, s-a aplecat și a mormăit

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]