KorAP: Find »[drukola/base=ceafă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...145 >

3,622 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele, spre bucuria confuză a celor ce Își propuneau să le folosească și a doua zi, știut fiind faptul că Eroll Flynn ori Clark Gable nu treceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise liceanul zâmbind unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sfârșit, cu bucuria meschină a datoriei Împlinite. Se pregătea să-i adreseze un zâmbet posac când observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii, Își spunea el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care le colportase atâția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se uită la roată. Iar se uită În sus. Iar se uită la roată. Mai făcu de câteva ori mișcările astea, urmat Întocmai de cei din jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
avut Școala băimăreană asupra sa. Din acest punct de vedere, lucrarea este simptomatică pentru toți cei care au avut o perioadă de stagiu la Baia Mare. 14. Deodată, cu o mișcare sigură dar molatecă, somnoroasă, a brațului stâng, Îl prinse de ceafă și Începu să-l mângâie Într-o manevră abilă de distragere a atenției. Cum fac și asistentele medicale din secțiile de pediatrie În cazul copiilor cu teama de injecții. Dureroase, mai ales cele cu penicilină, tot la șase ore. Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Știa ce vorbește pentru că fusese internat odată la infecțioase, șase zile. Pe lângă tratament, s-a ales și cu o pijama nouă și moale de finet. Ce știa se și Întâmplă, pentru că o unghie i se Înfipse Într-un mușchi al cefei ca un ac de seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu, zise Flavius-Tiberius, indiferent. Perspectiva concurenței Îl lăsa rece. Nici pe mine, zise Eleonora. Cât timp la Feldiu tranzacțiile cu străinii merg bine, am din ce trăi. Atunci, pe curând, zise Petru. Rămase nemișcat În pragul casei Întrucât simțea În ceafă respirația caldă a Iolandei și se temea să nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dar cu o expresie pe chip necunoscută lui Petru. Așa trebuie să fi arătat ea pe vremuri În atelierul lui Szántó. Cu un zâmbet timid și provocator În același timp pe chip, cu buzele arse ușor depărtate, cu mâinile la ceafă, bucuroasă că nu mai trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă de această dată ochii. Își ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
meu. Mi-a fost dor de tine. — Am uitat de tine, Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai liniștit, nu face nimic. Mâna ei pe gâtul meu și degetele ei mângâindu-mi buclele de păr de pe ceafă. Nu face nimic. Totul e în ordine. Se trase ușor îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine. Știu. Tu nu mai ești. — Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ce s-a mai întâmplat în EastEnders. Și asta am și făcut. Eram cam pe la jumătatea unei complexe și incredibile intrigi care însoțea întoarcerea unuia dintre personajele negative ale serialului când Clio se aplecă în față, își strecură mâna pe după ceafa mea și mă sărută, la început tandru și apoi intens și sincer. Stai așa, am zis încet când ne-am depărtat unul de celălalt. Nu ți-am spus că aia proastă, cu ochi triști a rămas iar gravidă. Clio zâmbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine în și-n jurul cuverturii, cu capul ferit de lumina electrică, așa încât doar o ureche, pielea albă a cefei și-un omoplat ieșeau la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu iese decât aerul. O expirație sub forma unui ha nearticulat. Nu cred că pot accepta ideea unei cupole de biserică făcută din cărți de telefon. — A! — Adică... ce caută asta aici? Cum de-a apărut așa ceva? Cu mâinile la ceafă, Scout se întinse pe masă privind cupola. — Mie mi se pare foarte mișto. Ar trebui s-o privești așa. — O, da, e mișto. Doar că e... aiurea. Păstră tăcerea un minut, apoi se ridică în capul oaselor, luându-mă pe după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
îmbinându-se într-un flux sonor. Toate vocile repetau același cuvânt iar și iar - apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă. O jumătate de oră mai târziu, stăteam culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, cu paharul alături. Luasem o fâșie de hârtie și-o mestecam, încercând să conving ideea de lichid rece răcoritor să iasă din pasta caldă dintre dinții mei. Mă gândeam că era un lucru disperat, imposibil, că nu știam să extrag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
buclată de păr cărunt pe piept citea un roman din acela de spionaj, pe care numele autorului e scris mare și-n foiță de aur, ocupând jumătate din copertă. Însă Clio nu era nicăieri. Un fior de spaimă îmi străbătu ceafa. M-am hotărât să mă întorc în tabără. Cortul nostru dispăruse. Hamacul dispăruse. Gențile ei, gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în față, lovindu-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul gonind în sus și lovindu-mă în ceafă cu un pleoscăit puternic și apoi... Sfârâind și făcând bulbuci, suprafața apei deschizându-se sub picioarele mele. „Paul.“ o Fata care este lucra la biroul vezi din fața mea avea doi timpul bătăi de inimă. Zise: „Ci e foc O O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu sărutând-o pe gât de parcă n-o s-o mai văd niciodată și ea sărutându-mă pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de băut. Voisem să-mi schimb din nou hainele, dar pantalonii scurți și cămașa hawaiiană erau subțiri și se uscaseră repede în căldura de-afară. Îmi pierdusem însă ochelarii și pălăria de pai când căzusem peste bord și mă ardea ceafa ori de câte ori gulerul mi se freca de ea. Simțeam înțepături pe frunte și pe pomeți. Veni seara. Cerul începu să se întunece și m-am hotărât să stau lângă prora, la umbra lungă a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dintr-o sprânceană spre mine. — Ce e? am spus. — Te holbezi. Când o fată se fâțâie goală în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Rânji și se întinse intenționat, încet, cu ambele brațe în aer, apoi cu ambele brațe la ceafă, mișcându-și șoldurile la stânga și la dreapta. — Scandalos, am spus. — Sunt înțepenită, zise în chip de explicație, îmi aruncă un zâmbet superior și se îndreptă alene spre prora. Ar trebui să încerci și tu, e foarte... — Eliberator? — Așa ceva. S-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

brusture. Șasa simți cé i se furnicé iaréși ochii. Dar nu mai avea cu ce sé plîngé. Simțea cé este greu și cé toți copacii foșnesc. Nici nu putea sé se ridice de jos. Soarele i-a Încélzit umerii și ceafa și Șasa parcé era un șarpe care se-ncélzește. Numai sé viné cineva și sé-l crîmpoțeascé cu sapă. Anton procofievici Își trecu mîna prin pér și se opri deasupra microfonului féré sé spuné un cuvînt. Ochii lui au Început sé alunece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o limbă străină"‡‡‡. Simt în ceafă ceva rece, o gură de armă și mi-e din ce în ce mai greu să-mi depășesc cotidian spaima, cum ne învață R. W. Emerson. Chiar într-o seară ca asta, în urmă cu... (cîți, Cristoase, cîți ani sînt din '65 pînă...?) a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
o ia înainte, e inadaptabilă. Iese din rînd ca dintele meu. Cum s-o globalizezi? Ce te ții de mine, cîine? Du-te la Șichy! Să-ți dea Miss Deemple cafea. Ea se ține scai. Moare să mă scarpine după ceafă, știu io. Da' numa' pe tine te iubesc. E o neînțelegere la mijloc de codru des. Eu am imunitate genetică la femei. La toate. La mai toate, pun eu accent pe mai. Uf, ce gură devastatoare ai, Iordanco. Și, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]