497 matches
-
Bill s-a înroșit la față de plăcere. — Asta e bine de știut. Am muncit la ea vreo două săptămâni. Nick a arătat cu mâna în sus. —Vă supărați dacă o duc pe Susan s-o vadă și ea? —Deloc. Un ceainic a început să fluiere pe aragaz. —Eu o să pregătesc ceaiul. Urmându-l pe Nick și trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reușise să rezolve aproape nimic cu Jake și avea cu 50 de lire mai puțin în portofel. —Cu plăcere, a oftat ea. Vremuri greletc "Vremuri grele" Alison și-a făcut de lucru prin bucătărie: a pus apă la fiert în ceainic, deși nu avea nevoie de așa ceva, a șters masa care era deja curată și a aranjat, din nou, cănile de cafea. Orice numai să nu se mai gândească la bucățica de plastic de la etaj, obiectul ăla cu aspect atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eu sunt trează la ora asta nenoricită, a zis ea dând din cap către Jessica. Dar tu de ce-ai căzut din pat odată cu păsăretul? — N-am putut să dorm, i-a răspuns Jake amărât. Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o afurisită de petrecere în josul străzii, iar zgomotul a fost infernal. Puștiul a clătinat din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar fi întâmplat altceva. Asta înseamnă căsnicia... se mai întâmplă și chestii nasoale. Jake a dat din cap, deși nu părea tocmai convins. Când ai vorbit ultima oară cu el? —Aseară. Fiona s-a ridicat și s-a dus la ceainic, după care a turnat apă fierbinte în două căni. A sunat ca să-i ureze noapte bună Jessicăi, numai că fetița n-a reușit să priceapă cum de-l aude pe tati, dar nu-l și vede. —Tati! La auzul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pădurea de pantaloni și mirosul de pălării de fetru udate de ploaie. Ani mai târziu, În facultate, Îi priveam pe tații din clasa de mijloc tropăind Între salonul familiei și grădină, cărând tăvi cu tot ce trebuie pentru ceai, cu ceainice și seturi de căni de porțelan agățate În pini, și tânjeam după Îmbrățișarea lor de oameni obișnuiți. Într-o iarnă, trebuie că era prin ’75 sau’ 76, tata ne-a dus să ne dăm cu sania În Peak District. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Law, Maica Superioară. În spatele raftului cu cereale descopăr două borcane de dulceață Bonne Maman. Produsele conservate făcute din căpșuni sunt un exemplu excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi un borcan În mână și-apoi și pe celălalt, le țin deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu pungi pentru congelat, găsesc câteva etichete noi și scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi un borcan În mână și-apoi și pe celălalt, le țin deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu pungi pentru congelat, găsesc câteva etichete noi și scriu pe ele cu litere rotunde, bucolice: Dulceață de căpșuni Shattock. Luată de val, Încerc să desenez o căpșună apetisantă În colțul etichetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-o fac, numai să reușesc să rețin informația pentru cât mai mult timp. Să nu uit. O ceașcă de ceai bun. Și mă duc să fac niște sandviciuri, da? Cu șuncă sunt bune? Mama Își face de lucru cu ceainicul În bucătăria apartamentului. Mai degrabă un alcov decât o bucătărie, nu e loc decât pentru o persoană. Nici nu mănânc sandviciurile, dar acum câțiva ani am avut un puseu de maturitate când mi-am dat seama că scopul sandviciurilor mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
restul vine după. Când mă duc să mă uit ce face Emily, o găsesc cuibărită lângă Paula, care a adormit pe pat. Intru și sting veioza cu Cenușăreasa și le acopăr pe amândouă cu plăpumioara. Jos, În bucătărie, fac un ceainic de ceai de mentă și Încerc să Înțeleg ceva de la Momo. Zece minute mai târziu, Îmi dau seama de ce nu reușește să-mi explice: pur și simplu nu are un vocabular suficient de colorat ca să descrie ce a văzut. Astă-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Câteva bronzuri antice sumbre contrastează „cu raza palidă a două nobile Christi Crucifixi, unul dăltuit În fildeș, celălalt modelat din ceară”. Avea tăvile lui de Tassie pline de geme, micuța bonbonnière* Louis-Quatorze, cu o miniatură de Pettitot, mult prețioasele lui „ceainice din porțelan nesmălțuit, lucrate În filigran”, lăcrița lui de morocco** pentru epistole, de culoarea lămâii și scaunul lui „verde de pomona”***. Ți-l poți Închipui stând Întins acolo, În mijlocul cărților și mulajelor și gravurilor sale, un autentic virtuos, un cunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-a aplecat mormăind Într-o parte ca să pună la loc ceainicul, apoi a adunat cu mâna și a turnat Înapoi terciul negru din frunze de ceai care cursese din el. Astfel a Început viața mea la colegiu, cu o notă de stinghereală, care se va repeta destul de insistent În timpul celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nu mai avem de nici unele și n-am ajuns încă la cumpărături, atâta tot. Mă duc într-o clipă. Beau întâi o ceașcă de ceai. Vrei și tu una? M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Am avut doar o fracțiune de secundă la dispoziție ca s-o văd, înainte să se întoarcă rapid la Frosties sau Choco Flakes sau ce mic dejun îmbibat cu zahăr mânca el acolo. Am intrat în bucătărie, îndreptându-mă spre ceainicul de la fereastră. — Ce e? am zis. —Cum adică? Voiai să zici ceva? Preț de o clipă, îngrozitoare clipă, aș zice, am crezut că vrei să îmi dai bună dimineața. Am făcut o pauză ca să-i dau ocazia să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât îmi face mama un sendviș -, iar el a intrat părând puțin deprimat. A sărutat-o pe mama în felul absent în care o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
niciodată să nu spun „alo?“ tăcerii aceleia robotizate - și zâmbeam pentru mine la gândul că aveam s-o văd peste douăsprezece ore ale zilei aceleia. Micul meu dejun era o cană rapidă cu ceai, mai degrabă încropit decât preparat, din ceainicul electric și micuțele pachete și cutii de pe tava de lângă șifonier, eventual însoțite, dacă aveam în mod deosebit chef să mă răsfăț, de un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vreau cu tot dinadinsul, o să-mi spui, zise. Strămoșii mei erau vestiți pentru felul în care își torturau prizonierii și, cu toate că acum nu mai facem asemenea lucruri, vechile metode s-au transmis din gură în gură, ca simplă curiozitate. Luă ceainicul și umplu din nou paharele. — Ascultă! continuă. Poate că nu înțelegi, pentru că nu te-ai născut în ținutul acesta, dar eu n-o să pot dormi în pace până nu-l voi vedea pe acest om la fel de liber ca în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sfârșitul zilei, aveam de gând să reînnod legătura cu vechea mea viață. M-am sprijinit de chiuvetă și m-am uitat cum șunca începe să se prăjească. Am observat mici lucruri care sugerau existența unei vieți. Depunerile de calcar de pe ceainic, sticla de detergent pentru vase pe jumătate goală. Cele două bucăți de paste făinoase uscate din spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale trecerii cuiva. Ale prezenței cuiva acolo, recent. Semne ale vieții. Căutam prin dulapuri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu bucurie un meniu englezesc complet. Și eu care crezusem că-și făcea griji pentru mine. I-am mulțumit femeii și mi-am cerut scuze în numele lui. — Nu vorbi prostii, nu e nici o problemă, zise ea, punând pe masă un ceainic și o carafă mică de lapte. În orice caz, voi vedeți-vă de masă. Se pare că ați avut o zi grea. — E simpatică, zise Scout, urmărind-o pe Ruth întorcându-se în bucătărie. Ai un pisoi pe nume Ian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fusese privită vreodată cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bucătărie. Noul ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic de tablă serveau drept greutăți deasupra unui maldăr de cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știre că n‑a realizat nimic și că e vinovată de asta. Toți vinovații sunt, de fapt, făptași și toți făptașii sunt vinovați. În plus o mai apasă și această țesătură umană - ca un înveliș făcut să mențină căldura din ceainic - formată din asasinați, spânzurați, gazați, împușcați, oameni cu dinții de aur smulși. Servus, Hansi, somn ușor (așa‑l chema pe bărbatul ei, iar fiul poartă același nume). Hans al ei, care e deja mare, nu mai e Hansi, tocmai pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]