612 matches
-
tiran în familie. Nina Alexandrovna nu era singură în salon, îi ținea companie Varvara Ardalionovna; amândouă croșetau ceva și discutau cu un musafir, Ivan Petrovici Ptițân. Nina Alexandrovna părea cam de vreo cincizeci de ani, avea fața slabă, trasă și cearcăne mari sub ochi. Arăta destul de bolnăvicioasă și amărâtă, însă chipul și privirea ei erau destul de plăcute; de la primele ei cuvinte, se vădea clar că are firea serioasă și plină de o veritabilă demnitate. În pofida tristeții pe care o afișa, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green. Sunt europeancă. — Așadar, cunoști multă lume de aici. Desigur, zicea ea defensiv. Bobby observă că are cearcăne negre sub ochi. — Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se oprească respirația. Ascultă, e ceva ce trebuie să știi despre mine, despre cum sunt eu... Îi deschid un nasture de la bluză curvei și Îmi bag mâna Înăuntru. E ca o oroare de la Auschwitz, numai piele și os. Are cearcăne mari și negre sub ochi. Mă uit la pupilele ei și văd cum i se măresc la unison cu spasmul din pantalonii mei. Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe scăunel lângă masă. Pierduse nădejdea în minunea de adineaori și, de frică să nu se ivească iarăși stafiile cu care s-a luptat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la ochi și barba nerasă de trei zile, care mă îmbârliga cu frazele lui, pe tipul acesta aflat la capătul puterilor, care făcuse totul pentru ca ea să se întoarcă de partea vieții, mi-am dorit brusc să-l ucid. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu mai fi tristă. Soluția cea mai bună ar fi sa găsească pe cineva cu simțul umorului, dar se părea că n-are nici o șansă. Și-a scos repede oglindă din geantă și s-a privit cu atenție. Avea câteva cearcăne, căci noaptea precedentă îi fusese cât se poate de agitată.Trebuia să rămână vie în amintirea lui Giannis și se străduise din răsputeri să fie pe masura așteptărilor lui... Va trebui să meargă înainte, să se împace cu gândul despărțirii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului, este el, nu este el, oare cum arată de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost numită sforăit, însă prințesele nici nu sforăiau, nici nu transpirau. — Încă doarme, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o vedeam pe Baby acoperită într-un mod decent. Purta un tricou bărbătesc care atârna larg peste blugi și cu care ar fi arătat mult mai bine decât îi stătea de obicei în îmbrăcămintea strâmtă dacă nu ar fi fost cearcănele vinete de sub ochii ei. Faptul că nu s-a chinuit să le acopere cu machiaj spunea multe. Fuma și era trasă la față. — Nu am mai văzut așa ceva niciodată, a spus pentru a mia oară, mâinile tremurându-i pe țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mulțumindu-i... S-a trezit mai din timp ca de obicei, la soneria telefonului, pentru că dorea să treacă pe la spital mai înainte de toate. Avea senzația că este mai obosită decât atunci când se culcase. Nu știa la ce oră adormise, dar cearcănele vineții din jurul ochilor îi spuneau că destul de târziu. A băut o cafea în fugă, după ce mâncase în grabă câteva fursecuri. Tocmai își aranja poșeta când s-a trezit doamna Luiza. Nu mai era timp de conversație. - Să nu uiți ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
păstrez și după aceea...”, hotărî Laura, în timp ce introducea încărcătorul în priză. Ajunsă în baie, se îndreptă mai întâi la oglindă. Se examină și observă semnele de oboseală din jurul ochilor. „Offf! Iar trebuie să-mi dau cu prostiile acelea să ascundă cearcănele... Cine le vede merge cu gândul la prostii, de parcă aș avea eu gând sau timp să fac ceva! Dar ce? Știe cineva ce fac eu ori ce gândesc eu? Și, dacă știe, îi pasă cuiva de mine? Nu am observat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
albul îmbrăcăminții. 11. Nici hainele negre nu sunt recomandate. Dacă albul reflectă lumina foarte puternic, negrul o absoarbe. Evită purtarea hai nelor negre, în special dacă știi că vei transmite în direct pe timp de seară. În plus, dacă ai cearcăne sau pungi sub ochi, negrul hainelor le accentuează foarte mult. 12. Alege culori cât mai calde, plăcute și evită culorile tari, stridente. Dacă alegi o culoare stridentă, încearcă să elimini orice altă stridență din înfățișarea ta. De exemplu, se poate
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
balsam de buze. Machiajul femelor necesită mult mai mult timp. Se folosesc fondul de ten și pudra în culori cât mai apropiate de tonul natural al pielii, dar și batoanele corectoare pentru zona ochilor, în special în cazul femeilor cu cearcăne profunde. Apoi se aplică fardul de pleoape. În unele televiziuni există un cod al culorilor care pot fi folosite pentru machiajul reporterilor și prezentatoarelor, unele fiind interzise, cum ar fi verdele sau albastrul. În alte redacții, toate culorile sunt permise
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
dacă o fi să trăim, de ce să nu ne vezi? Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de pasăre. La masă tatăl observă paloarea Carminei, cearcănele de sub ochi, avu impresia că mâna în care ținea pulpa de pasăre nu mai arată a mână ci a schelet. Fata asta-i prea slabă, comentă el cu voce tare. Nu mănâncă sau ce-i cu ea? Mai întrebi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil să se ajungă la proporții fantastice! Atâtea resurse, atâtea șanse. Îl privi pe Ovidiu din profil, părea așa de sigur pe el, cu cearcănele lui săpate sub ochii de culoarea mierii, ce combinație bizară se făcuse totuși între ea și Trofin, atunci, în momentul fecundării, ce amestec zguduitor, celula ei și celula lui, un amalgam, un nebulos, o rotație continuă, până când au reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu respirația accelerată, tot mai speriată că el va veni înainte de a isprăvi ea pregătirile, că va auzi cheia învârtită în broască, în timp ce va sta întinsă pe pat cu ochii acoperiți cu pansament, sub infuzia de tei ce-i atenua cearcănele, o va găsi așa cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul brațului, să-i lase degetele reci și albe, va veni înainte de a fi isprăvit manichiura, înainte de a se usca părul, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să plutească, să se gândească, în plin câmp, aiurea. Ce relaxant era să nu te mai intereseze ceea ce este în jur! Ovidiu opri după un timp la marginea șoselei, în câmp. Cât de obosit era, cât de adânci îi erau cearcănele. Un fior de teamă o străbătu. Mă vor găsi dincolo de șanț, își spuse femeia, la marginea lanului de grâu. Urmele evidente de pe gâtul meu îl vor determina pe medicul legist să-și expună rapid concluzia: moarte prin ștrangulare. În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a Îndreptat spre ușă. Chiar când era pe punctul să iasă, Însă, Caricaturistul Alcoolic i-a tăiat calea. Privind-o drept În ochi, a apucat-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui Închis aveau cearcănele vinete și pungile umflate specifice alcoolicilor sau celor doborâți de durere sau amândurora. — Dragă Asya, a șoptit el, iar chipul i s-a luminat, afișând o compasiune pe care n-o mai zărise niciodată Înainte. În ciuda otrăvii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros Îi atârna peste frunte. Arăta ca un om periculos. — Parc-aș fi doctorul Jekyll, spuse el. Sau, mai exact, Mr. Hyde. — Mda, așa este. Pe când tu arăți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
într-o stare fizică perfectă, tuns scurt, proaspăt ras, cu o șapcă albă pe cap, cu un piept bombat bine profilat în tricoul său pe care scria LET FREEDOM RING !. în timp ce eu arătam puțin jerpelit, cu o barbă neîngrijită, cu cearcăne la ochi, eram cu un cap mai mic decît fratele meu și infinit mai sfrijit, asudînd într-un sacou pe care nu avusesem prezența de spirit să-l scot și să-l pun într-o valiză. — Hai că ne vom
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se termine, sînt năuciți pur și simplu că în sfîrșit au reușit. Nu ți se pare că durează cam mult, mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și face cruce cu dreapta. Cum a făcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în desimea ceții, o stea în cearcăn negru. Cățeaua a dat glas asupra luminii de la casa de vânătoare. E acolo împrejmuirea de răzlogi peste care pășește, și stogul de fân din vara trecută. A ajuns. Grăbește pasul. Când se scutură în pridvor de umezeala zăpezii, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala cu oglinzi căpăta proporții de mit, fiind un motiv nesecat de întrebări; ce a mâncat oare Bătrânul, cum a dormit oare Bătrânul, dacă avea sau nu avea cearcăne, de ce boli, în afară de boala deșertului, putea suferi. Când venea vorba despre o boală, zile întregi subiectul domina discuțiile; erau dezbătute în amănunt simptomele și șansele de însănătoșire existente în boala respectivă. Nu se întrebau cine anume îl putea îngriji pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]