2,037 matches
-
ca un trubadur când mâinile ei mi-au astupat fața și m-a făcut să-mi imaginez câtă frumusețe-mi fulgeră inima. a fost un extaz de vin roșu când am gustat din gura-i liră, gazelă dulce cu forme celeste, pe piept cu perle stele, reflexe de aur, la umbra părului ei castaniu. gelos aș fi ca destinul ei să se preschimbe-n cenușă. parcă o văd în candoarea nisipului cum doarme cu pupilele stinse, potirul obrajilor ei, așa fără
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
repertoriul! Nu ziceai că știi atâtea colinde? -Ba știu! Da... nu sunt tărtăcuță, hâââ! -Bine, bine! zâmbi Sorina. Nu ești tărtăcuță. Am greșit. Tu ești Asta Mică. Hai, începe colinda! Ochișorii Florocicăi se înseninară și gurița ei mică rotunjiră vibrațiile celeste ale colindului „Steaua sus răsare”. Mihai și Sorina ascultau transfigurați minunate veste „ca o taină mare”. Se simțiră învăluiți în lumină, când aflară „că astăzi Curata, Preanevinovata/ naște pe Mesia”. Ei nu o mai vedeau pe Floricica. Ea era un
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În prag de sfinte sărbători, colindul sufletului meu v-ajungă, când stelele încep să plângă cu-a gândurilor dalbe flori! Să vă încânte clopoțeii urărilor mele celeste, iar datinile de poveste vă mângâie cu călușeii! Să luminați fereastra bine ca moșul să nu rătăcească, iar pacea dulce-apostolească durerile să vă aline! În dansul măștilor bogate vă prindeți toți, cu mic cu mare, că la așa o sărbătoare
COLIND de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367919_a_369248]
-
așezat în față un cristal cu o sută de fețe. Poezia Cameliei Cristea, poetă cu nume de Crist și prenume de floare. Un cristal, prin care am privit și am văzut sufletul metamorfozat din fluture, înger în zbor lin spre celest, căutând dar și găsind acea iubire pură născută și renăscută din Lumina necreată a dumnezeirii. Lectura acestor poeme m-a ajutat să cred (daca mai era nevoie) că, din cand în când ne este dat să întâlnim oameni trimiși parcă
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului Inel Din când în când dangătul timpului mă face să tresar, Și-ți simt privirea udă printre genele de jar Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să
INEL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368053_a_369382]
-
prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar și consternată) în fața „omnipotenței și omniscienței sale. Mulțimi vernerând în delir „înălțimile-i „celeste” și stăruind într-o trudnică rugă să le fie calea luminată, ca la începuturile lumii când Dumnezeu despărțit-a uscatul de ape și raiul din fața bulucelilor greu de oprit ale ființelor create. Tronând dintr-o cetate inexpugnabilă, servea „talmeș-balmeșul” zilnic
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
XXV. ÎNTRE DEZNĂDEJDI,, de Maria Ileana Belean, publicat în Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012. pentru altarul Maei, pentru îngeri... Bobul de neghina albastru, printre zambile și toporași, ține sub aripi mâinile noastre unite-n vină alergării celeste... Dezmierdând vorbele mamei, las printre degete să se prelingă, atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsa tandru pe firul de gand, și îți voi întinde o crenguța
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
scântei vor fi ușa unui schit... Șuierul mâinilor pune peste ochi, verdele mărului... Citește mai mult duci amfore cu ghiocei,pentru altarul Maei,pentru îngeri...Bobul de neghina albastru,printre zambile și toporași,ține sub aripi mâinile noastreunite-n vină alergării celeste...Dezmierdând vorbele mamei,las printre degete să se prelingă,atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași...Iubite,doar o privire să-mi trimiți,încet,pe raza prelinsa tandru pe firul de gand,și îți voi întinde o crenguța
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
și cel care o deține modelul biblic, mesianic? dimensiunea politică, juridică, morală, religioasă și istorică a conducătorului; inițiere în arta puterii, căi paralele de inițiere, oficială-neoficială; mistica puterii, libidoul puterii, puterea omului și omul puterii, asumarea de către putere a atotputerniciei celeste, rolul și rostul puterii, formele de exprimare și evoluție a puterii, gratularea, autogratularea și gratuitatea titlurilor și epitetelor pompoase adjudecate abuziv sau conferite conducătorilor, legitimitatea și legalitatea puterii, puterea charismatică, fidelitatea supușilor, instituția libertății și respectarea ei; incompatibilități în triada
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLUTIRE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Se revarsă-n nesfârșit spuma mărilor celeste aducând cu-a ei maree visele pierdute-n larg, m-aș lăsa adânc în valuri, să mă poarte-ntr-o poveste, fără teama c-aș ajunge prea departe de catarg. Călăuză fără voie, vântul mi-ar deschide calea depărtărilor albastre
PLUTIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367531_a_368860]
-
ale acestora. Iubirile înșelate și prăbușite explicau tristețea aceasta care-i înflorea ochii și făcea să inrupă înlăuntrul ei poezia, ca un extract de apă vorbitoare, de o inefabilă armonie interioară.Acum , când fanteziile și iluziile plecaseră, învăluind ochii în celești și solitare frumuseți, nici acum destinul nu-i îngăduia să ajungă necondiționat până la esențe. În mijlocul lumii acesteia acrită și larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze, să-și particularizeze stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toți cei de dincolo de peretele gros al conservării cuvântului materializat, șoptesc neînțeles; ar fi
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
Eu sunt un cel de azi care îmi lipesc urechea cu curiozitatea de a desluși ceva. Simt fâșâitul unei cărți și, de acolo, din lumea aceea, încep să aud un nume: Eugen Coșeriu (1921-2002). Îngerii deusieni au coborât din înaltul celest al liniștii și, în după-amiaza premergătoare marii sărbători a Nașterii Fecioarei Maria, a anului 2002, sufletul marelui om de știință român urca la ceruri, despărțindu-se, pentru totdeauna, de cei dragi. El lăsa în urmă o grandioasă operă științifică, riguros
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
român nu s-a ridicat de la lingvistică la o filosofie a limbajului; și nimeni n-a ajuns la extraordinara notorietate universală ce înconjoară acum numele său. Cu toții, atunci când se apropie furtuna, observăm că norii se adună dominând părți ale clopotului celest, mătuindu-l și dispensând lumina cu valtrapurile fumurii ale urgiei. Îi vedem, îi urmărim, ne îngrozim la gândul tunetelor și fulgerelor, care se pot ivi dintr-un moment într-altul. Însă, nu vom ști niciodată locul unde se va produce trăsnetul
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
Frumoaso atât de tânăra ți-e carnea Iubirea-o retrăiesc precum odinioară. Trăirilor de azi n-aș vrea să le-nchid ușa, În focul tău când ard mi-e veselă cenușă. ***** E gură mea pe trupul tău arcuș Cântând iubirii celesta melodie Și dragostea țâșnește că și-o apă vie În patul tău când îmi găsesc culcuș. Mi te-a cioplit chiar sufletul cu dalta, În tine regăsesc ce gandu-a plăsmuit, A mea mi te-aș dori pan la sfârșit
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
Morții și apoi ale platoului deșertic al Nevadei, de fapt o prelungire în Nevada a deșertului Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
Dragostea nu umblă prin piață, Ea nu se vinde, nici nu se cumpără! De unde vine, nu mă întreba, De la litera D- atâta știu, Ea îmi spune întotdeauna da, În brațe când mă ține și scriu! Dragostea, ce cuvânt născător! Logodnă celestă, fără de care Aerul dintre Dora și Dor Niciodată nu ar avea vindecare. În inima ei, cea plină de sârg, Pe toți deopotrivă-i cuprinde, Dragostea nu umblă prin târg, Ea nu se cumpără, nici nu se vinde... Referință Bibliografică: Dragostea
DRAGOSTEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367225_a_368554]
-
tu mai legănat, eram atât de fericiți cu inocență-nlănțuiți. Acum, când anii au trecut, și știm ce-nseamnă un sărut, ne amintim cu duioșie iubirea din copilărie. Suntem maturi, dar uneori, când Soarele răsare-n zori, vedem în apele celeste castelul alb dintr-o poveste. AMANȚI... Amanți vor fi acei copii ce-n ale lor cămine n-au dragoste și nu-s iubiți așa cum se cuvine. E dreptul lor să aibă parte și de iubire-n viață de-aceea caută
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
totală, rămânere în El. La o astfel de trăire ne cheamă Dumnezeu pentru a deține cheia succesului spiritual.” În consonanță cu cele de mai sus este și poezia „De la...”: „De la minus la plus infinit/ numai Tu ești, spulberând din privire/ celeste taine,/ meteoriți grei de iubire,/ căzuți în valurile verzi/ ale astralei mele prezențe/ în proscrisa istorie/ a galaxiei cuvintelor/ perpendiculare.” “Sfântul Său Sânge” „Cred că Biserica trebuie să fie o torță în lumea de întuneric și păcat în care trăim
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
încrustat cum e crucea pe pâini/ și vinul prelins din pocalul prea plin/ învie izvorul din care un înger mai bea...” (E de-ajuns doar să cred că rodul urmează sămânței, însemnări pe marginea unui colind, p. 83) și cu celestul, cu cuvântul divin „nori cirrus dispar în vaier de vânt/ seninul aproape solid închipuie calea de îngeri/ am luat de la ibiși obiceiul suirii/ ating orizontul și scriu pe zăpadă”. (Dincolo de structuri nevăzute harfe, p 82) Versurile poetei se disting printr-
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NINGE PE IAȘI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Și ninge, ninge ca într-o poveste , Pe mine, pe tine, pe șapte coline, Ninge pe Iași cu steluțe celeste, Ninge că-i iarnă într-o stare de bine. Ninge pe Bucium, albindu-se creste, Galata își primește straiele fine Și ninge, ninge ca într-o poveste, Pe mine, pe tine, pe șapte coline. Ninge cu psalmi, la Cetățuia este
NINGE PE IAŞI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363599_a_364928]
-
templu al lumii implică mai multe linii de forță: criză, mizerie, moarte, foarte multă moarte - vectori puternici, intens negativi, ce nonșalant “Atârnă hălci de carne ( ... )” (Euripides, Bacchantele) pe altarul spiritului adormit. Excluzând cu vehemență din alcătuirea Ființei umane plămada Iubirii celeste și propunând în locul acesteia doar egoismul deformant al sufletului înecat în viciu, optica reducționistă și pervertibilă a fiilor lui Baphomet anulează categoric comuniunea sui-generis dintre Creat și Creator, răsturnându-i acesteia în integralitate raporturile de interacțiune statuate din momentul inițial
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Steaua mea Ai plecat, amurgul ți-a înghițit urmele pașilor și orizontul te-a învăluit. Ascult ecoul pașilor tăi ce se îndepărtează. Atât de-aproape mi-ai fost, dar clipă mi te-a furat, te-a dus departe, în dimensiuni celeste, făcându-te ceea ce-ai fost de la-nceput : O stea pe cerul de-nceput, în zorii lumii apărut - o stea cu gingașa lumină, minune ce se răsfrânge-n ochii mei, deși eu nu-nțeleg mesajul ei, Dar știu că acolo
ALĂTURI DE EMINESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363755_a_365084]
-
nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de Zeu să lumineze-n haos El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos Să mângâie cu raza-i de poveste Cărările spre lumile celeste. Poporul dac i-a-ncredințat destinul Să-l ducă Tronului pentru Divinul Zalmoxis, și strămoș, și Tată Sfânt Ce s-a-nălțat la cer de sub pământ Luceafăr blând al devenirii noastre, Revino pe pământ din depărtate astre Și luminează calea alor tăi Să nu
EMINESCU RĂSTIGNIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363773_a_365102]
-
Ipostaze > EMINEACU Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Nemuritor și rece. Pe bolta albastrà și seninà Prin spațiu infinit ceresc, Luceafàrul ne dà luminà Prin graiul neaoș românesc. Din spațiul nesfârșit celest Poetul nostru nepereche Ne dà speranțele modest, Prin pilda gloriei stràveche. Poetul nostru nepereche De pe Luceafàrul luminà Nu vrea ca țara, sà-ngenunche In fața hoarde-i rea, hainà. El vede azi, ce-ntuneric, Se lasà greu pe biata țarà Vàndutà
EMINEACU de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363791_a_365120]