949 matches
-
nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Culori... Am să iau albastru din mare că să dau iluziilor culoare, și verde din frunze pe săturate poate așa le transform în realitate. În negru voi colora durerea și-n cenușiu, că-mi ia puterea, îmi umple ochii cu lacrimi iar sufletului îi dă patimi. Cu roșu am să-mbrac dragostea când am să mă-ntalnesc cu ea, să pornim apoi împreună mângâiați de razele de lună. Visele le voi colora
CULORI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348921_a_350250]
-
în ruptul capului să coboare din pat și s-ar fi grăbit să îi aducă o ploscă, ceea ce Paulei îi părea jenant. Coborî cu grijă din pat agățându-și cu o grimasă, de tălpile atât de străvezii, papucii de un cenușiu murdar, ai spitalului. Culoarul era pustiu. La ieșirea din grupul sanitar, observă într-un colț o tăviță renală în care un făt cam de patru-cinci luni cu pielea vineție, stătea cu genunchii ghemuiți, iar mîinile terminate cu degete incredibil de
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
și dansează nerușinat la flacăra lumânărilor într-un singur suflet într-o singură viață destul cât să simt că mai sunt... am să le tai piscul atunci voi știi că lumina și întunericul alb și negrul au șanse egale la cenușiul lumii, și în palmă, frunza este mai mare ca ieri Referință Bibliografică: Trăiri / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 408, Anul II, 12 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
condamne pe bietul vierme fiindcă nu s-a spus „Amin” înainte să se nască.” -, totuși, când văd aproape zilnic în fața mea cripte goale de conținut unde se descompune neîncetat speranța și care își mai spun încă Oameni, căscându-și în cenușiul cerului atât de îndepărtat privirea-le completamente inexpresivă, mă cuprinde dintr-o dată un sentiment egal ca semantică proprie cu acela de neputință în fața morții cuiva foate drag mie. Ceea ce scriu se naște din ceea ce trăiesc. Nimic nu am conceput vreodată
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
Dar și atunci relativ rar, pot să stau la calculator și să dactilografiez manuscrisul început și terminat în urmă cu mulți ani (1983-1985). În momentul de față mă retrag între paginile acestui roman, pentru a evada din cotidianul atât de cenușiu și de cele mai multe ori agresiv. Nu refuz să văd realitatea actuală, dar rescriind caietele de atâția ani, retrăiesc în parte amintiri ce s-au încrustat în conștiința mea de adolescentă, în viața mea de om tânăr, aflat la început de
IN CREIERUL MUNTILOR VOL.I de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348248_a_349577]
-
încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar pe parcurs
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
Dar și atunci relativ rar, pot să stau la calculator și să dactilografiez manuscrisul început și terminat în urmă cu mulți ani (1983-1985). În momentul de față mă retrag între paginile acestui roman, pentru a evada din cotidianul atât de cenușiu și de cele mai multe ori agresiv. Nu refuz să văd realitatea actuală, dar rescriind caietele de atâția ani, retrăiesc în parte amintiri ce s-au încrustat în conștiința mea de adolescentă, în viața mea de om tânăr, aflat la început de
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
Dar și atunci relativ rar, pot să stau la calculator și să dactilografiez manuscrisul început și terminat în urmă cu mulți ani (1983-1985). În momentul de față mă retrag între paginile acestui roman, pentru a evada din cotidianul atât de cenușiu și de cele mai multe ori agresiv. Nu refuz să văd realitatea actuală, dar rescriind caietele de atâția ani, retrăiesc în parte amintiri ce s-au încrustat în conștiința mea de adolescentă, în viața mea de om tânăr, aflat la început de
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
vidul din mine și nu mă părăsesc mimii care încă îmi mai dau ocol adesea mă doare apropierea de mine aș vrea să fur moartea cum alții viața mi-o fură și-o plimbă-n berline cu foșniri diafane printre cenușiu și singurătate în ținuturi străine. vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi dar cuvintele se pitesc tot mai departe de mine trec de hotarul alb al zilei și rătăcesc prin pădurea de întuneric a nopților târzii primăvara fugară
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
Mergea... Mergea... De când? Timpul se prelingea pe lângă el, nesocotindu-și măsura. La început numărase apusurile. Apoi, adunase răsărit după răsărit. Diminețile fiind mai reci, iar el, odihnit, îi pria socotitul. Până la urmă totul alunecă în nebăgare de seamă, înecat în cenușiul nesănătos din preajmă... Oricum, retina-i slăbită percuta arareori un soare alb-argintiu, ușor de asemuit cu luna... Nici urechile nu-l mai slujeau ca odinioară. Chiar de se voiau avide capcane de sonuri vestitoare, îi ofereau din afară, în răstimpuri
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Iar eu aud un glas, mai multe, mii, Voi, cimitire, niciodată nu voi fi Ascuns sub piatra grea de titluri mari, Eu voi alege cerul -cenușar, Voi căuta în aștri albi-arzând Lăcașul pentru sufletul-cuvânt. *** Curcubeu este tot ce privim fericiți, Cenușiul - culoarea morții, meniți Suntem morții, dar nu renunțăm, Precum iarba, copacii, Dumnezeule, dă-mi Puterea de a nu fi nicicând disperat, Să simt că sunt liber, mereu ne-mpăcat Cu cei care vor să gândesc ca și ei, Din noi, curcubeule
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
de semne obscene ( un mod particular de a-și exprima sentimentele de prietenie! ). Se anunță o dimineață albastră cu Soare, judecând după strălucirea intrării în peșteră, fiindcă suntem într-o peșteră ( înconjurați de roci vulcanice cu nuanțe de negru și cenușiu ) și fiindcă tânjim după o oră de Soare, cu acces la cer. Pe la opt îl observ pe Voquin trecând puntea improvizată între cele două ambarcațiuni. Nu mult după aceea se aude zgomotul caracteristic al unei bărci cu motor, apoi văd
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
voi fi vasal. Prin mozaic de umbre și lumini Am rătăcit. Acuma mă răsuflu ! Și peste suflet eu a tras cortini Să nu mă vadă alții că-mi trag suflu. Căci visul neștiut e-un stol de păsări Pierdut în cenușiul ireal. Al cerului. De care nu te aperi ! Decât stupid dar și în mod banal. De vise nerodate mă agăț (ca inecatul de un pai firav). Fără să știu că toate au un preț Dară mă țin semeț și chiară
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne tot țesem din mit Scorburi de șerpi tot zidim
CA UN VERB INTR-UN SCHIT de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373188_a_374517]
-
Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O tresărire la primul tunet. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Frunzele atârnau în copaci într-o neclintită așteptare. Văzduhul era de un cenușiu plumburiu. Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
cărbune și se pot clasifica :o parte au fost desenate în partea superioară după metoda, , pointismului ''( punctației), iar partea inferioară se distinge ca făcând parte din modul de expresie a impresioniștilor , , Balconul''conține nuanțe de diferite culori. Dacă în trecut cenușiul era dominant, acum el va fi înlocuit de nuanțe vii puternice. Observăm tendința sa spre folosirea galbenului viu până la oranje. Chiar cerul îl pictează într-un bleu-albăstriu. Cu toate că lucrarea sa ar fi cerut folosirea unor culori care să ne sugereze
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
Privesc accidentele unui adevăr... De la capătul sfârșit al dragostei noastre, Unde exiști dincolo de mine, într-adevăr Ca o forță necunoscuta-ntre astre . Rămân un țipat de pasăre ascuns în mine ... Și dintr-o fâșie violet încerc să zbor. Strecurata-n cenușiul unei clipe De unde răscolesc tăcerile aceluiași dor . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Un țipat de pasareSunt un țipat de pasare-n ocean ...Undeva lângă apusul cenușiu ,Si-ncerc să zbor ca-nfiecare anCand privirile-mi rătăcesc iar în pustiu.Privesc accidentele unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
pustiu.Privesc accidentele unui adevăr...De la capătul sfârșit al dragostei noastre,Unde exiști dincolo de mine, intr-adevarCa o forță necunoscuta-ntre astre . Rămân un țipat de pasăre ascuns în mine ...Și dintr-o fâșie violet încerc să zbor.Strecurata-n cenușiul unei clipeDe unde răscolesc tăcerile aceluiași dor .gabrielaenerusu... XIX. SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPĂ ÎNVINSĂ, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Se zbate-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > SENIN UMBRIT Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Senin umbrit Când am avut o clipă de tihna și senin, A fost brutal umbrită de cenușiu hain. În pași de dans m-am însoțit cu vântul, Si chiar daca-am oftat, zâmbind am scris cuvântul... Iar dacă gândul meu ajuns-a cu sfiala În gândul omului cuprins de îndoială, Pot spune c-am atins cu fruntea cerul
SENIN UMBRIT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375749_a_377078]
-
contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste. Fapt trădat atât de predilecția subliniată pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în umbra ferestrelor.” („Efemeride 10”). Sau: „Își poartă dezamăgirile ecoul/ pe străzile zumzăitoare/ale orașului/ numărându-mi clipele/ în cadența pașilor/ ce bat
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în umbra ferestrelor.” („Efemeride 10”). Sau: „Își poartă dezamăgirile ecoul/ pe străzile zumzăitoare/ale orașului/ numărându-mi clipele/ în cadența pașilor/ ce bat asfaltul/ răni imaginare în/ cenușiul blocurilor/ ce se scurge/ peste existența/ unui azi îmbâcsit/ de noxe.” („Efemeride 3”). După cum se poate ușor constata se practică o poezie de notație și admosferă, această din urmă fiind de natură a-i da eului poetic acută și puternic
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
conduitele. Stilul care se conturează nu este unul al moderației, ci acela al unei violențe diluate, fățarnice, omniprezente, care interzice orice deviație și impune alienarea resemnată sau, și mai rău, înclinația spre dublul limbaj și spre autocenzură. Se instalează un cenușiu uniform, împrăștiat la intervale regulate de gălăgia spectacolelor patriotice. Constrîngerea presei are loc în 1974: sînt interzise atacurile împotriva partidului, împotriva conducătorilor lui, informațiile care ar fi putut să tulbure ordinea publică, ofensele contra bunelor maniere și moralei. Redactorul șef
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bălăcire. E deja "tradițională". Ascuns în atelierul de pe Armeană (cu vată în urechi), am găsit în paginile... de închisoare, din 1912, ale unui mare pictor austriac, expresionistul Egon Schiele, pasajul: "Am pictat patul de campanie din celulă. În centru, în cenușiul murdar al păturilor, o portocală strălucitoare, adusă de V., singurul punct luminos din toată încăperea. Mica pată de culoare mi-a făcut nespus de bine". Bat străzile dragului oraș atît de maculat încă de vulgaritate poate găsesc pata de culoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau mai puțin sordide reduc, oricum,valoarea exponatelor, fie ele și excepționale. Trecînd, întîmplător, în preziua vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici prin imensele ferestre, am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă în seara vernisajului. Ce frumos arăta expoziția noastră în fasta seară! Cele două mari holuri, permițînd o adevărată promenadă pe șerpuitoarele lor extinderi, se bucurau de spoturile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]