910 matches
-
râvnite sau respinse de apusean. După prăbușirea Cortinei de Fier, România nu mai reprezintă epicentrul răului, dar nici nu concentrează ceea ce este valorizat ca bine în Apus. Binele și răul sunt acum amestecate dând naștere unor imagini mereu colorate în cenușiu, lipsite de individualitate, stabilitate, caracter și onestitate. Judecățile etice devin o problemă serioasă atunci când luăm în considerare modul în care evaluarea ierarhică conduce la trăsături negative esențializate, la această vină absolută a Celuilalt, care este determinată istoric și genetic o dată
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
părea monoton și pustiu. Apreciază arhitectura unor clădiri ale orașului. Deși „clădirile publice nu sunt întotdeauna de gust”, totuși, „arată multă tragere de inimă și dorința naivă de a înfrumuseța”. A vizitat școlile, biserica episcopală, care era „îngrozitor de văpsită în cenușiu”. Marele istoric a studiat inscripțiile de pe pietrele funerare din curtea Episcopiei și documentele din biserica Episcopiei. Geologul și paleontologul Ion Simionescu, vizitând orașul Huși în 1925, îl descria în cuvinte emoționante, în scurta călătorie de la Crasna la Huși, apoi a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Păstrează contactul cu tot ce se întâmplă în imediata apropiere, prin Maryse. Acum, imobilul lor e în plină criză aviară. Vecina de la patru duce o campanie împotriva papagalului pe care tânărul Ahmed îl ține pe balcon. Foarte sociabilă, zburătoarea, un cenușiu de Gabon, întâmpină cu trăncăneli și fluierături tot ce mișcă. Întâi și întâi, vecina de la patru o ia deoparte pe mama lui Ahmed: "Du pasărea asta într-o cameră din spate!" Dar femeia îi răspunde că nu se bagă, papagalul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
românească ar fi fost lipsită de acele elemente estetice care ne facă să suportăm viața mai ușor. Ele, împreună cu bărbații lor (nu toți și nu toate!), au răspunsă și de latura artistică, de pigmentarea vieții cu elemente de frumos, atenuând cenușiul și urâtul. Din această nevoie, unele femei și fete au pusă pe îmbrăcămintea lor niște „adaosuri”, copiate din câmp și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc strâmt locul în care am sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect să judeci un oraș numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru Lille și pentru întreaga regiune de nord a Franței, în general, este scriitoarea Marguerite Yourcenar, care a locuit o vreme pe aceste meleaguri. Orașul, în zona centrală, e liniștit. Case joase, de doar câteva etaje, fațade colorate discret - domină cenușiul și vernilul. O arhitectură simplă, „nordică”, economicoasă, fără prea multe zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi (negri), care se stabilesc, din rațiuni climaterice, cum îmi explica poetul Jacques Jouet, în sudul Franței și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau altul regimul comunist, poate vor lua aminte și vor face un pas înapoi; simpla lor prezență în prim-planul social-politic al țării ne întărește impresia că suntem tot în Gulag-ul României anilor '50-'90. Mărturia unui lucid... În cenușiul anilor anterevoluționari, când ziarele și cele două ore de televiziune glorificau performanțele iluzorii ale socialismului "multilateral dezvoltat", puțini scriitori și-au păstrat cu adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
speranțe că răul va lua totuși sfârșit. Cărțile lui curajoase, directe, cu impact revelator la cititori se cumpărau nu cu bucata, ci cu... metrul. Fiecare aștepta să vadă ceea ce în fapt știa foarte bine, dar se temea să o recunoască. Cenușiul devenise o stare confuză și aparent eternă. Odată, la lansarea unui nou roman inspirat de dureroase probleme sociale, identificate chirurgical aproape pe fundalul existenței terne a industriei noastre petrochimice, problema furtului intelectual, a tezelor de doctorat îndeosebi, devenise o realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu mi-o spui - cine altul decât un artist ar fi în stare să-ți aducă în fața ochilor, printr-un simplu desen, marea zbătându-se vie?) De câte ori te întreb ceva, te uiți la mine cu ochii tăi cenușii, de un cenușiu neverosimil, ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac în preajma mea, iar în foarte rarele dăți când am încercat să exprim vreunul din gândurile care mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râzi de el că se bâlbâie! Nu permit nimănui să râdă de el! Se uită la mine aproape încruntat în timp ce-mi vorbește de spre fratele lui. Apoi tace, continuând să mă fixeze scrutător cu ochii lui de un cenușiu înnorat, așteptându-mi reacția. — Firește că n-am să râd de el! Eu nu râd de nimeni! Dimpotrivă, mi se pare că alții râd de mine. Cum aș putea să râd de el? De-abia aștept să-l cunosc! Mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
concentrat către blocurile de vizavi, nemaiză rind copilul care desenase în nisip. Totul în jur e pustiu. își întoarce privirea spre desenul din nisip, însă tocmai atunci o adiere de vânt răsfiră nisipul, ștergând desenul. Aruncă o privire de un cenușiu întunecat spre mare. Nu mai zărește nici o mișcare. Fata care înota mai devreme în valuri a dispărut. Marea a încremenit dintr-odată, cuprinsă parcă, brusc, de un somn letargic. Probabil mi s-a părut, își spune Eduard, mirat. O fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
totuși de folos gimnastica medicală. — La cine te gândești, Bobo? îl întrebă Eduard, măsurându-l binevoitor din ochi. Bobo tresări și își întoarse privirea spre el. Era o pândă mută, alarmată, în privirea lui cercetătoare. Era un licăr neașteptat în cenușiul ei zgrunțuros. — Care din fete ți-a căzut cu tronc, eh? continuă Eduard, mijindu-și ochii cu un surâs complice. N-am vorbit de fete între noi pân acum și rău am făcut! Hai, zi-mi și se rezolvă! Dau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Îl conduseră la ușă; Vianello Îi spusese - părea cu luni În urmă - unde se afla. Sună la sonerie, Își dădu numele și ușa se deschise. Curtea era mică, fără plante, scările ce porneau În sus de acolo fiind de-un cenușiu fad. Brunetti ajunse În capul scărilor și ridica mâna ca să bată la ușa de lemn, dar Viscardi deschise Înainte s-o poată face. Urma de sub ochiul lui era mai deschisă la culoare, vânătaia fiind aproape complet retrasă. Zâmbetul, Însă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nelustruit, într-un colț un piano. Pe-un scaun ședea un bătrân, pe pat zăcea o fată cu ochii jumătate închiși, lângă piano ședea altă fată. Cea care zăcea pe pat era d-o frumusețe rară. Părul blond bătea în cenușiu - fața sa albă ca bruma, ochii săi mai negri decât mura sub niște gene lungi, blonde, și sp [r ]încene subțiri, trase și îmbinate. Buzele ei tremurau o rugăciune, ochii săi se întredeschideau din când în când, tâmplele sale băteau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rând țuica, acel produs nelipsit de la orice naștere. Când am văzut-o ultima dată, era deja pensionară după ce aproape toți cei tineri din sat fuseseră moșiți de ea. Vremuri demult apuse încerc să le rememorez aici, pentru a mai colora cenușiul timpurilor pe care le trăim. Nici atunci nu era ușor dar acum parcă este mai al dracului, fiindcă ne-au fost amputate nemilos toate speranțele noastre de a trăi mai bine. Poate că nici românul nu este pregătit nici măcar după
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam gemetele arborilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cumpănă, dar în cele din urmă mi-a dat oameni. Ajunși în pustiul oraș Aquileia, într-un sat de pescari din apropiere, am confiscat un număr suficient de bărci ca să transporte pe insulă trupa. Am sosit la Grado în acel cenușiu întunecat de dinaintea zorilor, tăcuți precum șerpii. Era momentul în care până și cea mai neadormită santinelă, după o noapte liniștită, își îngăduie o clipă de odihnă. Doi de-ai noștri, deghizați în pelerini, au reușit să fie destul de convingători ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vizibil, sexul, o singură trăsătură de penel, dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu vertical, vertiginos ca celelalte tușe, brațele îi sunt desfăcute, în stânga, acoperindu-i palma, ține paleta din care se scurg culori, doar tonuri luminoase, contrastând cu cenușiul paletei, iar în cealaltă mână ține pensula, pe care nu știu dacă, cu intenție sau, pur și simplu, inconștient, a dispus-o într-o paralelă vizibilă cu oblica sexului, fascinant, echilibrul de culoare, capul înconjurat de nimbul negru, pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schi‑ ța tabloul cu ajutorul cartonului, iar când această operațiune este terminată, artistul poate termina de pictat tabloul în culori. 48 Giovanni da Bruggia (1390‑1441) - pictor care a descoperit pictura în ulei. 49 Ceruza - carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu cu luciu diamantin, folosit pentru prepararea vopselelor. 50 Imprimatură - desen imprimat. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 88 Pictura în ulei pe un zid uscat se poate executa în două feluri: dacă pere‑ tele a fost dat cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
nu numai (chiar unele capodopere ale literaturii universale), ne prezintă nenumărate cazuri când pedagogi rău intenționați au căutat să înăbușe elanurile creative ale copiilor. Evocarea anilor de școală de către scriitori se face mai întotdeauna într-o tentă care merge de la cenușiu la negru. Celebrul vers al lui George Bacovia, Liceu, cimitir al tinereții mele, poate fi pus drept motto la prea multe romane, nuvele și volume de poezii din literatura română și universală (amintim doar cunoscutul roman Profesorul Unraat, de Heinrich
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
schi‑ ța tabloul cu ajutorul cartonului, iar când această operațiune este terminată, artistul poate termina de pictat tabloul în culori. 48 Giovanni da Bruggia (1390‑1441) - pictor care a descoperit pictura în ulei. 49 Ceruza - carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu cu luciu diamantin, folosit pentru prepararea vopselelor. 50 Imprimatură - desen imprimat. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 88 Pictura în ulei pe un zid uscat se poate executa în două feluri: dacă pere‑ tele a fost dat cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
în Apus, în Evul Mediu „se vopsește aproape mereu pastorul șesut, mai rar firul [cu excepția firului de mătase] sau lâna nescărmănată”133, dar și pânzeturile și chiar dimia, obținând nu totdeauna negrul dorit ci diverse nuanțe ale „culorii întunericului” (cafeniu, cenușiu etc.). Erau folosiți coloranți naturali (ordinea „rețetelor” - preferate în funcție de loc și timp - este cea din cercetarea despre Cromatică..., evocată deja în notă): „Arin și calaican”134, „Arin, calaican și piatră acră”, „Arin, calaican și sare”, „Arin, calaican, piatră acră și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se implice și a venit la mine cu Bujor într-o seară și chiar așa a spus: "Domnule profesor, dați-mi să fac ceva pe aici!". Numai la Casa Studenților era ceva mișcare în Iași, în rest era întuneric și cenușiu. Și mă ia Bujor deoparte și-mi spune că e băiatul lui "Leopardul" (noi așa îi spuneam). Îi spun că nu am ce să fac cu el, dar îl chem pe Cornel Munteanu, care era președinte la Mecanică, care îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
2); senil (2); sfînt (2); singurătate (2); trecut prin viață (2); tristețe (2); zbîrcit (2); adolescent; amic; ancestral; aproape; are nevoie de ajutor; atotștiutor; bătrîn; bătrîna; bătrînă; bătrînețe; bătrînică; bebeluș; bogat; boli; bucurie; bun; buni; bunicii; calm; călit; căruntețe; celebru; cenușiu; chel; copacul; dor; drag; dragoste; durere; enervant; expirat; fericit; frică; gîrbov; gîrbovit; gras; greu; greutăți; inimos; inteligență; istorie; iubire; în viață; înaintat în vîrstă; încet; încovoiat; înșelat; învățat; învechit; leagăn; liniștit; lipsă de putere; mamă; maturitate; milos; Moș Ene; moșneagul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]