66,018 matches
-
țării - nu îl interesau doar uneori îmi cînta A venit din munți un vultur / Și ne-a zis: - Români eroi, / Știu un prinț viteaz și tânăr / Ce-ar veni cu drag la voi... Dacă ar ști ce se șoptește-n ceruri despre ei destui poeți Și-ar arde pașaportul. Avea zece ani cînd a plecat Regele, mult mai mulți cînd s-a-ntors să ne vadă. Mama le-a citit dar în acest an nu e vorba de ea. Poezia este o Doamnă
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
Iuda poate fi în casă, la aceeași masă cu Petru, nimeni nu va învia a treia zi decît în scriptele lor ca niște beciuri adînci, capul celui ce va striga va sta în tipsia lor roșie cu seceră și ciocan, cerul va fi o corabie cu pînzele zdrențe, tu vei purta cravată roșie de pionier, spînzuratului îi va curge din gîtiță arginții ca niște solzi de pe spinarea unor pești braconați - muți, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roșie se lăbărța peste
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana mănăstirii Coșula, cerul era o oglindă acoperită de prosoape negre, cum se face de regulă cînd morții ies din spatele ei prin argintul acoperit de smoală și vor să se mai joace cum n-au făcut când ar fi putut-o face - Karl avea
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
Bogdan Alexandru Stănescu Prolog Marelui canadian Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am văzut pe toate Cu spatele drept la Hellespont, mâinile întinse în lături, palma spre cer Am ascultat țipetele de șacal al nopții Vara mă retrag la Bodrum, a suspinat tânăra turcoaică, descheindu-și cămașa de zale Acolo părinții mei au o fermă de guave, așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am făcut pe
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
cămașa de zale Acolo părinții mei au o fermă de guave, așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am făcut pe toate Îngenuncheat în nisipul tăcerii, am șoptit suav în zare Perșii înmuiau orașul în sângele lui Mazda, pe cer balaurii de fum dansau în cercuri moi Tatăl meu bea foarte mult, a adăugat, scormonind cu privirea modelul etanș al covorului Un om minunat, însă ne jignește la beție, apoi se simte rău și scuipă câte un pic din zeama
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
în supa sărată Câteodată valul îmi acoperea ochii, așternând o peliculă uleioasă pe zborul agitat al vulturilor Atunci soțul meu se enervează și mă jignește, îmi spune că înțelege de unde tot răul din mine De unde grosimea coapsei, nodulul din braț, cerul e vinețiu vara în Bodrum așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am iubit pe toate Chiar și pe blondul cârlionțat a cărui mână mi-a așezat trupul pe rug Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
a oprit în piept, acolo o port cu mine, o ascund sub scut ca pe un frate de arme Și nimic nu mă sperie în lume în afară de propria umbră... Mirosul de lintiță proaspătă își așează brațul peste ochii obosiți ai cerului... Încă un poet al naturii repede amiaza se scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i palid floarea fragilei primăveri. Câțiva prieteni abia înălțați la cer au și căzut în chip de statui îndurerându-mi privirea. Întreb piatra albastră pe care se odihnește un șoim: Spune-mi cine, nemuritoareo, în locul meu va iubi? Cine în locul meu va cânta? Și cine, nemuritoareo, în locul meu va visa? CORĂBIILE
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut nopți ditirambi zei necruțători atîtea războaie îmbrăcate în haine cu zimți. Rătăcit printre patimi am înjurat îngerii păzitori am înălțat imnuri pentru cel în stare să-nghită Apocalipsa am scrutat dealurile cerului am stat pieziș în umbra lui Dumnezeu. Azi nici măcar împăratul muștelor nu mă mai caută-n somn.
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică pe cerul zăvorât de februarie. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi, căci, da, încă suntem câțiva pe aici care așa ne ducem anii, scrijelind strofe - pești pe uscat, cămile sub ape, rădăcini rămase în aer, inși anapoda care n-
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
am pierdut cheia, am uitat-o pe dinafară mi-e frică de ucigașii profesioniști de pruncii nenăscuți de călătorul zidit într-o odaie. 2 Cenușie zăpadă pe case încerc să-ți spun unde duc azi străzile de altădată meteahnă a cerului fără voie strecurat în viețile noastre oare ce metehne au spațiile pe unde peregrinezi dacă te oprești undeva poți oare să mi-o și comunici în faldurii de flori și fructe ai unui pom morții pot să revină măcar ca
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
Mariana Filimon Nord Călătoria spre Nord spre fiorduri ține de o geografie a inimii asculți Grieg izvorând din piatră din apă din cer în țara zăpezii brazi poleiți întâmpină un amurg auster frigul se dă la o parte face loc scânteierii păsări oprite din zbor au stele pe aripi sinele tău atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
neputința destinderii o dorință de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină de veghe aprinde steaua cea neagră din ceruri Firimiturile zilei Sorbi aburi din firimiturile unei zile prea lungi te îndrăgostești de umbrele serii ele capătă o culoare de sunet se prefac apoi în ființe cu chipuri și brațe incerte smerite te învăluie ca o lentă împăcare cu sine
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
-le sudoarea pe fețe se iau la bătaie că nu știu cum să-și împartă cele două bucăți inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă muzică bisericească mai încolo cerul cu găuri din care se auzeau voci și spice uscate vopsite albastru iar întunericul asculta respirația paginii Sub soarele palid uitând trandafiri roșii la ușa măcelăriei măcelarul pe jumătate mâncat de fluturi sub soarele palid uitând parcă și de frigul
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
mută dincolo binele și adevărul nu sunt din lumea aceasta și nimeni nu le va găsi în acest muzeu în aer liber cu biserici și multe cimitire țara mea nu mai e în lumea aceasta *** cineva merge pe tocuri prin cer se plimbă de colo-colo caută o nouă destinație neștiută de nimeni să coboare printre alți nori și sori să trezească alți copii să adoarmă alți bătrâni să facă alte planuri mai nesortite eșecului să se mai amuze preț de câteva
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
nouă destinație neștiută de nimeni să coboare printre alți nori și sori să trezească alți copii să adoarmă alți bătrâni să facă alte planuri mai nesortite eșecului să se mai amuze preț de câteva civilizații cineva merge pe tocuri prin cer când îl așteaptă pe El cel plecat cu erele, cu iubirea, ura, plictiseala să încheie păci și războaie să încheie odată cu jocul de zaruri numit Pământ cineva merge pe tocuri prin cer până își pierde răbdarea *** bătrânul stă în spatele tejghelei
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
de câteva civilizații cineva merge pe tocuri prin cer când îl așteaptă pe El cel plecat cu erele, cu iubirea, ura, plictiseala să încheie păci și războaie să încheie odată cu jocul de zaruri numit Pământ cineva merge pe tocuri prin cer până își pierde răbdarea *** bătrânul stă în spatele tejghelei fără să-mi răspundă la salut nu-i pasă nici măcar că un procent din cafeina și tutunul pe care i le cumpăr intră în buzunarul lui să-și cumpere unguent pentru umflăturile
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
peste răni urlu durerea toți mă privesc fără să mă audă ca după o bombă detonată între mine și ei *** rămân mereu nume goale să le umplem cu alte ființe le extragem cu ochii bine legați dintr-o pălărie de cer le modelăm până la pământ din pământ le udăm cu lacrimi să le crească mâini nervoase picioare lungi alți ochi mai adânci larg deschiși peste lume
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
Liviu Georgescu ERAM TINERI Eram tineri și aprigi prin marea de stele, Desfăceam cerul foaie cu foaie, înger cu înger, Jupuiam lumina de blana de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme și ceară și zvon de hotare vânt din pustie și fir de nisip în găvanele goale în casele părăsite păduchii sunt regi și nicio căință nu mișcă aici amice vino cu speranță și-ncredere că
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad în doi ochi uzi ca plajele peste care milioane de urme duc spre patul pustiu în care n-a mai dormit nimeni cu
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad în doi ochi uzi ca plajele peste care milioane de urme duc spre patul pustiu în care n-a mai dormit nimeni cu nimeni.
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
cu o lună, cu un an, cu toți acești ani pe care îi are oricine în buzunarul de la spate. Ziua-i de ceață prin care umbrele fug înapoi înainte de răsărit. Nu mă căuta aici, nici acolo, nici dincolo în spate. Cerul e tare, pămîntul e moale, cartea are patru picioare ori aripi gata de zbor, cartea e grea, cu plumb în fiecare literă, cartea e ușoară, în levitație, desfoliată. Un om cu cinci capete, nu unul sigur precum poetul Pessoa în
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]