11,490 matches
-
Gheorghe Grigurcu Robusta îndoială argheziană, balansarea țărănească a autorului Cuvintelor potrivite între "credință" și "tăgadă" sînt devansate de acest discipol al absurdului, sufocat de disperare, care e Dan Damaschin. Poetul declară: "Eu nu posed nici un adevăr nu dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum nu mă mai las urnit, nimeni nu mă va mai clinti din inima prăpădului" (ibidem). Stilul său e direct catastrofal. Dubiul e înlăturat în beneficiul unei certitudini a dezastrului obiectiv și deopotrivă subiectiv: Vorbește prisosul
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Eu nu posed nici un adevăr nu dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum nu mă mai las urnit, nimeni nu mă va mai clinti din inima prăpădului" (ibidem). Stilul său e direct catastrofal. Dubiul e înlăturat în beneficiul unei certitudini a dezastrului obiectiv și deopotrivă subiectiv: Vorbește prisosul unei inimi oricînd pe punctul de a se sfărîma:/ iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Imago). Sigmund Freud, Opere 4: Studii despre societate și religie, trad. Roxana Melnicu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, col. "Biblioteca de psihanaliză", Editura Trei, 2000, 456 pag. Moștenitorii Holocaustului Poate părea bizar, dar pentru unii dintre psihanaliști este deja o certitudine că experiența-limită a lagărelor naziste a avut repercusiuni grave și pentru așa-zisa (cu această ocazie) "a doua generație a Holocaustului". Este vorba, mai exact, despre copiii acelor evrei supraviețuitori ai căror părinți au fost exterminați. Așa cum, mai mult sau
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
României cu U.E., iar ADEVĂRUL a publicat-o în pagina întîi (nr. 3598). * Dacă susținătorii lui Corneliu Vadim Tudor mai aveau îndoieli că acesta a vîndut ROMÂNIA MARE, ne referim la săptămînalul său, generalul Florin Sandu le-a oferit o certitudine: CVT și-a vîndut publicația, iar semnătura de pe actul de vînzare-cumpărare îi aparține. Așadar "tribunul" a mințit cînd a declarat că nu și-a vîndut foaia. N-ar fi prima oară. După ce Constantin Ticu Dumitrescu a prezentat presei raportul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
un dans pentru automate, pentru persoane care au renunțat la complicațiile vieții spirituale și se refugiază în vis.ș...ț Nu este vorba de rezistența care precede posesia, de îndoieli, de reticențe; tangoul anunță posesiunea stabilită și plătită dinainte cu certitudinea săvîrșirii unui act legal.[..] Tangoul este lipsit de inițiativă, de inteligență... [...] În cadențele sale ascunde tristețea sclaviei și voința de a îngropa în propriul său trup dorința de evadare, transformînd-o în plăcere." No comment.
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
un fundal nepotrivit. Acela al setei de "document", din anii '90. Și acest text a fost victima confuziei regretabile dintre memorialistică și document. Este clar că nu poți da drept certă o afirmație diaristică - eventual, pui sub semnul întrebării anumite certitudini personale (cum foarte sugestiv face Andrei Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
sicilian în cazul psihologiei: toți îi afirmă utilitatea și o suprimă prin chiar această sentință. O afirmație atât de categorică și de totală face ca lucrurile să fie clare fără nici o altă explicație. Psihologia rămâne valabilă și indiscutabilă, fixată în certitudine ca într-o cămașă de forță. Dacă ieri era interzisă, azi e abolită mai eficient ca oricând de comoditățile sclavului rămas fără stăpân. 6. Se poate vorbi despre necesitatea unei psihologizări a societății cel puțin în aceeași măsură în care
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
impuse din afară" (Jurnalul național 197, 1994, 3). Merită semnalat și cazul unui substantiv ca evidență, care nu are în principiu plural cînd apare cu sensul său abstract (în DEX: "faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
demonstrează ultimul său roman, Cartograful puterii (Ed. Cartea Românească, 2000), nu numai un mijloc de a povesti lumea contemporană, dar și o modalitate de a interoga această lume și de a-i pune sub semnul întrebării câteva dintre supozițiile și certitudinile la care ea se raliază. Orientarea speculativă este caracteristică unei asemenea abordări a romanului, care, prin anecdotă, prin personaje sau prin punerea în scenă, încearcă să răspundă unor chestiuni de ordin mai general, cum ar fi sensul vieții, modul cum
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
mi-a șoptit o viorea, lucrurile ar putea să stea puțin diferit: e posibil - repet, e o supoziție a unor inși care, în general, știu ce vorbesc - e posibil, așadar, ca în anul 1993 (ca să avem și noi o minimă certitudine!) înalții ofițeri Iamandi, Lupu etc. să fi intrat în posesia unor documente, însă acele documente sunt cu siguranță mult mai vechi! Neștiind ce e cu ele, au întrebat în stânga și în dreapta despre întrebuințarea ce li se poate da și, probabil
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
pe tavă chiar de către inconștienții lideri ai PDSR și ai SRI-ului: dacă până și dosarul șefului instituției spionologice a fost falsificat, cu atât mai mult e falsificat al nostru! Din toată această mizerie ne-am ales cu o singură certitudine: că SRI-ul post-1990 e urmașul direct și absolut al Securității din vremea lui Ceaușescu. Nu putem ieși din această situație insuportabilă decât într-un singur fel: prin dizolvarea imediată a instituției și împiedicarea, prin lege, a tuturor celor care
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
proiect elaborat de un ins pentru care cultura înseamnă pornografie? Un ins care vorbește așa: "Așteptați comunicatul de presă a lu' domnul prim-ministru și eu vă spun că totu' e în regulă, da?" Nu e nimic în regulă, în afară de certitudinea ministrului adjunct, că va fi acoperit de șeful său cel mare. Și cum să n-o aibă, cînd observă cu cîtă dulceață anunță purtătoarea de cuvînt a Președinției că unul din consilierii prezidențiali, recent numit la UNESCO din partea României, tras
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
legat cu un cordon ombilical de casă" (p. 377), iar pe de altă parte, logos-ul lui aparține unui "apatrid metafizic", "ruptura" devine nu doar cheia unei personalități sfâșiate de contradicții, așa cum, de altfel, suntem noi toți, ci o stranie certitudine a viețuirii omenești. Procesul (auto)-cathartic declanșat cu fiecare creație/receptare a(le) unui mesaj scriptural apare cu atât mai important, cu cât aiuritoarea mercantilizare a spațiului cultural tinde să sugrume, invariabil, dimensiunea aurorală a existenței. Tâlcul reconfortant al cărții
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
noștri nu ar corespunde standardelor cerute la nivelele înalte ale profesiei, ci pentru că pătrunderea în straturile superioare ale pieței muzicale este foarte dificilă: o instituție muzicală bine poziționată nu este, îndeobște, interesată să-și mărească aria de acțiune decât cu certitudinea unui succes notabil sau în cadrul unei politici de risc asumat, cu debutanți pe care să poată miza în perspectivă. Esențială este și componenta publicitară. Interesul mediilor suprasaturate de informație poate fi trezit doar de o campanie puternică; în fiecare oraș
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
care vorbesc ele însele despre o mentalitate și un stil cu conotații vădit novatoare. În plină eclatanță a postmodernismului, recunoaște exegetul, a-l citi pe acest poet "e ceva negreșit și de îndată degradant" (acest "negreșit", acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un fapt de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea apăsate convingeri cu privire la însușirile și originile noastre. Naționalismul românesc e mai puțin tulburat de îndoieli decît animat de certitudini, este arogant, nu umil. Și dacă dorim să căutăm aici un complex, căci poate exista și așa ceva, el este de superioritate, nu de inferioritate. Obsesia noastră de a ne autodefini nu izvorăște din spaima că n-avem identitate, ci din
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
ne arată că știți bine viața universitară americană. Priviți această temă a superiorității americane cu aceeași ironie relaxată, cu preocuparea sociologului sau cu o oarecare amărăciune? Ce a însemnat pentru dvs. experiența americană? D.L.: America și cultura americană sunt cu certitudine elemente cheie în viața și opera mea. N-aș zice că americanii sunt "ridiculizați" în contrast cu englezii ori europenii, în romanele mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
în această situație, ce poți aștepta de la viitor? Mai crede cineva că vom rămîne multă vreme liberi? Dacă am avea atîția oameni valoroși, situația nu ar trebui să fie alta, mai bună? Acum cînd libertatea cuvîntului, a manifestărilor etc. sînt certitudini, de ce s-au lăsat - ei, cei atît de numeroși, dacă există cu adevărat - sufocați, chiar anulați de acești suplinitori, de incompetenții care ne-au adus unde sîntem? Oricît ai fi de valoros, nimeni nu te vede dacă nu scoți capul
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
decît de viață, mă încăpățînam să mă gîndesc la cărțile pe care urma să le scriu. Cineva din mine mă asigura că voi avea timp și pentru a le reciti pe cele dinainte. Mă gîndesc acum că în subtextul acestei certitudini se află încrederea pe care o am în romanele mele. Am muncit foarte mult la ele, cu toată seriozitatea posibilă și, în ciuda nesfârșitelor războaie cu cenzura sau mai exact, cu cenzurile, am scris ca un om liber, neintimidat de agresivitatea
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
are habar. Nostalgia diavolului unic de care suferă G.C. nu poate fi ușor explicată. Prozatorul G.C. era considerat o promisiune a generației '80, el fiind un an încă tînăr, negrevat de moșteniri ideologice funeste. Cît din această promisiune a devenit certitudine, asta nu este o problemă a Cronicarului, ci a criticilor literari. Cronicarului i se pare de aceea mai nimerit, lăsîndu-l pe diavol în plata cui se cade, să se gîndească la explicații întrucîtva mai pămîntești. Ce ar fi scris, bunăoară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
putea fi asemănați cu acei medici despre care vorbește, în jurnalul său, Leonardo da Vinci, care asistau la operațiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi vreodată a mînui singuri instrumentele medicale. * Vieții îi datorăm iluzia, destinului îi datorăm certitudinea. * Demonia acestei prospețimi care vrea să devină Formă, să se fixeze. * Orice Formă implică o revoltă a obiectului față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
dublată mai întîi de agresivitatea timidului și pe urmă de disperarea vinovatului. Dintr-un motiv sau altul, Ștefan Iordache pleacă de la "Nottara" și se stabilește la Teatrul Mic. Un alt om, cu alt tip "de nas", îmbrățișează speranța ce devenise certitudine, în special cu Hamlet-ul lui Cernescu și începe să-i construiască statutul de vedetă. Dinu Săraru a mizat pe aura pe care o vedea formîndu-se în jurul numelui lui Iordache. Și a cîștigat. Și teatrul românesc. Cine poate uita cozile interminabile
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
chiar și numai pentru a-și regla, cu inerentele stîngăcii ale începutului, raporturile cu contextul literar în care urma să se lanseze? Un răspuns decis și decisiv la această dilemă fiind dificil, nu ne rămîne decît să constatăm că unica certitudine în legătură cu această "constrîngere" teoretică pe care și-o impune tînărul Franzos o reprezintă sursa, - directă sau indirectă, este mai puțin important în situația de față, - a întregii dezbateri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea german cu privire la o
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
generale" mai sus amintite. Empiria fără abilitatea generalizării, dar și generalizarea fără verificare empirică, inducția fără deducție, dar și deducția fără inducție, conduc doar la parțialitate și la incapacitatea de a atinge, prin puterea inerent limitată a subiectului, nelimitarea și certitudinea obiectului, care este natura în întregul ei. "Tipul" formal astfel definit devine, după Goethe, un fel de "fir al Ariadnei" pentru ceea ce el numește "labirintul constituției animaliere", în ultimă instanță un construct euristic ce mijlocește între descripția fenomenelor particulare și
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
stilul" reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la abstracțiune, de la particular la generalul ce ordonează și clasează - cu cuvintele lui Goethe, el atinge "certitudinile fundamentale ale cunoașterii, esența lucrurilor, în măsura în care ne este îngăduit să o recunoaștem în forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul Goethe le identifica grație aceleiași medieri la pragul dintre ontogeneză și filogeneză devin, iată, accesibile
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]