733 matches
-
și tu să scrii... Vine iarna - pletele-s cărunte. Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate, Tânărul cu vată în urechi De la capăt drumul iar străbate. Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înșine vă dăm bucate, Căci n-avem slugi și slujitori. Dar iată și așa se poate. Mai bine chiar de mii de ori. (...) Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini, De câte-am pătimit prin veacuri. Vreo două mii de ani întregi Ca robi am robotit, ca robii Sub fel și chip de strâmbe legi Pe plaiurile noastre proprii. Dar rău să n-aibă capăt nu e. Era un anotimp fierbinte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
manierist, cu adrese mai generale dar și foarte exacte - dacă nu mă-nșel; căci să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. cu a treia strofă din poezia lui Beniuc, citată anterior. În fine, cazul a fost clasat, iar A.E Baconsky n-a mai fost prezent, în acel an, în coloanele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dar dacă n-am trântit paharul E ca să-l mai golim odată Zicând „să piară tot amarul Și răul tot din lumea toată”. Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini; De câte-am pătimit prin veacuri. Lirica lui M. Beniuc reprezintă, în totalitatea ei, una din cele mai înalte expresii artistice ale luptei ideologice pentru mai binele poporului din poezia noastră actuală, sortită unei virtuți prelungite prin chiar faptul de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este director de liceu și, apoi, timp de opt ani (1972-1980), director al Teatrului Național din Cluj-Napoca. A debutat cu versuri în 1938, în „Luceafărul” (revista elevilor Liceului „G. Barițiu” din Cluj), iar editorial, în 1943, cu volumul de poezii Cetini mohorâte. A elaborat manuale școlare (în colaborare) și a publicat versuri, reportaje, însemnări în „Universul literar”, „Pagini literare”, „Ardealul” și, după o lungă întrerupere, în „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Vatra”, „Pagini bucovinene” ș.a. Membru al Uniunii Scriitorilor
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
în exclusivitate scrisului. A mai semnat Petre Bucșia, Barbu Petreanu. Alcătuit din poeme scrise în proximitatea unui moment tragic din istoria națională (desprinderea Ardealului de Nord din trupul țării, ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
către un „modernism figurativ” moderat (Petru Poantă). Proza lui B., adunată în volumele Dincolo de uitare (1984) și Când cocoșii uitară să mai cânte (1998), este una rememorativă, nutrită dintr-un climat afectiv și existențial similar aceluia al poeziei sale. SCRIERI: Cetini mohorâte, Zlatna, 1943; De n-ar veni noaptea..., București, 1969; Ceremonii, Cluj-Napoca, 1978; Cutremurul cuvintelor, Cluj-Napoca, 1982; Dincolo de uitare, Cluj-Napoca, 1984; Mereu iubirea, București, 1988; Însoritele izvoare, București, 1989; Inscripții pentru mileniul trei, Cluj-Napoca, 1989; Trecând prin anotimpuri, pref. Petru
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Cinci ore mai târziu, departe de a fi treaz, a luat-o pe drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea de pe chip sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am reușit s-o simt: Încântarea proaspătă pe care ți-o dădea nordul Michiganului. O vagă răcoare În aer chiar și În august. Ceva aproape rusesc. Cerul indigo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Dracula. S-a oprit ca să-și arunce haina și am mai câștigat teren. Am fugit prin curțile din spate ale caselor Învecinate, furișându-mă pe sub ramuri de pin. Am evitat tufele și grătarele. Picioarele mele aveau aderență bună pe cetină. În cele din urmă am ajuns În față unui câmp deschis și am fugit de-a curmezișul lui. Când m-am uitat În urmă, Jerome se apropia. Am trecut În zbor prin iarba Înaltă, galbenă, de pe malul golfului. Am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streșina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: " Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit ți-l cer... Eu vreau să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să, ne ducă unde repezi, Căci ori unde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. {EminescuOpI 217} {EminescuOpI 218} Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voiu fi pământ În singurătate-mi. {EminescuOpI 219} DE-OIU ADORMI... (VARIANTĂ) De-oiu adormi curând În noaptea uitării, Să mă duceți tăcând
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Călimani poporul și-a pus legendele din preistorie. Misterul lor stăruiește încă. În pâcla lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în pisc învăluind Toaca și Panaghia; așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă a lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
4. Alcătuiți propoziții în care să folosiți cuvintele: de mult, demult. Povestea olarului Călin Gruia Cele din poveste s-au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în văzduh aripi înspăimântate și simți în nări miros de cetini arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Băsescu, Mircea Cărtărescu și un întreg pluton de anonimi, pe care numai dracu’ știe cum îi mai cheamă. Dar Eminescu, rămâne Eminescu de-a pururi. Eu un scârța-scârța pe hârtie, mă consider nevrednic de a tulbura somnul înalt la umbra cetinei nemuritoare imaginate de poet, și de a scrie chiar și la modul superlativ despre El. Acum vă rog să-mi dați voie ca în această zi de sărbătoare națională, să închei cu cea mai frumoasă poezie scrisă vreodată despre Eminescu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
prindeau picioarele cu lațuri ascunse. Era însă târziu să ne mai întoarcem după ce coborâsem atâta. Adela îmi puse șalul pe braț, fără să i-l mai cer, pe urmă își scoase și tulpanul, care se prindea în penajul dur al cetinii, îl pături și mi-l puse singură în buzunarul surtucului. Simplitatea și naturalul, lipsa de ceremonie cu care mă împovăra cu obiectele ei erau dovezi scumpe că-mi face darul de a-și lua drepturi asupra mea. Cu un pas
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
postcomunistă și cu mine. El face parte din axiomele centrale. Și ele sunt puține, incredibil de puține după o viață de om extrem de sociabil. E uimitor cât de la fel ne este împreună, într-un pod semiconstruit de Sinaie mirosind a cetină și mortar, pe o cărare nocturnă, urmăriți doar de ochii câinilor strălucind fără corp în lumina lunii, pe o pajiște, într-o cămăruță de spital, și pe Empire State Building! Dar acum mă reîntorc la fața mai singuratică a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără a mai privi înapoi. Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre valea Moișei și, când se lumină de ziuă intrară pe cărarea muntelui, sub streșina de cetină. Aici îi împresură deodată o liniște adâncă. Cel dintăi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra și pe cărări era numai un pospai subțire. Nu s-auzea nici un sunet: munte și codru parcă muriseră. Așa merseră multă vreme suind tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deștepta în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă. Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]