985 matches
-
asupra Romei, a Italiei și a Occidentului. Biserica mai obține întâietatea asupra celor patru orașe principale: Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim. Legatul mai include palatul Latran, Piața Sfântul Petru și însemnele imperiale. Sau despre cum să-i dai Domnului ceea ce aparține cezarului... Pentru a demonstra caracterul fals al acestei donații, Valla se sprijină pe argumente filologice și pe întorsături de frază: limba documentului trădează o latină merovingiană din perioada târzie, și nicidecum cea a epocii contemporane pretinsei redactări... Anumite cuvinte din text
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să naști și să plângi»”.) Cine obligă se obligă. Cine impune cuiva un lucru, o regulă, o cerință are datoria morală de a dovedi că poate el, În primul rând, să facă acel lucru sau să respecte acea cerință.) Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului. (Trebuie să acordăm fiecăruia cinstirea pe care o merită.) „Un om care este atât de drept și generos Încât recunoaște valoarea altuia, chiar și În detrimentul său, vădește atâta demnitate, Încât se poate socoti superior oricui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Cine obligă se obligă. Cine impune cuiva un lucru, o regulă, o cerință are datoria morală de a dovedi că poate el, În primul rând, să facă acel lucru sau să respecte acea cerință.) Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului. (Trebuie să acordăm fiecăruia cinstirea pe care o merită.) „Un om care este atât de drept și generos Încât recunoaște valoarea altuia, chiar și În detrimentul său, vădește atâta demnitate, Încât se poate socoti superior oricui.” (F.M. Dostoievski) Cine are urechi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
accent de religiozitate, încărcat de posibilități pentru viitor. Care sunt aceste posibilități viitoare? Înainte de toate, diferența netă dintre Biserică și Putere. M-a surprins dintotdeauna - ca să fiu sincer, chiar m-a indignat - interpretarea dată de prelați frazei lui Hristos: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, interpretare în care se concentraseră întreaga ipocrizie și aberație ce au caracterizat Biserica în perioada Contrareformei. A fost lăsată să treacă - pe cât de monstruos poate să pară acest
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aglomerate au fost și erau În continuare un obstacol În calea eficienței poliției. Referindu-se când la Parisul din vremea lui Ludovic al XIV-lea, când la Roma imperială, Le Corbusier scria: „din mizeria colibelor, din adâncul văgăunilor (În Roma Cezarilor, plebea trăia În haosul de nedescris al locuințelor Înghesuite și promiscue), venea câteodată un vânt de revoltă; complotul se urzea În tenebrele unui haos acumulat unde era greu de desfășurat orice activitate polițienească... Sfântul Pavel din Tars nu a putut
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prin acțiunea luministă a lui Dinicu Golescu, dar mai ales prin aceea a revoluționarilor din secolul al XIX-lea, datorită căreia „raportul nostru față de Europa” a ajuns a fi analog relației „Daciei cucerite față de Roma celei din urmă străluciri a cezarilor”. În temeiul concepțiilor organiciste și în deplină consonanță cu vederile lui C. Rădulescu-Motru din Cultura română și politicianismul (1904), directorul „Gândirii” susține (exacerbând aceste concepții și vederi) că prin sincronizare cu structurile europene occidentale lumea românească a fost smulsă din
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
22 iunie-20 august 1913, București, f.a. Ediții: Petre Ispirescu, Legende sau Basmele românilor. Adunate din gura poporului, pref. edit., București, 1933; Mihai Eminescu, Povești, pref. edit., București, 1934, Nuvele, pref. edit., București, 1935. Traduceri: C. Suetonius Tranquillus, Viețile celor doisprezece cezari, București, 1958 (în colaborare cu David Popescu); Quintus Curtius Rufus, Viața și faptele lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, I-II, București, 1970. Repere bibliografice: [Constantin V. Gerota], „Năzuința românească”, 1922, 1; M. D.[Mihail Dragomirescu], Bibliografii critice, „Ordinea”, 1931
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
vrut, oricum, să pună înaintea istoriei sale „contemporane” un rezumat introductiv; acesta era format din două cărți, dar nu s-a păstrat. Istoria bisericească ajunsă până la noi e divizată în nouă cărți și se întinde de la al treilea consulat al Cezarilor Crispus și Constantin (324) până la al șaptesprezecelea consulat al împăratului Teodosius al II-lea, adică, potrivit proiectului, până în 439. Opera e organizată în funcție de diverșii împărați: primele două cărți cuprind domnia lui Constantin (324-337), a treia și a patra anii de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Catenelor de manuscrise și o singură referire la Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru care este o relatare a unei discuții pe care Amoniu a avut-o cu un anume Cezar axate pe predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petr. 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Amon-Ra în următoarele ediții, lucrare cu implicații filosofice, își plasează acțiunea în Egiptul antic; Salba reginei (1947), variantă nouă a dramei Iuda din Cariot, acum aparținând integral lui L., prezintă o fațetă a vieții cristice; Evdochia (1938), cu titlul Femeia cezarului în următoarele ediții, și Năframa iubitei (1944) își extrag pretextele dramatice din viața Bizanțului și au evident țeluri teologice; Icarii de pe Argeș apelează la motivul Meșterului Manole; Cele patru Marii (în Teatru, 1968) stăruie asupra domniei lui Ștefan cel Mare
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
1907 ș.a.m.d. După 1945 L. încearcă o aliniere la cerințele literaturii realist-socialiste, producând scrieri lipsite de valoare dramatică și literară, câteva dintre ele montate în spectacole efemere, una singură publicată - Apele-n jug (în Teatru, 1963). Piesele Femeia cezarului, Femeia, fiica bărbatului și Morișca i-au fost traduse în franceză, engleză, germană, italiană și greacă, autorul manifestându-și interesul pentru finalizarea unor astfel de transpuneri. Deceniul al patrulea, în care debutează dramaturgul, consemnează, în general, scrieri pentru scenă cu
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
în dragostea sa, se va sinucide. Dincolo de aparenta distanță dintre conflictul acestei lucrări și zona de interes a dramaturgiei românești interbelice, meditațiile și destinele personajelor au numeroase tangențe cu cele propuse de Camil Petrescu, V.I. Popa sau G.M. Zamfirescu. Femeia cezarului își plasează acțiunea în Bizanțul secolului al V-lea, concentrându-se asupra unor conflicte religioase, declanșate de interese întru totul pământene. Dragostea adulteră și imposibil de împlinit a soției împăratului pentru Paulinus se confruntă cu apriga dorință de putere a
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
întâmplările, în contradicția permanentă dintre aparență și substanță. SCRIERI: Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), București, 1933; Icarii de pe Argeș, București, 1933; Rachierița, București, 1934; Ra, București, 1936; ed. (Amon-Ra), Bacău, 1940; Morișca, Bacău, 1937; Evdochia, Bacău, 1938; ed. (Femeia cezarului), Bacău, 1940; Femeia, fiica bărbatului, Bacău, 1938; Javra pământului, Bacău, 1942; Femeia cezarului. Morișca, București, 1943; Năframa iubitei, București, 1944; Salba reginei, București, 1947; Cuscrii Gherghinei, București, f.a.; Dumitra (Fata din flori), București, 1958; Teatru, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1963
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Vodă Cantemir), București, 1933; Icarii de pe Argeș, București, 1933; Rachierița, București, 1934; Ra, București, 1936; ed. (Amon-Ra), Bacău, 1940; Morișca, Bacău, 1937; Evdochia, Bacău, 1938; ed. (Femeia cezarului), Bacău, 1940; Femeia, fiica bărbatului, Bacău, 1938; Javra pământului, Bacău, 1942; Femeia cezarului. Morișca, București, 1943; Năframa iubitei, București, 1944; Salba reginei, București, 1947; Cuscrii Gherghinei, București, f.a.; Dumitra (Fata din flori), București, 1958; Teatru, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1963; Teatru, București, 1968; Alb și negru, îngr. și pref. Sanda Anghelescu-Mogoș, București, 1976
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
vrut să pună înaintea istoriei sale „contemporane” un rezumat introductiv; acesta era format din două cărți, dar nu s-a păstrat. Istoria bisericească ajunsă pînă la noi e divizată în nouă cărți și se întinde de la al treilea consulat al Cezarilor Crispus și Constantin (324) pînă la al șaptesprezecelea consulat al împăratului Theodosius al II-lea, adică, potrivit proiectului, pînă în 439. Opera e organizată în funcție de diverșii împărați: primele două cărți cuprind domnia lui Constantin (324-337), a treia și a patra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Catenariilor și îl menționează o singură dată pe Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru, care este o relatare a unei discuții pe care Ammonius a avut-o cu un anume Cezar cu privire la predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petru 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin pădure cu scara de-a latul... Era o nevinovată superioritate de albi, o glumă. Încolo, relații perfecte. În puține locuri mai văzusem populații vitregite de istorie cu atîta grijă și cu atît respect tratate, - dînd Cezarului, ce-i al Cezarului... De fapt, poetul ironiza, blajin, spiritul primitiv - fiind încă onest - al unor culturi omenești înapoiate, însă, în orice caz, necorupte... * Cu bacul, trecurăm dincolo în insula nelocuită întinsă în mijlocul neclintitului și de un albastru de oțel, lac Baikal. Am tras
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
acestui verset, exegetul alcătuiește un mic dosar de mărturii din Iezechiel și Pavel (Iez. 31,3.4; 2Tes. 2,7‑9; 2,10‑11). De abysso este o aluzie la mitul lui Nero și deci, indirect, la stăpânirea romană. Anticristul‑cezar „nu apare în virtutea propriei puteri sau a puterii tatălui său, ci din porunca lui Dumnezeu” (11, 4). Simbolurile Anticristului apar, în concepția lui Victorin, în mai multe capitole: balaurul din Apocalipsă, cap. 12; fiara care se ridică din mare și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mare” (Apoc. 13), pe care Victorin îl dezvoltă recurgând la datele capitolului 17: „Cele șapte capete sunt șapte coline pe care «șade» femeia - adică, cetatea Romei. Așadar, trebuie să înțelegem vremea în care este scrisă Apocalipsa și că Domițian era cezar în acea vreme. Or, înaintea lui a fost Titus, fratele lui, și Vespasian, tatăl lor, Othon, Vitellius și Galba. Aceștia sunt cei «cinci [care] au fost». «Unul este» împăratul sub care, după cum s‑a spus, a fost scrisă Apocalipsa, anume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
minune dumnezeiască. Persecutorii nu sunt însă intimidați de aceasta, ci continuă nestingheriți masacrul. Commodian spune că Dumnezeu le‑a împietrit inimile, așa cum făcuse odinioară cu Faraon. Nero ordonă expulzarea creștinilor din cetate și pronunță edicte anticreștine, susținut de cei doi cezari. Credincioșii sunt urmăriți per mare, per terras, per insulas, atque latebras (v. 883). După trei ani și jumătate are loc o altă lovitură de teatru. Un rex ab oriente apare la granițele Imperiului. Tiranul și susținătorii lui nu rămân nepedepsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă lovitură de teatru. Un rex ab oriente apare la granițele Imperiului. Tiranul și susținătorii lui nu rămân nepedepsiți. Armata victorioasă, alcătuită din perși, mezi, caldeeni și babilonieni, traversează Eufratul pedestru, dat fiind că fluviul va fi secat. Cei doi cezari, în frunte cu Nero, încearcă să reziste, dar regele oriental mactatos uolucribus donat escam (v. 912). Învingătorul este aclamat de soldații romani. Roma este cucerită, devastată, trecută prin foc și sabie. Cetatea eternă dispare de pe fața pământului. Învingătorul se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceea ce‑i privește, iudeii invocă subminarea autorității Romei. Nero declanșează și continuă persecuția fără a ține seama de avertismentul divin: distrugerea celei de‑a zecea părți a Cetății și ridicarea la cer a trupurilor profeților uciși. El are alături doi cezari, pe care Sordi îi identifică cu Gallian și Salonin, cosemnatari ai edictelor în cauză (în 257). Domnia primului Anticrist - păgân, proiudeu și anticreștin - este brusc întreruptă de apariția unui rex ab oriente, probabil regele Persiei, Sapor I, dacă admitem interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nenorociri: hinc lues, hinc bella, hinc fames, hinc nuntia dura (v. 899) și de semne de rău augur: uidebitur et tunc ignea quadriga per astra/ ut facula currens, nuntiet ut gentibus ignem (vv. 903‑904). Nero redux și cei doi cezari vor fi uciși în luptă de noul Anticrist. În Cartea lui Daniel, 7,24, se vorbea de opoziția manifestată de trei din cei zece regi față de domnia „cornului cel mic”. Aici, protagoniștii au în mod evident o semnificație pozitivă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de opoziția manifestată de trei din cei zece regi față de domnia „cornului cel mic”. Aici, protagoniștii au în mod evident o semnificație pozitivă. În ceea ce‑l privește pe Commodian, lucrurile se desfășoară în direcție opusă, cei trei împărați, Nero și cezarii, primind prin moarte pedeapsa binemeritată. Răzbunarea însă nu se încheie cu uciderea primului „Anticrist”, ea se continuă cu distrugerea „Cetății eterne”: luget in aeternum quae se iactabat aeterna/ cuius et tyranni iam tunc iudicantur a Summo (vv. 923‑924). Revenit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și lucrează” (2Tes. 2,7), Ieronim face apel nu la legenda lui Nero rediuiuus, ci la figura istorică a acestuia, pe care o consideră o schiță a Anticristului viitor: „Relele nenumărate și păcatele cu care Nero, cel mai nedemn dintre cezari, covârșește lumea zămislesc venirea Anticristului, iar ceea ce trebuie să se întâmple mai târziu este deja în parte împlinit prin acest tiran” (ibidem). În ultimele pasaje ale epistolei, mânia lui Ieronim se dezlănțuie împotriva iudeilor, care nu au fost capabili să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]