1,038 matches
-
făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său chel, pe care îl ținea drept cu mândrie. Clipea cu grație și zâmbea într-o manifestare de politesse, dezvelind o gaură acolo unde incisivii de sus ar fi trebuit să fie. Porfiri era conștient de greutatea pe care această onorabilitate afectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
într-o mișcarea ce exprima refuz mânios. ă Sunt ofițer de poliție. E spre binele tău să cooperezi. Ușa se deschise înăuntru, lăsând o dâră de lumină să se extindă pe coridor. În spatele lămpii se afla un bărbat scund și chel de vreo cincizeci de ani. Nerăbdător să scape de sentimentul superstițios al necuratului, Salitov se uită mai întâi la sprâncenele acestuia, însă acestea nu îl liniștiră decât parțial, astfel încât tot mai era copleșit de aparenta lor nesupunere și independență. Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai era copleșit de aparenta lor nesupunere și independență. Făcea eforturi serioase pentru a se uita și la restul feței sale. Avea pielea galbenă, trăsături asiatice, cu fața scheletic de palidă sub pomeți înalți și ascuțiti. Un cap mare și chel se termina într-o barbă extrem de ascuțită, asemeni unei jumătăți întoarse de ceapă. ă Nu vreau nici un scandal, spuse bărbatul. Aceasta este o casă respectabilă. ă Mă bucur să aud asta. Cine ești? ă Leonid Simonivici Tolkachenco. Sunt administratorul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței, Evul Rațiunii, Revoluția Romantică) și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și dați la Împăiat. E scârbos să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand Guignol nu‑i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
discute despre chestiuni intime - scandaluri legate de sex. Studenții care‑l cunoșteau Îndeaproape se retrăgeau cu tact când le făcea un semn cu degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îți umpli plămânii șubrezi cu fum? E un lucru foarte grav, a spus Schley aruncându‑mi și mie o privire rece, piezișă. Firește, eu n‑ar fi trebuit să‑l las să‑și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În palmă, Îmbrăcat În alb, iar mâna Încordată de furie ținea ca pe o praștie stetoscopul care Îi ieșea din buzunar. Ravelstein nu i‑a răspuns. Refuza să se lase intimidat - dar nu era Încă destul de Înzdrăvenit ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mentale pline de acuratețe. Dar el și cu mine eram prieteni - profund atașați - și prietenia n‑ar fi fost posibilă dacă nu ne‑am fi Înțeles spontan unul pe celălalt. În discuția la care mă refer, și‑a rezemat capul chel pe speteaza fotoliului. Mărimea feței lui largi, Înțelegătoare, brăzdate de riduri, mă făcea să mă mir de forța de susținere a mușchilor gâtului și umerilor, pentru că picioarele lui aveau un minimum de mușchi. Doar atât cât să‑și facă datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Grielescu. Avea o sumedenie de ticuri. Era un fumător nervos, care ba Își scurma pipa, ba și‑o Îndesa, ba Îi destupa țeava cu un curățitor de sârmă, ba nivela cu degetul cocoloșul de tutun din căuș. Era scurt și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg deschisă ca un estuar, era străbătută de vinișoare; părea congestionată. Opusă calviției de pepene oval‑verzui a lui Ravelstein. În timp ce agita curățitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui luni de viață, Ravelstein și‑a continuat activitatea obișnuită. Preda la cursuri, organiza conferințe. Când nu se simțea În stare să țină prelegeri la universitate, Își ruga prietenii să‑l Înlocuiască: banii fundației erau Întotdeauna la dispoziție. Capul lui chel răsărea din primul rând de auditoriu, dominând de fiecare dată asemenea evenimente. Când se termina o prelegere, era invariabil primul care punea o Întrebare. Devenise un protocol. Toată lumea aștepta ca el să inaugureze discuțiile. La Începutul toamnei era Încă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
loc de el și mi‑a cerut să‑l prezint acestui om spiritual. I‑am comunicat lui Ravelstein că amicul meu Pargiter dorește să‑l cunoască. - Bine, și În felul ăsta o să ai o dublă garnitură de prieteni cu capul chel ca‑n palmă. Ravelstein nu mi‑a reproșat că i l‑am adus, dar reieșea limpede din felul În care‑mi vorbea că, din moment ce timpul lui era acum atât de măsurat, n‑ar fi trebuit să‑i mai impun noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avea nici o contingență cu asemenea discuții, stătea lângă noi ca să‑i șteargă fața. Nikki nu se Îndepărta de pat decât când veneau tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s‑ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meargă, îl înțelegeam mai ușor, ziceam că a luat-o omul la cap și ce nu spune omu’ la beție? O mai plesnește omul și aiurea, fiindcă dacă vorbește trăscăul, diplomația e mai moartă decât scroafa din coteț. Dar acest chel național, este ăl mai prima personaj, din capul stânii pedeliste, (na că eram să spun cooperatiste, deoarece toată lumea știe acum, că prin zona ceea s-a cooperativizat hoția și tâlhăria bugetară), și parcă te-ai aștepta să nu vorbească gura
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sau mai Vuiton, decât a Elenei Urdea? Doamne, câte întrebări mi se ciocnesc în capul acesta al meu, prea puțin cuprinzător al văzutelor și mai ales nevăzutelor prezidențiale. Care-i motivul dom’le, că la televiziunea pupincuristă B1TV, însuși primul chel al țării, care încă se mai numește președintele țării, l-a numit pe Regele Mihai I “trădător” și “fostă slugă la ruși”? Aud? Oare i s-au terminat dușmanii politici? Unii bănuiesc o deficiență organică, adică o problemă, destul de gravă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vreau pieirea păcătosului, ci îndreptarea lui. Dar propunerile sale recente, de modificare a Constituției, m-au lămurit definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu mai are nici o intenție rațională cu țara asta. A devenit vizibil chiar și pentru țața Leana, de la parter, că Băsănăul nostru național, vrea doar un cadru, perfect legal, pentru un viol general. Și pentru asta. s-a gândit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
guvernanții noștri și întreaga clasă politică așa o consideră), este că am aderat la Uniunea Europeană, nu ca să contribuie aceasta la dezvoltarea României, ci să contribuim noi la dezvoltarea ei, sărmana de ea! Iată așa s-a obținut ceea ce-i trebuia chelului din fruntea statului, tichia de mărgăritar! Și ca urmare a înțelepciunii „izvorâte” se sub tichie, se pare că decizia la care vor fi obligați să recurgă europenii va fi diminuarea cotei generale de alocare a fondurilor, pentru perioada 20142020. Adică
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puteri. Nu s-a declarat mulțumit de nimic din ce i s-a arătat. Echipa de creație și-a dat duhul încercând să-l convingă că de ceea ce-i prezentau avea nevoie. Luana intuia cam ce aștepta omulețul grăsuț și chel care, la un moment dat, adoptase o poziție de superioritate specifică membrilor familiei regale britanice, cu bărbia împinsă înainte și mâinile aduse la spate. Pe măsură ce imaginile curgeau, palma urca spre încheietura mâinii prinse, ajungând la cot, semn clar că Veber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai multe de la ea? Nu spusese tot ce știa? — O clipă... Trebuie să cumpăr tutun. Intră Într-o cafenea zgomotoasă, unde cei mai mulți consumatori se uitau la televizorul instalat pe o consolă deasupra capetelor. Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită spre cabina telefonică, aflată la celălalt capăt al localului, lângă toaletă. Ușa avea geam. În cabină nu era nimeni. — Trei pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la negustorul Mattia, ducându-i scrisoarea de la tatăl meu. Cârciumarul ne-a păstrat o odaie, locuri la masă, îngăduindu-ne chiar să ne spălăm într-o adăpătoare din spatele tavernei. Băiatul s-a întors împreună cu Mattia. Era un bătrân slăbănog, aproape chel, cu excepția unui cerc de păr cărunt, rar și lung ce-i atârna la spate. Deși era uscat, avea un pântece proeminent, și o groază de vinișoare albăstrui făceau din nasul lui un bob mare de strugure copt. Felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ușoară care le căzuse sub nas, ne‑au invitat să bem ceva la un bar. Acolo lucrurile s‑au clarificat, Adina Dabija 92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar mie mi‑a rămas chelul. — Ia‑l tu pe Chel, eu mă voi ocupa de Brunet, mi‑a șoptit Catinca În baie. — Nu‑l vreau pe Chel, am protestat eu, mă enervează, are o logoree ieșită din comun și mai are și chelia lucioasă ! — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nas, ne‑au invitat să bem ceva la un bar. Acolo lucrurile s‑au clarificat, Adina Dabija 92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar mie mi‑a rămas chelul. — Ia‑l tu pe Chel, eu mă voi ocupa de Brunet, mi‑a șoptit Catinca În baie. — Nu‑l vreau pe Chel, am protestat eu, mă enervează, are o logoree ieșită din comun și mai are și chelia lucioasă ! — Nu uita, Îmi atrase atenția Catinca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar mie mi‑a rămas chelul. — Ia‑l tu pe Chel, eu mă voi ocupa de Brunet, mi‑a șoptit Catinca În baie. — Nu‑l vreau pe Chel, am protestat eu, mă enervează, are o logoree ieșită din comun și mai are și chelia lucioasă ! — Nu uita, Îmi atrase atenția Catinca, cu cât mai dezgus‑ tătoare ți se pare experiența, cu atât mai autentică va fi ea. Crezi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]