762 matches
-
prin lume. A dat de două ori ocol prin Piazza Venezia și mi-a arătat că de acolo, sus, vorbise Benito. „Acolo sus” era un balcon mititel, balconul nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat dosul palmei lingându-l, cu puțin săpun aș fi făcut clăbuci. Bunicul Annei ședea în celălalt capăt al mesei. Nu-i vedeam limpede decât capul, chelia îi strălucea în lumină. Bărbații cu asemenea chelii sunt profesori, așadar e mai bine să fii cu băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-o cu dinții. Rex mi-a udat dosul palmei lingându-l, cu puțin săpun aș fi făcut clăbuci. Bunicul Annei ședea în celălalt capăt al mesei. Nu-i vedeam limpede decât capul, chelia îi strălucea în lumină. Bărbații cu asemenea chelii sunt profesori, așadar e mai bine să fii cu băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și lumea se leagănă cu tine în vreme ce mergi, ai mereu în fața ochilor o imagine ușor înclinată. M-am apropiat. Vocii i s-a adăugat o față, feței i s-au adăugat riduri și o cunună de fire de păr împrejurul cheliei. Bunicul Annei se uita la picioarele mele. „De ce șchiopătezi?” a întrebat el. „Nu știu. Tata știe”, am răspuns eu. „Poverino.” A ridicat mâna dreaptă de pe masă și mi-a pus-o pe creștet. „Principalul e să ai idei clare”, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
văzut o roșeață pe pielea ei, în capul pieptului. Nu era de la soare. De câte ori intra pe stradă la noi, Ariana era o tentație pentru ochi. Muncitorul galben la față de la etajul trei, cel care lucrează în schimburi, și profesorul cu chelie de la cinci stăteau în balcoanele lor și o urmăreau cu privirea. Oare asemenea priviri înroșesc pielea? În momente din astea mi-ar fi plăcut să verific forța gravitației. Aș fi putut să scuip pe chelia profesorului. O vedeam pe după marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în schimburi, și profesorul cu chelie de la cinci stăteau în balcoanele lor și o urmăreau cu privirea. Oare asemenea priviri înroșesc pielea? În momente din astea mi-ar fi plăcut să verific forța gravitației. Aș fi putut să scuip pe chelia profesorului. O vedeam pe după marginea balconului nostru. Turi, de exemplu, verifica altfel forța gravitației. Lăsa să cadă de pe acoperiș pungi de plastic umplute cu apă, care se spărgeau la picioarele adulților. O dată cu părul, adulții își pierd și simțul umorului. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întrebam dacă și Naoko vorbea la fel când era în grup cu ei. Ciudat, dar pentru o fracțiune de secundă m-a cuprins o senzație de singurătate amestecată cu gelozie. La masa din spatele meu, un bărbat cu un început de chelie, îmbrăcat în alb, cu aer de doctor, încerca să explice tânărului nervos, cu ochelari și femeii între două vârste, cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui de la recepție, iar el se ridică și ne chemă liftul. ApăsĂ pe buton și liftul coborî. Înăuntru era un bărbat care purta o haină scurtă din blană creață de oaie, cu blana-n interior, și care avea fața și chelia rozalii și o expresie furioasă În priviri. Ținea șase sticle de șampanie la subsuori și În mîini și ne spuse: — Ce dracu’ v-a apucat să chemați liftu’? — De o oră te plimbi cu el, Îi spuse portarul. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prea bine, de la agitație. În orice caz, afară au ieșit doar patru. Vreți să vă descriu toată scena? MĂ pricep foarte bine la descris scene. Acum se așezase pe pat cu un pahar mare plin de șampanie-n mînĂ, și chelia și fața rozalie Îi luceau de la transpirație. — De ce nu bea nimeni În cinstea mea? Întrebă Cheliuță. Mi-ar plăcea ca toți tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sunt chiar deasupra lui Jake; aș putea să-i arunc un bănuț în cap și să privesc cum îi cade în păr. Observ că Jake are părul des. Ce bine! Am o prejudecată puternică în legătură cu tristele și penibilele începuturi de chelie care te fac, nu știu cum, să te gândești invariabil la bătrânețe. —Salut, zic eu, incapabilă de vreun comentariu mai sofisticat de atât. Se uită în sus spre mine. A, salut! zice și el, vizibil încurcat. — Interfonul nu funcționează prea bine, găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apropie de Casa de Cultură o coloană de limuzine negre. Frânează în fața intrării principale. Mai întâi coboară câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
murit cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că visase planul jocului, care-i fusese descoperit noaptea de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la răcnete, de la țigări proaste, tebeciste și de la tărie. Glasul șmirgheluit aparține, cu certitudine, lui nenea Sandu Chituc, șeful veșnic interimar de la celebra Secție de Sud-Est (cu aceasta, în sine, este o altă întreagă tărășenie...). Nenea Sandu Kojak își lipește chelia umedă de geam și zice: Băi, nu faceți vreo prostie, pe care s-ajungem s-o regretăm toți! Și le arată, prin sticlă, gioarsa de pistolet Carpați, din dotare, cu bătaie eficace neprecizată. Sustragere și distrugere de bunuri! Clar! Flagrant
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele, prenumele, domiciliul, ce-ne-pe-ul, data și locu' nașterii, părinții voștri... Avocatul fixează distrat chelia înroșită și transpirată, precum și coala albă de hârtie, înfiptă în mașina electrică de scris, pe care nenea Sandu și le apăra cu admirabil stoicism, în fața asalturilor unui muscoi gras și verzuliu, în rut, deosebit de șiret și de tenace. De parcă nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
român, dacă vorbiți așa! Ori îl cunoașteți din cărți și din discursuri, și atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrerupse Grigore amical. Așa suntem noi românii toți... Dar să cunoști pe prietenii mei! Făcu prezentările. Avocatul Baloleanu, deși numai cu câțiva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o bărbuță cafenie tunsă energic și un început de chelie pe care o ascundea cu fire de împrumut. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. Mânca mult, se văita că băutura îl balonează și nu se putea reține oricât medicii îl preveniseră că e predispus la obezitate. Îl pasiona politica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Babaroaga și că toate alergăturile și cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai stăpâni și izbucni deodată dîrz: ― Apoi, domnule, de ce să ne ia alții pământul... Nu avu răgaz să isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la Olena. Întoarse capul, parcă i-ar fi fost frică de el. Rogojinaru însă îl zări și veni glonț, cu un geamantan în mână, asudat și zâmbitor. ― Mă mai cunoști, cucoane? întrebă dânsul, lăsând jos geamantanul și ștergîndu-și fața și chelia cu o batistă mare. Am auzit și-am citit ce-ați pătimit! urmă apoi cu alt glas și clătinând întristat din cap. Regretă în multe cuvinte moartea lui Miron Iuga și a Nadinei, întrebă dacă au avut altfel pagube mari
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obiectele de lângă el. - De ce nu ne-ați arătat și nouă că puteți deschide ochii? auzi glasul unuia dintre interni, și în clipa următoare îl văzu: era aproape așa cum îl reconstituise după inflexiunile vocii: înalt, brun, uscățiv, cu un început de chelie. Așadar, bănuise ceva, și-l pândea mai de mult, să-l surprindă. - Nu știu nici eu, răspunse pronunțând doar parțial cuvintele. Poate voiam să mă conving întîi pe mine că nu mi-am pierdut vederea... Internul îl privea zâmbind absent
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar la ce servea un asemenea fastidios inventar uman în care la nesfârșit mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Prietenul lui s-a mai destins după un timp. Când povestea, râdea așa, într-o parte, de unul singur. Făcuse puțină burtă, era, cum se spune, trapu, stătea cu picioarele desfăcute pe scaun, râdea și-și tot trăgea părul peste chelie. Numai o meșă, numai câteva fire îi mai rămăseseră, și le trecea dintr-o parte într-alta să-și astupe chelia. Își irosise anii cei mai buni, se întorsese aproape de bătrânețe... — îți spui c-am mai auzit io d astea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]