46,651 matches
-
activiști de partid, cu anchetatori și experți veniți să caute arme și să examineze cărțile din podul notarului, povești din vremea foametei, cînd grîul sosit de la americani e aruncat în mare de ruși. Pe cel de-al doilea personaj îl cheamă Spirache Florea și a fost învățător - un om stăpînit ani la rînd de spaimă, nevoit „să suporte erorile unui sistem judiciar rău croit“. Moș Gheorghe e cel care o trimite pe autoare la el: „Mergeți, doamnă, că-i cel mai
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
ducea la Techirghiol, având aerul că bănuia cam despre cine putea fi vorba. Mitică se executase prompt rostind un nume greu de pronunțat. Bucureștenul îl pusese să-l repete... Vidri...Vidri... Cărăuțeanu îl ajută precizând: Vidri-miloiu. Da, așa parcă-l chema, încuviințase gazda. Într-adevăr, curios nume... Dând perdeaua la o parte, el păși în odaie și o anunță pe Sisi că venise la mare, la băi, și Pompi... cum îi ziceau ei lui Pompilian Vidrimiloiu, superiorul lui, șeful de organizație
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
POEȚII NOȘTRI DE LA ȚARĂ lui Grigore Vieru (născut 14 februarie 1935 decedat 18 ianuarie 2009) Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară Și-n țarini, seamănă poeme, Pe nume, mamele să-i cheme A lui Vieru, sau Sorescu, Alecsandri, sau Eminescu, Când urca-n cer, coboara-n sat, Să stea cu țara lor, la sfat Sa are, când, cât de adânc, S-ajunga fiecărui tanc, Ce să le dea, din ei, să fie
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
-o la mine. Vreau să vorbesc cu ea. Nu știu cît timp a trecut de cînd nu mi-a mai trimis nimeni flori. Dar azi e una aici care spune: De data asta nu am adus flori. întrebarea: Cum te cheamă - ar fi absurdă. Nu-mi amintesc în general numele oamenilor. Nici obrazul femeii nu-l pot recunoaște. Nici vocea. Aș putea să mă străduiesc să recunosc femeia după ce povestește. Poate mi-a mai povestit asta cîndva. Spune: Să ajung să
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ei spun: Ei , bătrîne? Totu-i O.K.? - Ochii mei spun: Hallo, fato, cum merge treaba? Cum de m-ai găsit? Uneori, cînd lîncezesc așa fără nici un gînd, îmi apare în față sexul unei femei. Nu mai știu cum o cheamă pe femeie. îi doresc să mai trăiască. Sexul ei ar fi meritat asta. Nu știu decît atît. Pizda acestei femei a fost cel mai fin lucru pe care l-am văzut și l-am simțit vreodată. ș...ț Pentru că uneori
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mai mare parte. Că faptele prim-ministrului trebuie aduse la cunoștința ascultătorilor e una. Dar că premierul trebuia să se și adreseze ascultătorilor, pentru a-și povesti isprăvile și pentru a le evalua el însuși, trăgînd copite opoziției, asta se cheamă abuz flagrant. Nici despre aceste abuzuri zilnice nu știa Dragoș Șeuleanu? Asta înseamnă că nu asculta postul de radio pe care îl conduce. Din cîte știu însă, nu numai că îl asculta, dar numise o liotă de șefi mai mici
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
alte rezonanțe în cazul în care ele trimit spre amintirea unei trăiri cu înaltă încărcătură emoțională, spre o experiență care a lăsat urme în conștiință. Memoria joacă feste imprevizibile și niște obiecte cu totul banale precum niște șurubelnițe pot uneori chema în chip miraculos sufletul unui tată dispărut, reînviind un univers casnic definitiv pierdut: "Acasă, într-un sertar din bucătărie, printre tacîmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cît timp mai trăise, mama îi spunea o dată la cîteva zile că uneltele n-
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Nicolae Manolescu In copilăria mea exista un joc (o fi existînd și astăzi, nu știu, poate sub un alt nume) care se chema telefonul fără fir. Ne așezăm, unul lîngă altul, șase-șapte sau cîți eram, în așa fel încît să ajungem la urechea celui din dreapta, dar nu prea aproape, pentru a nu fi auziți de ceilalți. Cel dintîi din rînd rostea un cuvînt
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
legase la gât; al Magdalenei, care era mă-sa, - plecată cu Mitică la gară, - fiind roșu, de un roșu aprins. Pe Cărăuțeanu, care iubea animalele, asta îl amuză. Era clar că răgetul lui Ghiță fusese un avertisment; faptul că îl chemase, că-i atrăsese atenția... Se îndreptă spre el cu mâna întinsă, strigându-l pe nume. Patrupedul tocmai smulgea cu îndărătnicie un ciulin mare dintre atâția câți împânzeau locul sărat, pârjolit de răsuflarea mării. Dacă nu ar fi fost reprezentații a
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
că se impun câteva clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu, Lucian Boia și Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara și Gabriel Liiceanu sunt percepuți drept clasici în viață, ei tot autori români se cheamă. În al doilea rând, este de văzut dacă nu cumva domnul Breban se referă exclusiv la romancieri și scoate din discuție restul autorilor. Chiar și așa însă, e cel puțin inelegant să treci sub tăcere cartea lui Gheorghe Crăciun, Pupa
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d'Arc cum să învingă în bătălii, au condus-o apoi spre focul expiator și mântuitor. Ulterioara reabilitare și canonizare a Ioanei atrăgând totodată și beatificarea ducelui, credinciosul ei slujitor. Romanul se cheamă Fecioara și căpcăunul și e scris tot în franceză, de Michel Tournier. - Îmi plac poveștile cu căpcăuni sexuali, mai ales dacă e vorba și de o fecioară sau mulți copii sacrificați în numele nostru. Oh, Evul Mediu, veacul nostru de glorii
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
slănină în jurul burții ș.a. - Interesantă evoluția de la căpcăunii sexuali la căpcăunii gurmanzi, își mângîie barba diavolul îngândurat. Să fie, oare, o expresie a timpului? - Pascal Bruckner e un critic al societății occidentale de consum. A scris un eseu care se cheamă Mizeria prosperității. Titlul e relevant. - Eu am citit doar Noua dezordine amoroasă. - Nu mă miră. - Căpcăunii lui Bruckner sunt cu totul alții decât ai lui Perrault, d'Aulnoy, Chessex sau Tournier. Căpcăunii anonimi sunt... oamenii!? evită tonul categoric bibliotecarul cu
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
With friendship. E, deschisă oricît de la întîmplare, o frumoasă (și prietenească) recunoaștere a lui Gellu Naum, nu ca "supraviețuitor" al suprarealismului istoric, consumat, ci doar ca om care a făcut tot ce "trebuie", și tot ce a făcut s-a chemat poezie. Poezie prea tînără pentru bătrînețe...
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
aciuită pe la noi cam de prin '90 încoace, numită algoritm cu lacrimi de crocodil... Așa că privirile chiorâșe spre mine ale lui Haralampy n-au nici rost și nici haz, după ce soacră-sa, cu un picior scrântit în urma... "periniței" l-a chemat să-l scuze la emisiunea "Iartă-mă"... 8.Simpaticul Gioni Răducanu era foarte revoltat în ziua de 9 ianuarie la emisiunea "Duminică În familie", fiindcă fătuțele care țopăie pe platouri tv "nu dau din buric în tempo-ul potrivit..." Dacă
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
prea sunt în cazanele mele. Aș prefera un umor ceva mai negru, or hazul dvs. livresc e în afara oricăror... orori, spuse pocitania și coada lui căzută se unduia umil pe podeaua întunecată. - Am exact poveștile care vă trebuie. Prima se cheamă Fetița care iubea prea mult chibriturile, scrisă de un discret filozof canadian, pe numele său Gaétan Soucy. - E contemporană? Cataloagele noastre nu au înregistrat-o încă, deși îmi pare familiară, m-a întrerupt dracul neascunzându-și curiozitatea și interesul. - O să
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
aur, un Alpha elvețian, rar, care în mod normal, ar fi trebuit să-l poarte ea, Sisi, ca mamă care murea de dorul Mărioarei, cum îi spunea ea, deși toți ceilalți, chiar și el, Dinu, îi spuneau Merry; cum o chema de fapt și pe bunica, pe elvențiancă, măritată de-a doua oară cu marele bijutier evreu Grüber, al cărui nume putea fi citit pe cele mai fine brățări din Europa; deși Sisi fusese de fapt făcută dinainte cu un român
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
o privire fugară pe geam înregistră formații de nori, printre care zburam. La mari adâncimi, miriști acoperite de zăpadă se luminau când se risipeau norii, în depărtare șiruri de munți se profilau printre perdele de ceață. "- Cum ziceți că vă cheamă?", mă chestionă un altul, ce ținea în mână o listă. Mi-am deconspirat numele, insul îl trecu pe hârtie și-mi întinse un plic. Erau înăuntru cincizeci de mii, o bancnotă încă neîndoită. Brusc mi-am reamintit din care cauze
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
care a oftat toată viața că taică-su a întors-o de pe vaporul cu destinația Hollywood! Popescu rîdea atunci cu gura pînă la urechi, de i se cutremura părul lung, prins într-o coadă stufoasă de cal. Pe mama a chemat-o ca fată tot Popescu. Iar eu, pe vremea amiciției noastre, aveam părul lung și frumos, pe care mi-l prindeam, ori de cîte ori ne întîlneam, în coadă de cal. Și ne suiam amîndoi cu sînge de Popescu în
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
ieftine, În Zambaccian -H stă smintit, piperat, lăcrimând! sărăcia României sta-n poalele unei fuste țipătoare, de gitana părăsita... Învârtindu-se În jurul focului, blestemat! și eu ma-nchin, Îmi vine să leșin, Îl strig pe Vlad, si pe Ștefan... Îi chem, jelind, pe sfinți... și-mi rup sufletul, secătuit, Într-o țară Încuiata, demult! 24 ianuarie 2008, 20:48 VOLENS, NOLENS! fiecare cu traista lui... el are ceapă și brânză, eu, mandarine și măsline, tu, flori de câmp și vise... viața
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
colț de lume dezmoștenit; în jur vedea doar oameni care, ca și părinții lui, locuiau în căsuțe prăpădite de lemn, cu o verandă unde vara se putea sta la aer, cu cîte o grădiniță răpănoasă fața ușii; știa cum îi cheamă pe vecini și pe cîinii lor, știa cîte găini au coteț, le cunoștea maniile, bolile, știa cine a mai murit, cine s-a căsătorit, cine s-a mai născut, cine dădea o petrecere în cartier, pentru că toate acestea priveau pe
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
fleacuri", de la lucruri pe care le "miroase" în preajmă fără exagerată strădanie, pentru a înainta, pe firul "înnădirilor" de tot felul , spre concluzii "periculoase": " spre deosebire de Năstase, strada noastră are doar trei case numerotate par: 2, 4, 6. Anterior aceasta se chemase Dobrogeanu-Gherea, dar aflase Primăria că acesta militase pentru democrație (ca Năstase); și-atunci tăblița se schimbase cu o alta... Toate bune și frumoase, doar că ea era a unor case din cartierul Freidorf..." Uimitor ce se potrivesc, uneori, lucrurile..." Ce
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
lipsite de interes. Ah, uite ciocanul! Am întins brațul cât am putut de sus și am început să bat în măciulia cuiului. La cea de-a treia lovitură bătăi furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu încetați imediat tărăboiul ăsta, chem respnsabilul de la JEK! Vocea Mirovnei este tot atât de ascuțită ca vârful cuiului în pantof. -Ei, ce-i, i-am spus eu, ducându-mă șonticăind la ușă ca s-o deschid. Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
care se referă romancierul, nestrăină, desigur, de acel mitic pământ virgin ori de tabula rasa visată de dadaiști, repopulată de fantasme prin intervenție onirică suprarealistă. Oricum, realitatea dată, lipsită de consistență și de sens (despre "puțina realitate" vorbise și Breton) cheamă reversul relativ compensator al irealității ca teritoriu al imaginației și gândirii libere, nonconformiste, revoltate, ce propune o relativă ordine subiectivă în "harababura" din jur. Vorbind despre incongruitatea realului (un roman al său din 1922, anul când murea Kafka, se intitulează
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
însăși de existență românească. Felul în care ne alegem conducătorii ne împinge mereu spre fundul grămezilor dezordonate, spre locul neaeristit unde materia prost prelucrată și țărâna râncedă fuzionează cu entuziasm. Așa am procedat la toate răscrucile acestor ani: când am chemat minerii, când "nu ne-am vândut țara" doar ca s-o putem jefui noi în liniște, când i-am cotonogit pe intelectuali, mai întâi cu ciomegele, acum cu salariile de mizerie, când am pozat în pro-occidentali doar pentru a-i
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
evrei și-au schimbat numele, dar o formă infantilă, ludică (dacă se poate vorbi de așa ceva) de antisemitism ajunsese să se manifeste chiar și la copiii aflați în primele clase de școală: "De la vîrsta de șase ani, nu mă mai chema deci Ludovic Nachtigal, ci Ludovic Veghe. Ales din motive care mi-au rămas obscure, noul nume de familie era corect. În mica lume a orașului nostru trebuia să fii tot timpul de veghe, căci memoria oamenilor era lungă și uneori
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]