KorAP: Find »[drukola/base=chemare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...636 >

15,883 matches

Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461

inimă o durere mută s-a zidit... Drumețule vino, clipe să împărțim, Iar gândurile de dor să le unim... Să nu mă judeci chiar dacă suspin, Căci sufltul mi-e plâns azi de venin.... Drumețule, deschide cărarea, Ascult-mi de departe chemarea, Doar tu ești leacul de felcer, prescris Doar tu ești fașă pe cordul deschis.... Referință Bibliografică: DRUMEȚULE / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile

DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1466574942.html [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503

prosopul, sună la reședința Madamei. *** Apasă butonul soneriei. Îi deschise imperturbabilul majordom. O invită în camera de zi. Avea impresia că e o scenă de film iar regizorul făcea glume pe seama ei. *** - Mă bucur de revedere, draga mea. - Ai o chemare, așa ... să sperii oamenii. Nutresc speranța, că vom termină repede dar te rog, să nu apari mereu că o stafie. Madame zâmbi ușor: - S-ar putea chiar să-mi placă de tine. - Oh ... să-mi fac probleme ? - Ești nostima. - Din

ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Enigma_partea_i_camelia_constantin_1373912135.html [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075

puternici și brațul musculos. cu ochii două stele, ce emanau văpăi albaștri ca azurul și glas fermecător. E trupul lui iubire si glasul lui e dor, privirea e dorință și trupul lui e gol, era o provocare cu-o tainică chemare în noaptea cea adânca era chiar zeul soare. Ea, de tot frumoasă, cu trupul ei ales părea o floare albă, căzută din cireș. În voaluri și mătăsuri era învăluită era frumoasa lună, în fată-nchipuită... Când se-ntâlniră, frumoși precum

POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_iubire_.html [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
îngeri fugiți din paradis, în ochii lui iubirea pe ruguri se-nălța ardea în el dorința, și pofta-n el creștea. Cum baierul iubirii părea să se dezlege iubire arzătoare prindea să se închege! Iar iarba-nrourată era ca o chemare și voaluri și mătăsuri cădeau în graba mare și trupu-i de fecioară, părea floare de crin privi cam trist feciorul și se gândi puțin în brațele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n

POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_iubire_.html [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n vers. O caldă-mbrățișare, parfumul ei divin pe-o tainică carare îl poartă spre sublim, în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea simțeau în ei dorința, îi ascultau chemarea pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde el strânge-n brațe trupul, iubitei lui plăpânde și ocrotiți de valuri, și-n a iubirii mreje nu-i cine să-i despartă, nici timp, nu-i, să viseze... Cum în brațe

POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_iubire_.html [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373

reînvia trăiri latente. Armonia contopirii spirituale de altădată se deduce din dorul sfâșietor care îl mistuie obsesiv și care își caută ecoul: „Pun întrebări mereu insomniace/ Dorului tău să îi mai aflu pulsul ”(Pun întrebări mereu insomniace). Uneori se aude chemarea ce se stinge pustie, stingheră, înăbușită în imperiul tăcerii și oferită ca ofrandă zădărniciei (Poate ca nu o să avem zăpadă). Au fost iubiri devorate rapid, apuse brusc, care lasă mereu în urmă ceva nerostit și neîmplinit, ca o Apocalipsă metaforică

VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752

să ne trezească la ceea ce ne este cel mai apropiat și totuși atât de departe ... Iată, Pelerinul a întâlnit un astfel de om: „Am intrat în chilia lui, iar bătrânul mi-a spus: „Rugăciunea lui Iisus lăuntrică și neîncetată este chemarea continuă și neîntreruptă a Numelui lui Iisus, cu buzele, cu inima și cu mintea, având simțământul prezenței Sale, oriunde și oricând, chiar și în timpul somnului. Ea se exprimă prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă. Cel care se obișnuiește cu

INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_ips_acad_prof_univ_dr_stelian_gombos_1350302941.html [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
și neîntreruptă a Numelui lui Iisus, cu buzele, cu inima și cu mintea, având simțământul prezenței Sale, oriunde și oricând, chiar și în timpul somnului. Ea se exprimă prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă. Cel care se obișnuiește cu această chemare dobândește o mare mângâiere și nevoia de a o rosti mereu. După câtva timp, nu mai poate trăi fără această rugăciune, care curge în el de la sine, pretutindeni, mereu” - conform relatărilor din cartea „Povestea unui Pelerin”. „Doamne Iisuse Hristoase” sau

INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_ips_acad_prof_univ_dr_stelian_gombos_1350302941.html [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
odată cu inspirația. „Miluiește-mă” sau „Miluiește-mă pe mine, păcătosul” o dată cu expirația. Aceasta se face odată cu lepădarea de sine, din dragoste. Astfel vom ajunge a vorbi de rugăciunea neîntreruptă. La unii mari Părinți Duhovnicești rugăciunea lui Iisus devine „spontană”, „neîncetată”. Chemarea Numelui Său se identifică cu bătăile inimii. Ritmul însuși al vieții, respirația, bătaia inimii, este ceea ce se roagă în ei sau, mai curând, în perspectiva începutului și sfârșitului, se recunoaște ca fiind rugăciune. Dar, îndeosebi în zilele noastre, aceasta nu

INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_ips_acad_prof_univ_dr_stelian_gombos_1350302941.html [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905

floarea de salcâm puritate, în vreme ce brazdele pământului proaspăt întors abureau, duh sfânt al bunilor străbunilor noștri, în margine de oraș, sub turlele Văcăreștilor... De pe-atunci, de-abușilea, iubită de gâze și flori, Maria urca în lumină ca un miracol, supusă chemării cerurilor înalte, ascultând poveștile adâncului gliei strămoșești. Între pământ și cer, mai târziu, va doini tulburător, făcând risipă de sânge cu fiecare cântec, arzând făclie la ambele capete pentru neamul care a dat-o și ea i s-a dat

REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
a vorbirii, pe care a dospit-o în aluatul plăcut mirositor al cântecului ce ne cuminecă inimile și sufletele încântundu-ne de frumusețe, har, rugă, dor, poezie și dragoste. Maria s-a întrupat în cântec și dăruire, stăpânind zenitul cu mireasma chemării ei. Ne-a redat nouă înșine. Ne-a împletit în Noi. Vocea ei a țesut Marama frumuseții acestui Neam binecuvântat, brodându-i chipul ca într-o Icoană sfântă. Maria, continuă același trăitor de folclor, s-a născut neînfricată și și-

REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
a înveșmântat în frumusețea versurilor pline de dor, de trăire și de sublimă splendoare. Zămislit în destinul Doinelor strămoșești, punctele cardinale ale religiozității țărănești i-au fost ursitoarele care i-au nălbit gândirea, odrăslindu-i soarta misionară în fiorul divinei chemări și al sfintei asumări hristice. „Spre glorioasa-mi obârșie/ Cobor adânc din eu în eu,/ Sub mii și mii de ani mă-mbie/ Din fundul vremii chipul meu.../ În doina dulce-a mamei Dochii/ Alunec din părinți în prunci/ și

REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
Corola-blog/BlogPost/381160_a_382489

Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016 Toate Articolele Autorului M-am pierdut cu valul prin pietre, Într-un râu care curge spre mare Și-am deschis în suflet ferestre Să-ți ascult doar divina chemare. Mi-ai zâmbit ca o stea fără nume Alungată din cer sau din soare Și-ai venit cu lumină prin lume Să-mi aduci primăverile-n floare. Te-așteptam pe o stâncă de nori, Ca un tren ce se-aude

ÎNGERUL MEU de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1459356813.html [Corola-blog/BlogPost/381160_a_382489]
Corola-blog/BlogPost/344951_a_346280

uni pe cei despărțiți. Un obicei al zonei este acela că miresele și mirii coboară după nuntă la izvorul subteran, luând din apa miraculoasă, pentru eternitatea legăturii. Fântâna rămâne, în pofida lipsei de popularitate, pe măsura excepționalei importanțe arheologice, o ademenitoare chemare spre împlinirea iubirii și a setei de viață. Miracolul fântânii multiseculare se cere perpetuat. Referință Bibliografică: Cetatea Sucidava si fantana miraculoasa / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 18, Anul I, 18 ianuarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011

CETATEA SUCIDAVA SI FANTANA MIRACULOASA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cetatea_sucidava_si_fantana_miraculoasa.html [Corola-blog/BlogPost/344951_a_346280]
Corola-blog/BlogPost/372251_a_373580

și o-nchin, Îți înflorește inima curată, Te spală de cerneală și venin. Din versurile mele înălțate Urci trepte și atingi cerul senin, Cuvintele urâte sunt spălate De o strigare îngerească și destin. E atât de dulce și de dornică chemarea Eu nu știu dacă știe ce îți scriu Pe loc încearcă să-ți aducă vindecarea Ți-atinge trupul și ți-l vindecă de viu. Referință Bibliografică: Poezia e parfumată / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V

POEZIA E PARFUMATĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1439925193.html [Corola-blog/BlogPost/372251_a_373580]
Corola-blog/BlogPost/349273_a_350602

o rădăcină... Aveam și frunze verzi și arămii Coroana îmi ținea de sete și de foame, Nu mă temeam de toamnele târzii, Ce se-nchinau pios la trei icoane. Iconostasul era plin de flori Și îngerii cântau în clopot de chemare, Aripi..., îmi creșteau fără să știu Și mă-nălțam pe razele de soare... În dimineți fereastra e deschisă, Minutele se-nchină la utrenii Genuchii bat metanii, nu risipă, Să potolescă marea și valul trist al vremii.... foto: Mircea Bezergheanu Camelia

CIOBURI DE LUMINĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1405432097.html [Corola-blog/BlogPost/349273_a_350602]
Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355

E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc. E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare! CORTUL VEȘNICIEI Să nu lăsăm minciuna să ne cuprindă firea, Și nici păcatul urii să stingă nemurirea. Să dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai

POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1412182043.html [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087

Floriilor: „Curge slova sfioasă atinsă de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce zidită-ntr-o rană // Spală slova păgâne sudalme de șanț / Rotunjit peste ele stă cerul / Și duioase chemări îmblânzite de lanț / Doar năluci să le afle misterul” (Slova). Iubirea este, în accepțiunea poetei, darul suprem oferit de Dumnezeu, este focul din potir care poate fi molcom sau întețit, care poate fi stins și din nou reaprins din propria

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
căuș de trup arzând” (Mai plămădește-mă iubire...) Cu o simplă condiție: cuvintele trebuie să prindă rădăcină în fiecare din noi și să renască „în muguri de alun”. Cu toate acestea, tăcerea, singurătatea, așteptarea, întoarceri rănite, dimineți spânzurând, gândul, uimirea, chemările târzii „și săgetări de doruri în icoane” alcătuiesc recuzita cu care poeta reclădește universul său: o lume din care lipsește ființa iubită, o lume aproape zadarnică, spionată de „ochi intruși”, o lume alcătuită din spaime reci în care „veghează amintirea

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
de doruri în icoane” alcătuiesc recuzita cu care poeta reclădește universul său: o lume din care lipsește ființa iubită, o lume aproape zadarnică, spionată de „ochi intruși”, o lume alcătuită din spaime reci în care „veghează amintirea unui nimb” (Aud chemări). Toate acestea sunt rodul multor frământări și trăiri lăuntrice pe care poeta a hotărât să le scoată acum la iveală, ca o despovărare, ca o abluțiune și mai curând, o spovedanie pe câmpul nesfârșit și îngăduitor al hârtiei. Pe de

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
mă aștern tăcere între noi / să sap caverne-n zidul ce ne ține / în stare de asediu, de război // ah, ce n-aș da în gând să-mi ceri iertare / și în altar tăcerea să-ți închini / să-mi limpezești chemări spre neuitare / și să-mi anini speranțele-n arini // prin lunca mea de doruri în amiezi / peste rogoz, cărări însângerate / îmbrățișări uitate prin livezi / apun sub dor de coasă sărutate” (Ah, ce n-aș da). Deși neagă aproape cu vehemență

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
de ordine sunt: „viori, fiori, atingeri, dor, suspin / Uitate-s într-un veac de mult apus” (Te aud, te văd, te simt). Această poezie poate fi numită poezia pudorii: „Te-aud cum taci de parcă nici n-ai fost / Uimire, vis, chemare și nicicând / în mine nu cerut-ai adăpost / Sărutul tălpii mele adorând // Te văd cum treci de parcă un străin / Se scaldă-n ochiu-mi ție doar supus / Viori, fiori, atingeri, dor, suspin / Uitate-s într-un veac de mult apus // Te

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
plutind iubire / în tot ce sunt, în tot ce mi-a rămas / Lumină de altar, dumnezeire / O noapte, un alcov și un popas” (Te aud, te văd, te simt). Dorul și suspinele par să fie la ele acasă, dublate de chemări din îndepărtatul-aproape. Un aer de blândețe resemnată răzbate aproape din fiecare vers. Nu e vorba de revolte inutile, de revendicări și isterii la modă, cu atât mai puțin de un limbaj deplasat, vulgar. O pudoare nativă a rostirii o împiedică

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
pașilor mei de cenușă / și-aud tropăind cadențat sub jăratec / din absurd evadând, se reped către ușă / s-o spargă, s-o spargă și urlă sălbatec // sunt pe urma gândului meu clopotar / tresar să-l aud din secundă-n secundă / chemare din ziduri suspinată-n zadar / iederă-n doruri, de doruri înalte flămândă // sunt pe urma mâinilor mele de ram / rodu-i necopt stă să-i cadă din palme / linia vieții bate mătănii la geam / cădere-n genunchi, înviere târzie în psalme

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
găsești călcată în picioare / Te aștept să-ți ridici recompensa // Jocul continuă / Ascunde-mă tu” (De-a v-ați ascunselea). Deși poeta a realizat că „labirintul acesta nu duce nicăieri” - ea se lasă furată de căutare, de așteptare și de chemările întoarse-n ecou, pentru a-și regăsi ceea ce caută. Dincolo de toate acestea, volumul de față degajă o sensibilitate pe care doar poeții autentici o dovedesc în lupta lor cu universul cuvintelor, din care trebuie să extragă, precum aurul din nisip

RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]