490 matches
-
o cafea, poate aș reuși să mă disculp, nu mă prinde haina de inculpat... - Îmi pare foarte rău, trebuie să merg cât se poate de repede acasă, mă așteaptă mama și arătă cumpărăturile făcute. - Și totuși...! După câteva clipe de chibzuință, Olga se hotărî să dea curs invitației: -Dacă țineți neapărat să vă eliberați de ceea ce dumneavoastră numiți o inculpare, mâine, pe la ora unsprezece, aș putea să mă constitui partea civilă în procesul pe care dumneavoastră înșivă vi l-ați intentat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și trifoi din suișul colinei se vede copilul, prins cu mânuța de roata istoriei, păscând oițele casei cu șapte copii, spre bucuria binecredincioasei sale mame și a vrednicului său tată. O casă și o familie în care domneau credința și chibzuința, veselia și veșnicia. O casă plină de respect și armonie. Un sat scos din anonimat de sfânta Biserică păstrătoare de datini și tradiții totdeauna deschise spre ce e ziditor omului, spre ce e folositor tuturor. Un sat renumit prin cumsecădenia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și insuportabilă. Sărăcia morală, însă, este degradantă. h Nu căuta ordine, acolo unde domnește haosul, și nici justiție în împărăția arbitrarului. h Mărimi direct proporționale: cu cât crește bogăția celor puțini, cu atât se adâncește sărăcia celor mulți. g Întotdeauna chibzuința trebuie să preceadă acțiunea, fapta. Regretele de pe urmă sunt zadarnice. g Viața ar fi searbădă dacă în lume ar fi numai lucruri bune și numai oameni frumoși. h Dacă toți copiii și nepoții ar oferi părinților și bunicilor (când se
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a respins guvernul personal al domnului Tătărescu”. Așa se plângea sărăcuțul de Maniu în gura mare, dându-se vârtos cu fundul de pământ, smulgându-și părul și cărându-și democratic pumni în cap pe care și-i administra cu o chibzuință curat ardelenească . La 10 februarie 1938, Carol al II-lea a recurs la o lovitură de stat, punând capăt regimului democratic (Vai, vai, țipă unii, și eu de colo zic plin de compătimire: iaca scârț), iar Constituția din 27 februarie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meseriilor din România și sprinten cum îl știm, a luat la ochi harta lumii? Cu rușii a mai bifat el vreo două runde, însă după cum s-a observat, aceia nici măcar nu l-au luat în seamă, așa că după o matură chibzuință s-a gândit că ar fi mai lesne să-i îndoaie pe francezi și pe nemți. Și le-a zis-o așa de la obraz, mamăăă ce le-a mai zis-o, de cred, că și acum Angela Merkel și cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că mai trebuia rezolvată o singură piedică, de natură tehnică, ce să facă pe parcursul construcției, cu pământul rezultat de la săpare. Au cerut să le fie transmisă o indicație prețioasă, în această problemă spinoasă. După îndelungi calcule, încununate de o matură chibzuință, consilierii prezidențiali de atunci, demni înaintași ai celor de azi, au indicat ca să se sape o groapă mare, în care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit, fiindcă după ce săpaseră marea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
doar câteva luni, Băsescu a reușit cu brio, să stârpească epidemia de pisici vagaboande a orașului, folosind o idee simplă dar eficientă: hoarde întregi de câini vagabonzi. Cred, că s-a gândit inițial să patenteze metoda, însă după o matură chibzuință a hotărât că va trebui să rămână secretă, deoarece metoda băsesciană de folosire a unora împotriva altora fără să te coste nimic decât un „Șo, pe ei!” este de un real folos în guvernarea unui popor năuc și dezorientat. La
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în împărăția pământului: păduri, câmpii, dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri definitive trebuie să luăm numai după o îndelungă chibzuință, asta pentru a evita dureroasele pierderi ireparabile. Iubirea sinceră, devotată este una dintre căile care conduc spre adevăr. Dacă pământul nu simte căldura și dragostea inimii și brațelor muncitorului, nu se grăbește să cedeze din bogăția tăinuită în adâncul său
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor, ușa putredă din lemn, care se căscă cu un scheunat jalnic. Înăuntru nu era nici o mișcare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l pe bunicul său matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și chiar Virgil credeau cu nonșalanță că supraviețuirea era posibilă și fără adaptare. Ei își puneau speranța în propria istețime, în pronia cerească sau în minunile pământești. 2 Iarna acelui an îl pusese pe Stelian la grea încercare, dar cu chibzuința lui de bun gospodar, precum și cu ajutorul vecinilor și al secretarului Girolteanu, care-i trimisese în două-trei rânduri acasă lemne de foc, ieșise în primăvară cu bine. În preajma Paștelui se dusese din nou pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se „îmbrățișează”: „F” și „G”. Un mic iepuraș timorat stătea pitit. Copilul îl persiflă și atunci doi dulăi au ieșit dintr-o nișă. A înțeles: cei fără apărare trebuie apărați. În minte începea să i se contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată. I-a zâmbit, apoi, cu un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în atelier, suna adesea, trezindu-l întotdeauna din somn pe copil, ale cărui țipete se împleteau cu țârâitul poruncitor al aparatului. Dacă se întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de grijă celorlalți copii, ea se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un azil de bătrâni? — Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducându-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să mai pun și alte întrebări pe această temă. După câteva clipe de chibzuință, se hotărî să mă lase să-mi petrec noaptea în ghereta lui. Oricum, era ora ca el să se retragă. Poate că o să reușești totuși să dormi, mi-a zis, și a plecat încuind ușa de la care pornea coridorul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de acele fiare pentru a le pune talismanul pe coamă. Oamenii evlavioși consideră asemenea credințe și practici drept contrare religiei, dar propriii lor copii poartă adesea amulete, căci acești oameni de treabă cu greu izbutesc să-și aducă la dreaptă chibzuință nevestele sau mama. Eu însumi, de ce s-o neg? nu m-am despărțit niciodată de bucățica de jais pe care Sara i-a vândut-o Salmei în ajunul primei mele aniversări, și pe care sunt desenate niște semne cabalistice ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Voi face tot ce-mi stă în putință, pentru că nimic nu-mi e mai scump decât unirea musulmanilor. De îndată ce vei porunci, voi porni spre Sousa ca să-l întâlnesc pe Ahmed și voi face tot ce pot ca să-l aduc la chibzuință. Suveranul mă bătu ușor pe umăr în semn de satisfacție și le ceru căpitanului slugilor înarmate și păstrătorului sigiliului regal să se apropie: — Veți trimite chiar în seara asta un sol la casa lui Zeruali. Îi veți porunci să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o umbră de zâmbet. Prada, se spune, este adesea atrasă de colții care se pregătesc s-o sfâșie. Poate că asta era explicația nebunei mele cutezanțe. Dar, pe moment, nu așa o văzusem. Mă mulțumisem să urmez, potrivit bunei mele chibzuințe, mersul evenimentelor, străduindu-mă să-mi refac viața pe acel petec de pământ de pe care nu mă simțeam încă surghiunit. Dar se cuvine să spun în ce mod. Barbă Roșie prospera văzând cu ochii, la fel și Harun în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puternic. În felul acesta, jumătate din timp uscat, iar cealaltă jumătate ud fleașcă, lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea cel mai mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lu' mutu'! interveni Dom Matei. ― Soțul ei tocmai mă vizitase... ― Și i-ai zis pe nerăsuflate: "Căpitane, nevastă-ta ne înșală!" Așa-i? ― Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon rău! Cum vă spuneam, intenționez să plec, întrucît n-am de gând să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca după o lungă chibzuință, desprinzându-și privirile de pe focul din sobă. Mulți nu știu că animalele, sălbăticiunile chiar, văd în om un prieten în care pot avea încredere, care le hrănește... Când îl întâlnești, te oprești, și-i vorbești... pentru că vocea omului are un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și animale, continuă bătrânul, există unele legături pe care suntem încă departe de a le fi înțeles. Ce știm noi, îndefinitiv, despre adevăratele simțăminte ale animalelor...?! Încă nu bănuim nici măcar limita unde la ele, experiența și instinctul se transformă în chibzuință, poate chiar în gândire dreaptă... De un lucru sunt însă sigur: animalul liber, puternic... animalul prădător nu se apropie de om neapărat ca dușman, ci, îi este tovarăș dacă simte în el aceeași forță și libertate. Bătrânul se ridică încet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o măsea cariată. A ajuns la o primărie. Pe funcția de jandarm. Ce-i aia, jandarm comunal? Întrebarea a pimit răspunsul așteptat. Un fleac! Un ceva ce nu merită nici măcar luat în seamă. Drept pentru care, după un dram de chibzuință, a luat o hotărâre. O hotărâre criminală. Deci, a conchis el, dacă puterea mea de a face față funcțiilor încredințate de societate este inferioară, eu trebuie să dispar. Cum? Bine. Să dispar, eu, împreună cu cei care m-au adus pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neputincioși să împiedice acest lucru... își arătă acum palma desfăcută, ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o pauză. Și când se va impune chibzuința, iar specia umană, în lupta ei pentru supraviețuire, va clama revenirea la lumea părinților noștri - în care oameni, mașini și Natură încă mai viețuiau într-o perfectă armonie -, poate că trenul va deveni un fel de simbol al posibilității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sigur, pe mulți îi amuză viața altora, dar, în fond, acesta este esențialul vieții pe pămînt. Demon și înger ÎTelefonul în zilele noastre este aparatul de care unii abuzează și devin dependenți mai ceva ca drogații. Folosit cu măsură și chibzuință, acest sofisticat mijloc de comunicație poate să facă viața mai plăcută. Dacă însă nu-l mai lași de la ureche, ești un om pierdut și, mai ales, nesimțit. Pe la orele 11 noaptea plutesc între somn și vis. Încă un pic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]