1,574 matches
-
scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme-mi arde mie?! E obrintit! Zău așa!... Să nu ți-l taie! Ștefan ridică șomoiagul chicotind: Ducă-se! E putred! Mai am unu'! spune și ridică piciorul sănătos. Mai rău de cap: n-am altul de schimb... Ți-l taie! amenință Daniil necruțător. Capul? Piciorul! Daniil întinde mâna să-i scoată bandajul de la frunte. Mă lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o Doamne și-o mai bate, Că m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi să descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ducea de două ori pe săptămînă (cu lapte, brînză, ouă, smîntînă) la Suceava, trecînd din timp în timp și pe la doctori, care îi dădeau iluzia că e sănătoasă. „Analizele dumitale, mătușă, - i-a spus unul, vorbe care o făceau să chicotească de plăcere - sînt bune, ca de fată mare”. De felul ei, nu era însă o femeie veselă, ci una așezată, solitară, enigmatică. Un amănunt sugestiv pentru firea supusă și închisă pe care o avea e că n-am văzut-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a plăcut. Până ce ștreangul și tunul ne-au ucis. Nu Britania era stăpâna mărilor. Eram noi ! Din Caraibe până în coasta Americii, nicio corabie nu era în siguranță ; Blackbeard : Bieți orbi, ce am dus biete vieți oarbe, cu moartea și uitarea chicotind la călcâiele noastre. Dar în timp ce alții erau mulțumiți cu femei, rom și aur, noi am plecat pe propriul drum. Noi nu vom fi uitați !. Deși redusă, ca amploare epică, aceasta îmi pare cea mai relevantă istoric dintre producțiile cinematografice despre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a face glume și a se înțepa. Unul îl întreabă pe altul: „Încă te mai suportă la cursurile de golf?”, la care celălalt răspunde: „Au aflat că am jucat o partidă cu tine și m-au exclus pe viață”. Ambii chicotesc. Gluma n-a fost foarte amuzantă, însă le oferă prilejul de a se ciorovăi într-un fel care îi stimulează, dovedindu-și interesul și aprecierea unuia pentru celălalt. Să vedem acum ce i se întâmplă unei femei care se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
aprecierea unuia pentru celălalt. Să vedem acum ce i se întâmplă unei femei care se apropie de grup. Zâmbește și li se adresează bărbaților cu o întrebare, nu cu o afirmație: „Cum mai merg lucrurile?”. Indiferent de ce răspund bărbații, ea chicotește ușor, ca și când ar fi încântată de răspuns. În decursul primelor 15 minute alături de grup, ea va avea tendința să surâdă mult mai des decât orice alt bărbat din grup și să joace rolul auditorului interesat de discuții, mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
vorbeam înainte. Nu-i tot una dacă mesteci cu incisivii sau cu molarii, nu? Cu cât e masa mai mare, cu atât se asigură o stabilitate mai bună. La fel stau lucrurile și în cazul unicornului. Am înțeles. Explici grozav! Chicoti fericită și-și plimbă degetele pe pieptul meu. Dacă ne gândim logic, ar exista un singur lucru care ar fi putut salva unicornii de la dispariție. Ai idee despre ce e vorba? Mi-am încrucișat brațele și m-am gândit vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Jayne foarte firesc, probabil ca să nu-i îngrijoreze pe copii, care probabil nu erau oricum atenți. - De fapt chiar mai devreme, îi reaminti Marta. - Praf în ochi, scumpo, am oftat eu. N-o lăsa să ți-o tragă, soro. Robby chicoti brusc, spre satisfacția mea. Jayne se încruntă. - Nu mai face pe rapperul în prezența copiilor. Urăsc chestia asta. - Și eu o urăsc pe îndrumătoare, am zis. Știi de ce? Pentru că îți alimentează angoasale, scumpo. - Hai să lăsăm conversația asta acum, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Milan Kundera și să urmărească Jeopardy! la televizor. Zboară la LA pentru o orgie la Chateau Marmont și îi cumpără jucării sexuale la Hustler Boutique de pe Sunset Boulevard, aruncându-le în portbagajul unui Cadillac Escalade de teren închiriat, în timp ce ea chicotește „abundent“. Mike ajunge chiar să-l încânte pe tatăl ei - care promisese să-i tragă un șut în fund simpaticului nostru erou dacă nu pune capăt întâlnirilor cu minora lui fiica. Într-un moment foarte delicat Mike îi cumpără puștoaicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o, dar oare nu sunt toate așa?) despre cina pe care o servise seara trecută, când tocmai spuse ceva. N-am reținut exact ce și am rugat-o să repete cuvintele rostite. Capul ei se legănă pe umărul meu, apoi chicoti. - Se duc în Neverland. Am făcut o pauză și mi-am mișcat umărul, făcând-o pe Nadine să se îndrepte de spate, cu greutate. M-am întors să-i văd fața. Avea ochii pe jumătate închiși și era dusă rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
glasul. - Care băieți? - Băieții dispăruți, zise Nadine. Toți dispăruții. Mă gândeam la ce zisese. Ea mă aștepta să-i dau o replică. Am încercat o asociație de idei. - Crezi că...Michael Jackson are ceva de-a face cu asta? Nadine chicoti din nou și se lăsă pe mine, dar n-am simțit nimic sexual fiindcă menționarea băieților dispăruți începea să contamineze totul în jurul nostru. - Nu...nu Michael Jackson, prostuțule. Apoi, brusc, a încetat să mai chicotească. Făcu un gest larg cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a face cu asta? Nadine chicoti din nou și se lăsă pe mine, dar n-am simțit nimic sexual fiindcă menționarea băieților dispăruți începea să contamineze totul în jurul nostru. - Nu...nu Michael Jackson, prostuțule. Apoi, brusc, a încetat să mai chicotească. Făcu un gest larg cu mâinile, imitând o pasăre mare, beată. Se aplecă și începu să vâslească. Neverland...ca în Peter Pan. Acolo-s băieții furați. Imitatul păsării o obosise considerabil, așa că se rezemă de zid fără să se uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din brațe (îi simțeam mirosul păcătos) atunci când se ridică în capul oaselor ca să asculte mai bine ce îi spunea păpușa. Apoi încuviință și se uită din nou spre mine. - Terby zice că nu e viu ca oamenii - iar acum ea chicoti - ci ca un Terby. Strânse păpușa la piept, legănând-o. N-am zis nimic și m-am uitat spre Robby, cerându-i ajutorul, dar el era absorbit de jocul video sau se prefăcea că era și peste zgomotul de împușcături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ci și studentă la Drept, îl consiliază pe Emil ca o avocată e convențional comică și convențional înduioșătoare. Convențional e și felul în care ea și Emil se apropie unul de altul mîncînd brînză cu pîine pe marginea patului ei, chicotind sub așternuturile împărțite cast ș.a.m.d. Noaptea lor de sex e tot o convenție ceva ce trebuie să se întîmple între erou și eroină. întoarcerea lui Emil la locul crimei, la timp ca să întrezărească familia îndoliată a victimei, e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dacă vii și tu acum cu mine! Georgiana izbucnește în râs și aprobă din cap, ghidușă. Dăm buzna în clasă. Ne înhățăm canadienele și servietele și o zbu ghim pe ușă, anunțându-ne colegii că noi chiulim. Fugim pe scări chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada e prea pufoasă, nu se întărește în pumnii noștri calzi și se destramă iar în fulgi. Ne alergăm
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
niște mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva în ele. N-are rost să ne încărcăm cu ele, Clara! Că doar nu de asta ai bătut calea până la Cluj! își încheie ea tirada, chicotind amuzată. „Ba da“, replică în gând Clara, „taman pentru asta am bătut ca lea până la Cluj: să te văd și să retrăiesc cu tine una din zilele în care am fost pe deplin fericită. Nu știu de ce, dar mi ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aceea sorturile și strigau: debilule! debilule! Apéreau Nadejda Petrovna, Maria Ivanovna și Babușca, si ne luau de ureche și de pér, și spuneau: treci În rînd! treci În rînd!, si ne trégeau vreo doué palme peste ceafé. Noi ne mai chicoteam, uitîndu-ne unul la altul, roșii și ciufuliți. Pe urmé Nadejda Petrovna ne mai trégea o daté tare de pér, de la perciuni, de lîngé ureche și Începeau sé ne curgé lacrimi, si féceam: ai! ai!, si stéteam cu capetele plecate, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era turbure și stins, părul cădea în dezordine pe gulerul uns și neșters a rocului meu - astfel umblam printr-o lume străină, din care nu făceam parte, și când mă rătăceam în vro grădină publică, unde fețe roșii și vesele chicoteau împregiur, pierzîndu-se pin arbori, eu credeam că sunt răutăcioase duhuri efemere, cari-și râdeau de durerea mea. Or mi se părea cumcă-n juru-le râdeau morți a căror fețe galbene erau spoite cu roșu, ceea ce le făcea și mai înfricoșate, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu naivitatea lui pierdută, cu ochii adânci, cuminți, însă fără de speranță... "Și se zice că nu e fericire-n lume", murmură el. O fată rumenă și grasă, într-o scurteică blănită și cu mînele-n muf, trecu de brațul unui tânăr, chicotind, surâzând din când în când cu șireție, uitîndu-se c-o galișă voioșie și pe ascuns în fața companionului ei... ochii ei căprii erau viață, bucurie, naivitate... Ah! gândi el și-i privi... cum [nu] am tinerețea lor sufletească... cum nu sânt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chichirezu'?" " Te duce capu'!", face admirativ bărbatul. "Da", recunoaște cu simplitate duduița. Continuă cu însuflețire: Ne luăm și un negru..." "Un negru!?", o întrerupe uimit Bebe. "Păi, la ce dracului ne trebuie neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întoarse cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia lăsă cutia să îi scape printre degete cu o bucurie mare, după care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia împinse cutia înspre tânăra sa prietenă. Uimită de culorile calde ale bancnotelor și nevenindu-i să creadă, Lilia se apropie de masă temătoare ca și cum acestea ar putea să o ardă. ă Unde? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]