1,541 matches
-
pâine uscată, menită să atragă șoarecele pofticios în cursă, tocmai căzuse o victimă. Teroarea mea de șoricei fiind binecunoscută în familie, venea adesea exploatată de acesta. Așa că se trezise dis de dimineață și eliberase șoricelul din cursa letală, punându-l chicotind în ghiozdanul meu, alături de bolovanul de mămăligă, învelit neglijent într-un ziar vechi. Ce trai pe bietul șoricel!... S-a ospătat cât l-au ținut curelele pe tot parcursul drumului până la școală și probabil că a făcut chiar indigestie, căci
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
zise bulibașa cu înțelepciune... Hai, intră în cort, că mă luă frigul, iar dumneata ești obosit și asudat și nu-i bine să stăm așa. Din dunele cu miros rânced de untură de urs se auziră râsuri de copii care chicoteau fără griji și cu bucurie că le-a venit un musafir de la care o să primească câte un dar. În limba ei țigănească, fetița cea mai mare le spuse celor de sub bulendre că „eu l-am mai văzut pe rumânul ăsta
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
închizându-se. - Nu-l strica! Miku-Miku simți că strânsoarea slăbește și că este scos din plasă. Îndrăzni să privească din nou către cei doi bandiți interplanetari care îl capturaseră. - Rău-rău! Șuieratul lui Miku-Miku îi făcu pe cei doi răufăcători să chicotească. Cel mai mic, căruia îi lipseau câțiva dinți, îl împunse cu degetul în burtica lui pufoasă și rotunjoară. - Cine ești tu? - Miku-Miku de pe Make-Make. Nu face rău-rău! - Uaauu! Un extraterestru! Am capturat un extraterestru! - Nu mai striga, vor veni cu toții
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
veșnic rod! 265 Poem pentru tine te-aș striga pe nume, femeie dar teamă mi-e că n-ai să înțelegi că doar Tu ești aceea și nu celelalte făpturi cu care doar te asemeni. sub căldura palmelor mele tu chicotești curgi ușor printre cearceafurile albe uite-o, nu e, îmi spun ochii mei privind mirați cum ziua se ridică din patul meu și iese pe fereastră și eu rămân cu mâna întinsă îți simt gura caldă cum pecetluiește săruturi între
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă !... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând...ne împăcam. * * * Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreți voi și alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăușe Dio se întreabă ce va țâșni din paginile albe : cine știe ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ? Mâinile chicotesc printre imagini și cuvinte. Un băiețel a ieșit cu mașinuța taman printre norii colegului de bancă : - Accident ! Accident . mi-ai călcat un înger !!! Te amendez c-o porție de lacrimi de crocodil ! Amenda se execută pe loc ! - Nu-s vinovat
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347759_a_349088]
-
rară intensitate, focurile de artificii din priviri si darurile minunate apărute de nicăieri. Spiritul levitează nestingherit vizitând astfel lumi inimaginabile pline de culori și lumini. Evoluează ușor în pas de dans. Micul magician se joacă de a v-ați ascunselea chicotind năstrușnic. Are locul lui secret, unde nu-l găseste decât cel care află tainele sale. Viața este ca un castel din cărți de joc. Camelia Constantin iunie 2014 Referință Bibliografică: Micul magician / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MICUL MAGICIAN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347401_a_348730]
-
rostise acest cuvânt puțin mai înainte. S-a pus pe sine în locul cezarului! Este acest lucru drept? Procuratorul ridică din umeri și zâmbi desfăcându-și brațele, fără să-i răspundă. -Doar Dumnezeu singur este drept procuratorule! continuă arhiereul. Acesta însă chicoti făcând totodată un gest cu mâna. -Nu mă luați cu subtilități dintr-astea religioase luminate arhiereu. Și acesta a fost drept! Eu unul n-am găsit nici o vină acestui om. Pentru mine a fost drept și îmi e de-ajuns
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
o hotărâre. Relu a prins-o de braț și a readus-o cu forța în acea încăpere, mai mult târând-o. I-a aruncat poșeta pe o lustră de perete și a forțat-o să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau, toate, fără sutien, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi în caserole pentru sterilizare, se auzeau râsetele asistentelor care glumeau între ele sau chicoteau cu voioșie domestică în prezența vreunui doctor căruia i se mai rătăcea ca din întâmplare mâna... La fel ca într-o familie... Urmând linia parcă mai stabilă a peretelui, Paula mai înaintă un pas și șovăind, se opri să își
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
generoase, cobora mai jos de genunchi lăsând să se zărească gleznele fine și sandalele cu tocuri joase. Marian s-a ocupat de bagajele femeii, iar Pandele de copil. Săltând prichindelul spre înaltul vagonului și alintându-l: ”Tâta mare!”, țâncul a chicotit de plăcere. - Greuț flăcău ai, Zîno! Tânără și frumoasă, așa te știu, așa ai rămas. El e Matei! - făcu Pandele prezentările și așeză băiețelul lângă geam. Femeia se așeză lângă odraslă și înclinând puțin capul, cuviincios, răspunse: - Mulțumesc, Pandele! Mulțumesc
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
stătea mai la-ndemână. Până la urmă, Papa se retrăsese în cameră, accentuând nevoia lui de odihnă atât de necesară pentru... Și zăbovi ușor încurcat, că fusese gata-gata să spună adevărul... pentru ten, îngăimă în final, destul de evaziv. Se retrăsese teatral, chicotind că le trăsese clapa celorlalți. -Ce ten?! intervenise Diplomatul total neîncrezător. S-a retras ca să-și pigulească perii albi din țăcălie și... să recitească bancurile pe tematica la zi... Așa face de pe vremea liceului! Întotdeauna își revede repertoriul! Pe vremuri
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Ia loc pe scăunel lângă domnul dracul, ce rămăseși ca o mumie!? Mai mult de spaimă femeia se așeză încet nedezlipindu-și privirea de la necurat. - Ce te holbezi la el? Să nu te îndrăgostești, că încă nu ți-a venit sorocul! - chicoti vrăjitoarea triumfătoare. Diavolul îi zâmbi a binețe. - Ai căzut la țanc, fiindcă am un mic consiliu cu spurcăciunea asta ce nu-și îndeplinește îndatoririle față de stăpână-sa! - Domnia sa este supusul tău? - șopti Marița. - Ha, ha, ha! Este aliatul meu cel
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
căzut la țanc, fiindcă am un mic consiliu cu spurcăciunea asta ce nu-și îndeplinește îndatoririle față de stăpână-sa! - Domnia sa este supusul tău? - șopti Marița. - Ha, ha, ha! Este aliatul meu cel mai credincios alături de cetele diavolești din talpa iadului! - chicoti Buha. - Așa-i? - îndrăzni musafira să întrebe privind către musafir. - Precum vezi! - auzi în urechi un glas venit parcă din adâncuri. Spune mărită stăpână ce voiești că în această noapte mai am și alte chemări. - Sunt mânioasă că nu mi-
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
demonice și dintr-un impuls interior, cu o forță supraomenească, o îmbrânci brutal, răcnind: - Ptiu! Piei drace din cale mea și ascunde-te pentru totdeauna sub talpa iadului! și o zbughi pe poartă fără să întoarcă privirile. În ogradă vrăjitoarea chicoti veselă de ispravă, apoi dintr-o dată se înfurie: - Nenorocitule, mi-ai scăpat! De când îmi doream o aventură amoroasă! Fugiți de mine ca neghiobii! - și reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui intensitate mai scăzu. După vreo oră de vrăjitorie, cotoroanța
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
deranjezi să-mi deschizi sau s-o trezesc pe Ingrid la ora asta! - Poți s-o faci de aici! Te ții de grilaj și sari dincoace! - N-am eu atâta curaj! Îmi întinde două undițe, o găletușă de plastic și chicotește. - Atunci vin eu! Se urcă pe balustradă, își trece piciorul stâng dincolo de despărțitură, dar când să-l pună și pe dreptul îl văd pierzând contactul cu suportul acela destul de subțire din aluminiu, de care se apucase, și căzând cu un
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
că s-a culcat cu tine, nu. - Asta înseamnă că ești un pic gelos! se amuză ea, dispărând în bucătărie. Cum o vrei? Se referă la cum vreau cafeua, dar mă prefac că nu înțeleg. - Ca data trecută!! O aud chicotind înveselită. - Bine. Cât întârzâie acolo se spală pe față și se rujează. Lasă ceașca pe masă fără să mă privească. - Vrei să-mi spui ceva ce nu știu? - Tu știi întodeauna totul! continui în același registru. Cum îți spuneam adineauri
DRUMUL APELOR, 20 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376320_a_377649]
-
-se lin toată stingerea, dar, Cu suspine ce ard în al dragostei jar. N-ați văzut trei copii cu mânuțele reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci, Ei mă strigă și-acum din adâcuri de gand Și prin inima mea chicotesc alergând. N-ați văzut îngeri, (trei), din aripi fâlfâind, Eu în suflet îi văd amintiri mângâind, Dar îi pierd hohotind într-un glas de izvor Și din trupu-mi se rup cu zvâcniri care dor. N-ați văzut trei iubiri rătăcite
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
cote paroxistice pe care cei mai mulți din generația mea nu le trăiseră, în nici un caz în poala mamei și la lumina lămpii și a opaițului cu seu ce lumina odăițele unde se depănau seara poveștile celor bătrâni, iar noi ne înghesuiam chicotind de plăcere și înfierbântați și cruciți de câte sunt pe lume, eram orbi și surzi la toate cele rugând-i pe-ai noștri (pentru a câta oară!?) să le repete, mulți vrăjiți din cale-afară adormeam somn dulce și adânc, direct
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
tulbure cădere!/ Tu ne-ai schimbat al vieții curs și sorți,/ Suntem acum din nou copii fără putere... -S-ar cuveni ceva mai mult optimism, unde dai peste un așa noroc! inteveni Diplomatul. Și continuară să sporovăiască, adunați în jurul iepurașului. Flower-Power chicotea fericită când Patriarhul o alinta zână mică sau Solitarul o striga ma fleur; iar Papa și Babacul se amenințau cu voci în schimbare; Doc intervenea firoscos din când în când, iar Diplomatul încerca să-i împace pe toți, luând-o
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
hranei... și îl apucau fiori reci pe șira spinării. Așadar, după minute bune de hărmălaie a celorlalți și de tăcere din parte-i, reluă inițiativa: -Gata, ajunge! Trebuie să ieșim cumva din situația asta! Hai să ne organizăm puțin... Flower-Power chicoti înveselită de forța tiradei Americanului, ceilalți băieți își dreseră vocile și mormăiră aprobator atunci când începură să se regrupeze pentru a o porni în căutarea unei ieșiri. Parcă se stinsese și entuziasmul general... tăcerea rămânând singurul stăpân. Fiecare se gândea la
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
de ieri Ana Podaru -Unde sunt zăpezile de ieri?... Când ne jucam din zori până-nserat, Nimic din ce-am trăit și ne-a fost dat Nu e la fel, nici nu mai poți să ceri. Îmi amintesc copiii-mbujorați Ce chicoteau pe pârtia de sus, Cu bulgări de zăpadă se băteau, Acele vremuri parcă au apus. Făceau din neaua albă oameni, fețe Și uzi fiind la mâini ce tremurau, Dar fericiți în jurul lor cântau, Făceau din săniuțe, trenulețe. În jurul sobei seara
BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376135_a_377464]
-
văzut pe fata mea? Câte-odată, răspunsul venea prea târziu, ca o lovitură de satâr: -Am văzut-o, țață Drino! A fugit cu Ghiță a’ lu’ Păduche acum o oră. Cred că pân-acum... Ghiță a făcut-o ferfeniță! Că Ghiță...(chicotea codana) e dat dreacului!.. Respectiva fată murea de invidie că Ghiță a făcut-o ferfeniță pe aia și nu pe ea. Că ea știa ce poate Ghiță...Biata mamă îndurerată alerga la neatentul ei bărbat și, împreună alergau la casa
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
vreodată.... ! -Scuză-mă, a spus față stângace, ridicându-se repede de unde aterizase , mai roșie acum și decât hainele ce le purta cu mândrie .... -Te rog să mă scuzi,nu am vrut, spuse ea repede ! -Doru , spuse el privind-o curios ( colegii chicoteau dându-și coate ce norocos e Doru astăzi frate ...) -Gabi ,spuse ea , dar părinții încă îmi spun ,Găbița! -Dorutu 'îmi spun și ai mei ,dar mie nu îmi place ! -Nici mie ,zise față înroșindu-se și mai tare decât până
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]