804 matches
-
democrate, având ca ținte membrii GAP (Grupo de Amigos Personales de Allende), MIR (Movimiento de Izquierda Revolucionario), Partido Socialista, Partido Comunista, avea să se soldeze cu circa 3000 de morți, 1100 dispăruți, 27.000 arestați și sute de mii de chilieni expatriați în America Latină și Europa. DINA, "caravanele morții", "Operația Condor" aveau să ridice valuri de proteste în întreaga lume. Pinochet și junta militară aveau să-și urmărească inamicii nu numai în Chile, ci și peste hotare, fiind cunoscute cazurile asasinării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a fostului ministru de externe Orlando Letelier la Washington. Am mai citat panseul "dați-mi o politică internă bună și vă construiesc o politică externă excepțională"! Pinochet nu avea ce bază să ofere miniștrilor săi de externe și diplomaților chilieni și istoria ne-a arătat că în majoritatea cazurilor militarii n-au fost buni diplomați, fiind dispuși mai mereu să-și susțină ideile cu tunurile. Ca atare, politica externă a lui Pinochet avea să se axeze în primul rând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am constatat cu surprindere și plăcere că nu eram nici mitraliat, nici gazat, nici iradiat! Militari, militari dar aveau stil! Aveam s-o remarc și în alte ocazii, chiar și printre funcționarii civili sau oamenii obișnuiți din categoria medie-înaltă, că chilienii aveau stil și se simțeau mândri că sunt "englezii (sau prusacii) Americii Latine"! Peste tot mi se vorbea politicos și ultimele lor cuvinte erau, indiferent dacă erau militari, civili, funcționari de stat sau simpli cetățeni: "a sus ordenes Senor" la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toate ambasadele țărilor socialiste s-au închis, mai puțin noi și chinezii. Chinezii erau de înțeles fiindcă aveau "rațiunile lor chinezești" și fiindcă făceau întotdeauna mișcările contrar mișcărilor sovietice. Dar noi? Probabil că la asta s-au gândit și militarii chilieni de ce n-au închis și românii ambasada? Nu cumva ei au fost lăsați pe post de "coloana a III-a" a comuniștilor la Santiago? Noi am rămas fiindcă în diplomație trebuie să ai mereu posibilități de dialog, de schimb de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
București și de la diplomații români! Rămânerea noastră la Santiago a fost o decizie de normalitate a diplomației românești rămâneam acolo pentru că eram o țară latină, pentru că doream să știm ce se întâmplă, cum evoluează lucrurile, pentru că doream să ajutăm democrația chiliană, atât cât mai rămăsese din ea. România a primit peste 1000 de refugiați din Chile, s-a luptat în forurile internaționale pentru apărarea libertăților cetățenești, a trimis la Santiago avocați pentru a apăra interesele unor patrioți chilieni! Întâlnirea cu decanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să ajutăm democrația chiliană, atât cât mai rămăsese din ea. România a primit peste 1000 de refugiați din Chile, s-a luptat în forurile internaționale pentru apărarea libertăților cetățenești, a trimis la Santiago avocați pentru a apăra interesele unor patrioți chilieni! Întâlnirea cu decanul corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific eu diplomația Vaticanului. Era de înaltă clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vehementă anti dictatură și anti Pinochet, atât în plan bilateral, cât și în forumurile internaționale. Din primele zile după 11 septembrie 1973, sediile misiunilor diplomatice occidentale, dar și ale unor state latino-americane, au fost asaltate de zeci și sute de chilieni care pătrundeau cu forța sau sub diverse motive în ambasade, cerând "azil politic". Datorită numărului mare de asasinate, arestări, dispariții, Santiago devenise un "tribunal internațional" unde puteai sa întâlnești zeci și zeci de avocați și experți juriști veniți pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
forța sau sub diverse motive în ambasade, cerând "azil politic". Datorită numărului mare de asasinate, arestări, dispariții, Santiago devenise un "tribunal internațional" unde puteai sa întâlnești zeci și zeci de avocați și experți juriști veniți pentru a apăra interesele patrioților chilieni, atunci când instanțele mai puteau acționa! Mai erau, de ce să n-o recunoaștem, și interesele pragmatice comerciale și în unele cazuri, ca cel al SUA, pe baza principiului că "banii n-au miros", masivele comenzi de echipament militar și apărarea supremației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1979 nu mai era septembrie 1973. Căutau să nu mai fie atât de "vizibili" peste tot, stăteau la pândă, dar din umbra. Motivând asigurarea "securității ambasadelor", aveau "forțe de ordine" în fața acestora pentru a le "proteja" de asaltul zilnic al chilienilor ce doreau azil politic, dar se fereau să intervină brutal, întotdeauna existând "după gard" fotografi și cameramani. Șefii de misiuni erau uneori chemați la Ministerul Relațiilor Externe unde li se punea în vedere să ia masuri, să informeze corect autoritățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
situația din Chile nu era greu, "atenționarea" putea să capete note mai grave: aflat într-o duminică la Farallones, o localitate turistică în apropiere de Santiago, pentru a schia, însărcinatul cu afaceri al Italiei, fervent militant pentru drepturile cetățenești ale chilienilor, s-a trezit la coborâre ca nu-i funcționează frâna și asta la 2500 metri altitudine! Noroc de zăpada mare în care a plonjat, scăpând doar cu frica și un picior în ghips, dar cu mașina "CD" făcută zob! S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocazia zilei naționale, corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii și minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din MRE, se apropia de unul sau de altul din invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atenție și curtoazie, și era o mare plăcere pentru noi să vedem și să discutam și cu altfel de "militari", reuniunile respective fiind o explozie de tinerețe și bucurie. De reținut că la astfel de acțiuni erau invitați și oficiali chilieni, care veneau însoțiți de soții sau fiice, acestea din urmă niște frumuseți de nu știai la care să te uiți și care priveau, cu ochii în pământ, avalanșele de complimente ale "forțelor navale inamice"! Mai erau și invitațiile la dejunuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
macho latino" e sinucidere curată. Am participat la câteva licitații, aveam cel mai bun preț, dar restul condițiilor nu le îndeplineam nici pe departe. Mai livram piese de schimb cam de 1 milion de dolari pe an unei mari firme chiliene de mașini agricole, pe al cărui proprietar, un om foarte bogat și amabil, îl cunoscusem. Pentru "testarea pieței" și "impulsionare" a venit la Santiago un reprezentant al Uzinei de tractoare din Brașov. Aveam o imagine despre cum trebuie să arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mi vine să-mi fac seama legat cu cravata UTB de magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur, să le păstreze pentru alte ocazii, chilianului făcându-i eu cadou un coș cu câteva sticle de țuică și coniac, pe care știam că le aprecia. Nici celelalte produse nu mai mergeau. Prețurile erau bune, dar costurile de transport ridicate, birocrația la noi mare, clauzele de contract
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe care știam că le aprecia. Nici celelalte produse nu mai mergeau. Prețurile erau bune, dar costurile de transport ridicate, birocrația la noi mare, clauzele de contract nu se respectau așa că... Mai funcționa "piața gerovitalului", grație Anei Aslan, și mulți chilieni și chilience cu stare au trecut oceanul pentru a se trata în România. Se spune că și "generalul" ar fi utilizat "în secret" produsele miraculoase Gerovital H3. Dacă se confirmă zvonul, înseamnă că și noi am contribuit la cei 91
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
factorii de decizie". Pe durata a 7 zile erau prevăzute deplasări pe ruta Concepcion, Temuco, Valdivia, Puerto Montt, Chiloe, Punta Arenas, Țara de Foc. Mi-am zis că aveam o ocazie unică de a cunoaște sudul țării și, cu acordul chilienilor și al delegaților noștri, am decis să nu merg singur, ci cu soția. La data respectivă, fondurile pentru deplasări erau strict limitate, benzina redusă lunar la o cotă de 100 de litri, așa că deplasarea în sud făcându-se cu avionete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi cuceriri și sclavi, iar indigenii urmărind să-și apere teritoriile și din când în când organizând și incursiuni pe la marii proprietari de vite. În secole de conviețuire pe același teritoriu, rasele s-au amestecat, din cele 12 milioane de chilieni doar un sfert fiind albi "curați", trei sferturi fiind metiși, mulți din ei purtând numele "Lautaro", căpetenie mapuche care l-a făcut prizonier pe Pedro de Valdivia și i-a potolit setea de aur turnându-i pe gât aur topit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
2085 vulcani, din care 55 sunt considerați încă activi. Fac parte din "cercul de foc" al Pacificului, ce se întinde din Alaska până în Țara de Foc, Noua Zeelandă, insulele Pacificului de sud, întorcându-se apoi spre Japonia și Peninsula Kamciatka. Vulcanii chilieni sunt maiestuoși, înalți, cu vârfurile veșnic acoperite de zăpadă, ceea ce-i face de două ori mai periculoși o data pentru lavă și a doua oară pentru torentele de apa și roci declanșate la topirea zăpezilor în cazul erupțiilor. Sunt obiective turistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aflată la circa 360 de kilometri sud de Santiago și la nord de Concepcion, funcționa, de prin 1950 pe o suprafață de 30.000 hectare, o colonie germană, "Sociedad Benefactora Educacional Dignidad". Era o colonie unde tineri germani, dar și chilieni, erau educați prin muncă, la cultura câmpului și în mici ateliere. În 1961, la conducerea coloniei s-a instalat Paul Schäfer, fost medic nazist fugit din Germania, unde era urmărit pentru agresiuni împotriva a doi minori. Schäfer a schimbat radical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se opuneau lui Schäfer erau bătuți, închiși în catacombe, torturați. Curând după sosire și preluarea conducerii, Schäfer, numit "El Tio Permanente" unchiul veșnic și-a reluat proastele ocupații din Germania, abuzând sexual de minorii coloniei. Se spune că autoritățile militare chiliene, DINA, serviciul de informații și chiar Pinochet știau de ce se întâmplă prin colonie. Ba chiar mai mult, se spune că Pinochet ar fi vizitat colonia în 1974 și că după această vizită aici ar fi început să fie aduși adversari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ar fi început să fie aduși adversari ai regimului pentru a fi încarcerați și torturați. În zona de tortură, pentru a nu li se auzi țipetele, era transmisă la difuzoare muzică de Wagner! Despre toate acestea aflasem câte ceva de la democrații chilieni cu care mă întâlneam și de la unii din diplomați. Scandalul în legătură cu colonia și Schäfer a izbucnit la începutul anilor '90. După descinderi în colonie, audieri de martori etc., s-a început urmărirea penală împotriva "Unchiului veșnic". Acesta, prevăzător, a fugit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
forestieră, situată în mijlocul unei păduri virgine, populată de arbori uriași, specii originare din Chile, "coihues", "raulies", "araucarias", dar și stejari și conifere. Citisem într-un volum de poezii ale lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu, ca atâtea altele. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și conifere. Citisem într-un volum de poezii ale lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu, ca atâtea altele. Este, prin spectaculos, prin colorit prin diversitate, ceva unic, este pădure și istorie în același timp, unii arbori având vârste de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu, ca atâtea altele. Este, prin spectaculos, prin colorit prin diversitate, ceva unic, este pădure și istorie în același timp, unii arbori având vârste de 2-3 sau chiar 4000 de ani, născuți înainte de patriarhii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și circumferințe de 2-5 metri, dintr-un asemenea uriaș putându-se obține 40-80 metri cubi de masă lemnoasă! "Araucarias" aveam să întâlnesc și în sudul Braziliei, în statul Parana, dar și în Mexic, unde se spune că pe la 1890 ambasadorul chilian i-a făcut cadou președintelui Porfirio Diaz câțiva arbori aduși cu vaporul, acum fiind extinși în mai multe zone. "Araucaria" își trage numele de la indienii araucani-mapuches care consumă semințele copacului ("fructul" o minge de cca 20-25 cm în diametru are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]