646 matches
-
Mogoșoaia, ce o s-o faci? — Ce s-o fac? Dacă-i dai domnia ta zestrea ce i se cuvine, o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând că e un îndemn pentru ei, răspunseră cu chiote și biciuiră caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la Mogoșoaia, râse Ștefan. Mateiaș, de emoție, se ridică în picioare. Râdea în hohote
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călcâiele ieromonahului îl făceau pe Leu să-și grăbească pasul în trap liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de surugii sosea la București prințul Ștefan în careta-i luxoasă, gonind pe Podul Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Efimița coboară brusc, micșorează lumina lămpii și apoi revine în poziția inițială. Cei doi adorm, sforăie. Grupul de agitație trece de cîteva ori prin scenă însoțit de zgomot infernal: alămuri, cîntece revoluționare, focuri de pistoale și puști, salve de tun, chiotele lor înșiși. La fiecare trecere prin scenă ei sînt personaje, marcate prin modificări minimale de costum, recuzită dar mai ales prin fond sonor, din altă revoluție/răscoală/rebeliune fiind deghizați ca-n tablourile respective: 1821 (în frunte cu Vladimirescu), 1848
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam Ortansa i se dedica trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ascuțite a unui cazac. Moartea se întorsese din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuă să o privească, se reazemă de spătarul scaunului. Draga mea, îmi doresc enorm să îmbătrânim împreună ca soț și soție, să avem copii, nepoți care zburdă amuzați pe faptul că suntem nițel cam surzi pentru a le mai auzi chiotele. Dar înainte ca acestea să devină realitate, nu crezi că trebuie să facem lucrurile așa cum se cuvine? Rostește cuvintele încet, fapt ce le accentuează semnificația. Crezi că ne grăbim ... sau despre ce este vorba? Cu privire mirată, Smaranda așteaptă curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a casei sale, acolo unde copilul lui alerga cu piciorușele grăsuțe și goale, scoțând chiote de încântare. Încearcă să-l strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că poate fi posibil. Hotărât lucru, un bărbat adevărat ofițerul român! Chiar dacă nițel țicnit. Un rând de băutură gratis la toată lumea! Casa face cinste! După un scurt moment de stupoare, gesturile caritabile nu stăteau în firea cârciumarului, un cor de chiote vesele aproape că ridică tavanul. Din mulțime, Darie se îndreaptă spre masa unde Marius continuă să bea indiferent vin dintr-un pahar mare. Ce-i măi Novăcene? Să trăiți! Ordin de la domnul căpitan Apostol! Toți ofițerii să se prezinte PC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oameni obișnuiți, obligați de mașinăria infernală a războiului să ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități de mult uitate. Râd, glumesc, își spală efectele, citesc sau scriu acasă. Câțiva încropesc din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă de oină, spre amuzamentul celor care se îmbulzesc bucuroși să privească. Și toate acestea printre ruine, mașini distruse, cratere de bombe și mirosul parșiv al morții care aluneca peste ei nebăgat în seamă. Priveliștea comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce prostie, ce prostie... Repetau întruna „ce prostie”, deși uitaseră amândouă despre ce era vorba (probabil un nou banc, sau pur și simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici un preț. (Psihologie de femeie; femeilor "nu li-i frig" niciodată!) Pe urmă m-am resemnat. În Humulești, la crâșma de peste drum de biserică, beția luase proporții epice. Un țăran prea de tot vesel ne-a petrecut trăsura cu un chiot sălbatic. Dealul cel lung l-am suit la pas. Mergeam cu Adela pe jos. Cosașii de sub ierburi îi imitau fâșâitul aspru al fustei de mătasă. Noaptea era nemișcată. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Munții, pe care ziua îi văzusem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fratele sau tata nu mi-au spus-o, cu toate că știau unde merg. Atunci am înțeles semnificația brațelor tatei ridicate deasupra capului și îmbinarea pumnilor în semn de mare izbândă, atunci, pe strada Gării, la plecarea mea înspre necunoscut. Atunci un chiot cumplit a răsunat în vagon, scos de Rică, așa de tare, încât s-au sculat cu toții, civili și gradați, speriați. - Fraților, mergem la securitate, la doi ani! Gradații și-au îndreptat țevile automatelor spre noi, dar imediat s-au dus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ora trei spre ziuă, stihiile naturii se mai potoliră. Atunci am auzit vocea lui moș Bâcu:Ei, de acum, putem porni. Se lăsase ceață pe întinsul apei și o liniște ireală domnea peste tot în jurul nostru, străpunsă arar de vreun chiot de locomotivă de dincolo de dealuri, sau de pleoscăitul vreunui șalău mai mare, ieșit la vânătoare. Am mers înainte, lăsând în urmă dalele malului taluzat, apoi am luat-o pe o cărare făcută direct prin porumb, am trecut pe partea cealaltă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avionul încă se mai auzea sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la toate casele se stingeau luminile, așteptând cu ferestrele deschise și cu lumânarea aprinsă, odată cu ultima bătaie de orologiu, de miezul nopții, să intre Anul Nou... Dar, la fereastra casei lui nu mai era cine să strige, cu acel neasemuit chiot... ”Iu-huu... iuhuu... La mulți ani, Băiatu!”. Fata lipsea, pentru a doua oară, să primească ”Noul An”, ca deobicei... Era a doua oară, într-o lungă viață de aproape o jumătate de veac, trăită nedespărțiți, când lipsea. Amărăciunea din sufletul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Lulu, solist ca de obicei, urmată de corul celorlalți, venea mult estompată prin filtrul vegetației: "Un salut din vechea Troie: Ahoe! Și-nc-o dată, 51 că e voie: Ahoe!"; Un salut din Cantemir: Hai sictir!" Când se dădeau goluri izbucneau cu toții, chiotele fetelor acopereau atunci și trilurile, și foșnetul copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făceau mișto de ei, mai ales de profesoare, ale căror țâțe se prefăceau că le strâng în palme cu pasiune: "Ah, Teodoreasco, ce ți-aș face!", se prostea Bazil mișcând din șolduri. Deodată s-a dat drumul la muzică, în chiotele tuturor. Cum mă așezasem pe al treilea rând de bănci al tribunei, vedeam de sus masa mișcătoare a dansatorilor, pulsând ritmic în 132 alternanța de umbre și lumină. întotdeauna spectacolul ăsta al unei beatitudini generale, de la care mă simțeam exclus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu-l mai scapă“, a șoptit o femeie. S-ar putea ca vorbele femeii să fi stârnit orgoliul lui Dumnezeu, căci, sub privirile noastre uimite, câinele s-a aruncat în râul învolburat și a înotat voinicește spre mal, însoțit de chiotele de îmbărbătare ale copiilor. Când apa l-a purtat pe sub pod, bietul animal mai avea de parcurs jumătate de distanță. Ne-am întors cu toții, urmărind cum a reușit, prin miracol, să se salveze, undeva mai în josul râului. Stăpânul câinelui nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa cu cocuri triple punând în fața fiecăruia plicul pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în pat și chinuindu-te s-o dezvirginezi. Ai coborât puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căreia amîndoi îi simțeam lipsa. Am dat din nou de gustul mâncării, făcînd mici descoperiri în magazinele alimentare și aducându-le acasă pentru a le savura împreună. Când au apărut căpșunile, îmi amintesc, Kraft și cu mine am scos un chiot de bucurie de parcă s-ar fi întors Iisus. Ceva deosebit de înduioșător între relația dintre noi au fost vinurile. Kraft știa despre vinuri mult mai multe decât mine și deseori aducea acasă pentru masă adevărate comori acoperite cu pânze de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
alt instrument, motivul inițial al scherzo-ului. Prima temă este expusă în stil fugato ( reluată pe rând de către viorile secunde, viole, violoncele, viorile prime și contrabașii, care întregesc treptat țesătura sonorităților). Tema a doua, adusă de suflători, este ca un chiot de bucurie: Această temă este urmărită de pulsația motivului ritmic de la începutul scherzo-ului, ce se aude mereu la corzi. Dezvoltarea începe după câteva pauze ale întregii orchestre și se întemeiază pe tema I-a. Apare apoi reluarea acestei teme
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre romani și greci, barbarimea cu nume bizare, sciții, costobocii, sarmații, bessii. Huruitul roților și tropotul cailor spori în conștiința lui într-un chiot prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a cui)! "Ploaia de stele" este o emisiune bună, cu un prezentator pe măsură, dar ce-ar fi să faceți o ploaie de stele autentice nu imitații doar?! E tare trist, domnilor, pentru că nu vreți să ne lăsați bucuria vieții, chiotul nevinovat, cântul, râsul, nimic nu vreți să ne mai lăsați. Păcat! Îmi pare rău pentru voi, pentru că noi vom cânta și ne vom bucura din nou și asta cât de curând. Mai trist pentru voi, așa că vă recomand să vă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Zadarnic însă, pentru că brațul nesigur îi tremură. Papa face însă minunea, prinzându-i-l între două degete lungi și fierbinți, și, zărind deodată minusculul oraș care trăiește dincolo de bucățica de geam, în montura metalică a creionului mecanic, Yvonne scoate câteva chiote de bucurie. Profesorul continuă o vreme să-și privească fetița, răbdător și înduioșat - o duioșie plină de mândrie. Apoi se simte obligat să intre în conversație : — Dar nu se poate ca domnul Ialomițeanu să nu știe asemenea lucruri ! îi atrage
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]