607 matches
-
spre intrarea dinspre răsărit a marelui cimitir al orașului. Eu eram ultimul pasager. — La ce oră trece ultimul autobuz? l-am Întrebat pe șofer Înainte să cobor. — La patru și jumătate. Șoferul mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de lume, văzuse și ea aceeași imagine și Înțelesese că n-avea unde să se ducă În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sare Livia. Se apleacă asupra lui și coboară vocea: — L-a pus să ardă el însuși capul unui câine mort de turbare și apoi să și toarne în urechea cea mai apropiată de măseaua bolnavă cenușa amestecată cu ulei de chiparos. Cezarul deschide ochii mari. Un remediu ce merită reținut. — Și l-a ajutat? — A scăpat pentru câteva luni de dureri, mârâie dezgustată Livia, dar zice că până la urmă tot va trebui să o scoată. Mai zvâcnește din când în când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
felul de figuri, dar eu mă las pe spate și întreb cu un interes neașteptat, care mă surprinde chiar și pe mine, cum arăta locul acesta atunci? Iar el zice, cam ca acum, nu s-a schimbat foarte mult, doar chiparoșii aceia nu erau, în locul lor erau pini și stejari, și roșcovi, iar eu privesc în jurul meu, deci asta vedeau ochii tulburi ai părinților acelei fetițe, după ce cutreieraseră zile în șir cărând trupul ei micuț, scuturându-l din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu poate purta decât hainele lui, și strig, lasă câteva cămăși pentru Noga, cum de nu mă gândisem la asta mai devreme, dar drumul se golise deja de prezența lui, de pașii lui grăbiți, numai copacii se mai văd, siluetele chiparoșilor, plopii, toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o minune îl va repune pe picioare. În nopțile cu lună plină mă strecuram acolo, săream poarta și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lăsase deja Învăluit de Întunericul nopții. Trecînd Încet cu mașina pe drumul asfaltat ce n-a mai fost reparat de mult și de aceea plin de gropi, am zărit un șanț adînc pe partea dreaptă... În fața primăriei se Înălța un chiparos bătrîn și noduros care ocupa cam o treime din lățimea drumului și În spatele lui se afla, am impresia, intrarea unui templu. În spațiul cel mic, rămas liber, erau parcate cîteva mașini. Oare care nuanță de bleu mă interesa? Dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
astupă cu mîna degetul mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aș putea-o angaja la soția mea... atunci membrana dintre degetele broaștei s-ar face și mai frumoasă - precum cauciucul purpuriu... Ce s-a stricat ? Ce-a rămas? Din nou chipul acela obișuit ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la Italia sau la Japonia, oricâtă imaginație a amănuntelor ai avea, rămâi într-o proiecție livrescă și într-un regim abstract al închipuirii. Când ajungi acolo, când respiri aerul spaniol și plutești pe apa Veneției, sau te plimbi pe Aleea Chiparoșilor din Capri, situația se schimbă în mod fundamental. Analiza, oricât de fină și de subtilă, nu poate prinde farmecul indicibil al acestor călătorii, în care geografie, istorie, cultură, mentalitate, obiceiuri, cotidian pur se împletesc într-o amintire de neșters. Desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
uneori mă despărțeam de prietinii mei, ca să cercetez colțul de oraș unde a fost cândva Bogdan-Serai, sau mănăstirea sfintei Marii Mogliutisa. Am suit și am coborât treptele Fenerului deasupra peisagiului nemuritor al Cornului de Aur. Pe dealul din fund, între chiparoși, era cimitirul Eyub; în altă parte, la țărmul mării deschise, temnița împărătească de la Edicule, unde au putrezit și unii din voievozii de la Carpați; în larg, departe, în pâcla ușoară de pe Marmara, insula Prinkipo. De la Vechiul-Serai la Vlaherne, minunata așezare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învățat domnul Ghirgor Misir. Împresurate de ziduri crenelate și străjeri cu baltag, grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stricase calea pe pămînt. 13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: "Sfîrșitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul. 14. Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, și s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru și pe din afară. 15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare. 7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace, izbucnesc oamenii în cîntece de veselie. 8. Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!" 9. Locuința morților se mișcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Împotriva Sfîntului lui Israel; 24. prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: "Cu mulțimea carălor mele, m-am suit pe vîrful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. 25. Am săpat izvoare, și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate rîurile Egiptului." 26. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu-i voi părăsi. 18. Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor. Voi preface pustia în iaz, și pămîntul uscat în șuvoaie de ape; 19. voi sădi cedri, salcîmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie, 20. ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfîntul lui Israel le-a zidit." 21. "Apărați-vă pricina, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
va împlini planurile Mele. 12. Da, veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, și toți copacii din cîmpie vor bate din palme. 13. În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor." $56 1. Așa vorbește Domnul: "Păziți ce este drept, și faceți ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lase să intre la tine bogăția neamurilor, și împărații lor cu alaiul lor. 12. Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji, vor pieri, și neamurile acelea vor fi în totul nimicite. 13. Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. 14. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta, și toți cei ce te disprețuiau se vor închina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
marelui drum” conține imagini care sunt în consonanță cu cele de pe alte meleaguri (1, p. 127) și, mai ales, cu cele orfice : „Vei afla pe latura stângă a lăcașu- rilor lui Hades un izvor, iar în preajma lui stă înălțat un chiparos alb. De acest izvor să nu te apropii ! Vei găsi și un altul, a cărui apă rece își prinde cursul din lacul Mnemosynei [= Memoriei] ; iar înaintea lui stau străji. Ei îți vor da să bei din izvorul zeiesc, și-ndată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de cai. Se găsea și ulm japonez tăiat de pe muntele Kenjō din spatele golfului pentru luntrii și pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile din peninsula Ojika. Pentru chila galionului aveau să folosească ulmi japonezi, dar pentru catargul mare căraseră chiparoși de la Kesennuma și Esashi. De pe toate cele trei coaste ale golfului se auzeau fără încetare pocnetul cuielor bătute și vuietul copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos. Trecând pe lângă un chiparos (versiunea scurtă vorbește despre o tamariscă), patriarhul aude cu uimire o voce zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Dumnezeu care-i cheamă la El pe cei ce-L iubesc!” Dumnezeu încearcă și în felul acesta, cu maximă precauție și discreție, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El pe cei ce-L iubesc!” Dumnezeu încearcă și în felul acesta, cu maximă precauție și discreție, să-i aducă la cunoștință tragicul deznodământ. Dar Abraham, lipsit de organul perceperii răului, nu înțelege nimic. Păstrează totuși în străfundul inimii cuvintele chiparosului. Odată ajunși acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu o fermitate neobișnuită, să nu mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]