668 matches
-
penibile, deși l-ai iubit din adâncul sufletului tău. După moartea lui credeam că n-ai să-ți mai revii. Hm, mi-ar plăcea să-l întîlnești pe stradă așa, pe neașteptate. Ar fi cât se poate de amuzant!" Își chirci degetele retrăgîndu-le din mâna doamnei Miga. Rosti greu: ― Nu te mai ocupa de mine, Florence, poate că Ioniță sau Șerbănică au nevoie de ceva... ― Te simți mai bine? ― Da, mulțumesc. Arătă spre șofer: Bietul băiat! De ce-a murit? Hohote
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu fluturi albaștri! Poate că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu, împărăția asta nu există." Melania își luă motanul și poșeta și se așeză lângă profesor. Mângâia aparent distrată spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apăruse Doru Matei. Se apropie vorbind în șoaptă: ― Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște rădăcini, prea mari pentru trupul firav. ― Dar să mănânci borș pe socoteala mea ți-a plăcut? Ești prost, băiete! Și ticălos pe deasupra! ― Ascultă! ― I-ai băgat în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu cred, domnule maior. La vârsta mea știu ce înseamnă un cuplu fericit. "Eschiva clasică a bătrânilor, reflectă Cristescu. Cum se simt în încurcătură, fac aluzie la vârstă. Se uită la Melania Lupii: Oare se simte în încurcătură?" Femeia se chircise. Își pierduse sprinteneala și părea jignită până în adâncul sufletului. Îl impresionă trupul cu umerii înguști, brațele subțiri lipsite de putere. Părea neajutorată, vulnerabilă, o fetiță colilie și cu riduri care n-a învățat încă să-și poarte de grijă. Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șefii ăștia mari! ― Să nu crezi nimic, spune doctorul. Îl examinase pe bătrân și acum ședea în mijlocul acestei sufragerii mizere. Da, îi era frică. Știa că în acest cartier chiar, vreo zece bolnavi îl vor aștepta, a doua zi dimineață, chirciți peste ganglionii lor inflamați. Numai în două sau trei cazuri incizia ganglionilor adusese o ameliorare. Dar pe cei mai mulți îi aștepta spitalul și el știa ce înseamnă spitalul pentru cei săraci. "Nu vreau să se facă experiențe pe el", îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
umbrele negre care trecuseră prin fața lui. Erau toate adunate într-un colț, în fața unui altar improvizat, pe care fusese așezată o statuetă a Sfântului Roch, executată în grabă într-unul din atelierele orașului nostru. În genunchi, ele păreau că se chirciseră și mai mult, pierdute în cenușiul din jur ca niște bucăți de umbră coagulată, puțin mai negre ici, colo, decât ceața în care pluteau. Deasupra lor, orgile executau variațiuni fără sfârșit. Când Rambert a ieșit, Gonzales tocmai cobora scările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit unde odihna semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i țină cineva locul. El hotărâse de asemenea să-și amâne consultațiile, se întinsese o clipă pe divanul cabinetului său, dar se ridicase aproape imediat și revenise în odaie. Tarrou avea capul întors spre doamna Rieux. El privea mica umbră chircită lângă el pe un scaun, cu mâinile împreunate pe genunchi. Și o contempla cu atâta intensitate încât doamna Rieux duse un deget la buze și s-a ridicat să stingă lampa de la căpătâi. Dar, în spatele perdelelor, ziua se strecura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apărură valurile schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
foarte nostimă, spuse Porfiri. Își scoase tabachera frumos colorată și o deschise înspre Salitov, însă polițistul refuză cu un mârâit. Druzhki începu să încetinească, iar Porfiri băgă tabachera înapoi fără a-și lua vreo țigară. § Virginski îl văzu pe vagabond chircit la o intrare de pe Strada Gorokhovaia, cu un sac aspru tras peste cap. Își dădu seama după cizmele scâlciate ieșind în afară că este vorba despre același om. Fu ușurat că fața bărbatului era acoperită. Îl ferea să își confrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu era acea zveltețe nervoasă a cuiva care ar fi petrecut câteva săptămâni de mers pe jos prin munți. Carnația lui delicată de albinos dădea acum la iveală nuanțe gălbejite. Noi, deși am observat, am crezut că-și petrecuse vacanța chircindu-se peste sulurile rabinilor lui. Dar În realitate ne gândeam la altceva. Într-adevăr, În zilele ce au urmat am fost În stare să punem la punct Încet, Încet, și curentele situate În afara filonului baconian. De exemplu, masonologia curentă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
greutate de perete și contractându-mi mușchii abdominali. Noroc că eram slab ca un cui. Lia... M-am aruncat lunecând iute În gheretă. Ca să mă fac cât mai puțin vizibil, m-am lăsat să cad la pământ, obligat să mă chircesc În poziție aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas, mărind progresiv intensitatea aspirărilor. Cred că În felul ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
folosind piciorul stâng ca pivot, cu fețele Înălțate În sus, concentrați și pierduți, În timp ce veșmintele lor plisate le Însoțeau piruetele, lărgindu-se În formă de clopote, și păreau niște flori bătute de un uragan. În același timp, medium-ii parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
turistic de abia Înmugurind. Dar facilitățile pentru turiști erau, la vremea aceea, măcar mai confortabile decît ce găsești azi Într-un avion comercial obișnuit. Același spiriduș care ne-a dat posibilitatea să lucrăm oricînd și de oriunde, grație electronicii, a chircit, pe tăcute, spațiul personal. Wakefield se face Încă și mai mic În scaunul lui din mijloc, ținîndu-și În echilibru cartea pe genunchi, dar nu există scăpare din calea valurilor de carne din vecinătate. Vin și tot vin, un tsunami de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Marianei fără rețineri, o studiază cu atenție si apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari fără frunze, cu zăpadă Înghețată pe ramuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sediu bucureștean al Institutului pentru Studierea Avangardei Românești și Europene (ICARE). Într-un coeditorial vehement, Vinea (semnat Vn.) combate „stilul românesc” al arhitecturii Bucureștiului antebelic: „prunc hibrid al onanismului romantico-historic, împerechere de arcade și coloane bizantine cu turnuri turcești, totul chircit după regula degenerării și a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
karate. La revedere! strigă Gaston, cu un zâmbet ce părea lipit pe chipul lui. La revedere! Nishino se repezi la el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de atâtea ori și Maja cu el. O va lăsa să doarmă până târziu - apoi, la lumina zilei, umbrele dispar. Și totul revine la normal. Deoarece Camilla nu voia să-l lase să plece În camera lui, iar el era chircit și Îl dureau toate și voia să fie iertat, consimți să se Întindă pe pătuțul ei - care scârțâi sub greutatea lui. Camilla se adună la pieptul lui. Câteva clipe Îi păru că ea rămăsese cu urechea lipită de bluza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-ar fi Încetinit căderea. Șase etaje, imposibil, practic doar un miracol. Dar copiii au mii de vieți. Dar s-a Întors Înăuntru. De ce? Poate și-au spus ceva - era totuși tatăl ei. Poate că a convins-o. S-a chircit sub masă. S-a chircit și el sub masă? O fi Înalt, o fi atletic, e un italian ca toți ceilalți - unul ca noi. Oricum, el nu a trebuit să alerge așa de mult, casa e mică, cel mult optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Șase etaje, imposibil, practic doar un miracol. Dar copiii au mii de vieți. Dar s-a Întors Înăuntru. De ce? Poate și-au spus ceva - era totuși tatăl ei. Poate că a convins-o. S-a chircit sub masă. S-a chircit și el sub masă? O fi Înalt, o fi atletic, e un italian ca toți ceilalți - unul ca noi. Oricum, el nu a trebuit să alerge așa de mult, casa e mică, cel mult optzeci de metri pătrați, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în toate cazurile subiecții păreau să aibă o infecție minoră, o intoxicație, ceva nu foarte grav. Acum era curios dacă medicina a avansat și de aceea a rămas mai departe în Bobo. La laborator, profesoara mai aștepta încă, pe coridor, chircită pe o banchetă acoperită cu mușama lipicioasă. Bobo a trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de ușoare și de pricepute așa cum îmi imaginam că trebuie să fi fost ale Innei. Îmi sufla în față, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am băut repede și mult, însă pentru o pneumonie apa nu-i destul de rece, o să facem eventual o diaree, o pântecariță fără valoare, și atunci am simțit că m-apucă durerile de burtă, m-am ținut cu mâna de ea, chircindu-mă, mi-au și trecut, și atunci i-am spus lui Szabi că ideea asta cu pneumonia a fost o mare tâmpenie, n-o să iasă nimic, dacă vrem să scăpăm de scandal, va trebui să găsim altă chestie, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]