636 matches
-
care depășindumă, absorbeau bicicleta, eu trebuind să respect și niște reguli de circulație, de care n-aveam habar. Prinsesem curaj și pedalam de zor, lăsând în urmă imagini pe care le văzusem doar din mașină: o casă cu etaj, din chirpici, care avea să dispară înainte de a fi fost acoperită, un bordei unic prin izul de vechi pe care-l sugerau paiele acoperișului, podul peste pârăul urât mirositor, veșnica fântâna cu cumpănă strâmbă, vacile care traversau liniștite drumul. Pe nesimțite s-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
stupizi...), tata avea în subordine oameni de condiție felurită: un medic, doi preoți, învățători și câțiva contabili. În februarie, când se presimțeau unele semne de desprimăvărare, oamenii din colonie au primit învoire (ba chiar ordin!) să-și ridice case din chirpici: cu o cameră și bucătărie sau cu două camere și bucătărie, după cât de priceput era fiecare, ce posibilități materiale avea și cât de numeroasă îi era familia. În fața acestei încercări, tata a surâs cu amărăciune: visul lui din adolescență fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un bombardament recent și exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un bombardament recent și exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă, unde mă jucam cu un câine care fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dinții, mânca resturi de cartofi fierți și tot felul de rădăcini suspecte care îi cădeau la îndemână. Toată ziua, Samson "cel lacom" bea apă și spre seară primea ceai cu resturi de pâine. În curte lucra mai tot timpul la chirpici un ins tânăr, uriaș și mut, un om foarte pașnic, pripășit pe lângă Părintele Vania, care îl folosea "la orice", Costică. Părintele Vania era o namilă de om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pașnic, pripășit pe lângă Părintele Vania, care îl folosea "la orice", Costică. Părintele Vania era o namilă de om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa personală: gunoiul și chirpicii făceau parte din structura sa, de aceea mirosea atât de urât. Haina preoțească, foarte veche și jerpelită, era unica lui haină; purta ghete mari ca niște cizme direct pe piciorul gol, fără ciorapi, pentru economie. Misiunea mea, când ne duceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
carieră pe lumea asta, inclusiv la firma Vătămatu’ & Vătămătoru’. Împrumutând tonul strident al unui virus pustietor, political corectness, fostul interlocutor al coșciugelor de la Mina Minovici ridică vocea la oameni cărora nu le vine nici până la gleznă, chiar de pe soclul de chirpici unde a fost proptit de eforturile unui gangsterism internaționalizat. Așadar, azi, când (aparent numai?) Securitatea nu se mai poate juca cu viețile lor, Turnatu’ și Turnătoru’ găzduiesc în gazeta lor turnătorii-fluviu. Evident, în chestiunea Turnatu’ vs. Turnătoru’, înțeleg bine ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pare a fi dictată de sila față de oricine, indignarea față de orice și o desăvârșită uitare de sine. Oameni care au trecut pe la Putere cu intenții stimabile dar cu performanțe între deplorabile și dezastruoase tună și fulgeră azi, de la tribune de chirpici, împotriva imoralității în politică. Dur de tot. „Efervescența politică a ultimelor luni” îi pare dnei Zoe Petre „un fel de Isarlâk”. Domnia sa își reamintește că „primele simptome” ale acestui Bazar s-au simțit “înainte de alegerile din 2000” când “întâlneam în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
preșe‑ dinții României, Nicolae Ceaușescu se situează pe primul loc. Dacă astea sunt opiniile multor cetățeni, să mai adău‑ găm și condițiile în care trăiesc o bună parte dintre opi‑ nenți : peste patru milioane continuă să locuiască în case de chirpici, un soi otoman de zidărie, un agregat din băle‑ gar, paie și lut. De asta ce vă cer în conversația noastră -poate cer prea mult - e de a acoperi atât cursul tranziției, cât și implicațiile în destinul celor care suportă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bună cu bunăstarea ! Teribilă e și azi, după un sfert de veac de la Revoluție, discrepanța dintre satul și orașul românești. Reamintesc că peste patru mili‑ oane de români, aproape un sfert din populația țării, trăiesc și azi în case din chirpici, adică bordeie din paie amestecate cu bălegar. La așa rezidență, nu e de mirare inerția electoratului românesc, care l-a vrut pe domnul Iliescu, prezent în mai toate fotografiile, în toate afișele campaniei electorale - etern surâzător, omul menit să fie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
altfel în Pompeiul primilor ani ai mileniului I. În fața lor, între casă și șanț, domeniul nimănui: brusturii, urzicile și scaieții publici. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării. La capetele de sate, alte corturi negre pe lângă clădiri din cărămidă sau chirpici, nefinisate, fără geamuri. În corturi dorm oamenii, iar în clădiri, caii. E vară și e bine să simți glia sub coaste. Până la Podul Constanța i-am păcălit că zona Chitila cu hârtoapele, cișmelele, ulițele și adesea bojdeucile ei nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
tipul de oameni distruși: săraci, marginali, persoane în general, cu educație mai puțină. Cu ocazia inundațiilor noastre „în direct”, persoanele mai subțiri și prin excelență urbane iau notă de la televizor că există semeni cărora l-i se topește casa din chirpici ca nesul în apă. Oameni al căror avut pentru care își riscă viața este format dintr-un porc, patru găini, plus câteva oale și un frigider Fram din prima generație. Oameni care nu fug sau nu au cu ce fugi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
structurile de organizare socială, obiceiurile de familie și sărbătorile calendaristice. Amintesc câteva dintre ele: - Boldenii (florarii) - pe vremuri confecționau flori artificiale pentru coroane, coronițe, jerbe, iar astăzi vând flori. - Cărămidarii (cărămizari) - tradițional se ocupau de confecționarea cărămizilor din lut nearse (chirpici). Ei provin din ursari, vătrași și rudari. - Fierarii - se ocupau cu prelucrarea fierului inclusiv cu feroneria și lăcătușeria, confecționau unelte din fier și potcoave de cai. - Argintarii - confecționau bijuterii, obiecte de uz casnic și obiecte religioase. De asemenea, unul dintre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
întâlnite și în alte locuri. Cu 50 eurocenți ai acces la internet 20 de minute. Cred că este aceeași firmă care le-a instalat peste tot. Spre seară merg în satul din apropiere. Observ case cu ziduri din lut, din chirpici, ca la noi. Un sat mărișor fără nici un magazin, de nici un fel. Vreo patru copii se joacă în spațiul amenajat pentru ei la intrarea în localitate. Bine că mai există copii! Trebuie să precizez un fapt: în toate localitățile din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a fost versiunea călăuzelor. Să fi fost oare înșelați, încă de la bun început, de niște aventurieri sau de niște șarlatani? N-am putut să aflăm niciodată. După o noapte înfiorătoare în care am stat culcați la pământ, în coliba de chirpici a grănicerului complice cu călăuzele, a trebuit să ne întoarcem din drum, în zori, ascunși în fundul unei căruțe pline cu paie, pentru a lua un tren local până la Turnu Severin și de acolo spre București. Am păstrat pe vecie amintirea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nenorocitule, cu hârtiile statului?!, a întrebat pe octavă superioară, pretorul. - Păi, conform ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poarta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poarta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat centura de la altul. În careu, la inspecție, toată lumea avea centură! Totul, și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înființat o bibliotecă. Am intrat în 1942. școala era împărțită prin toată comuna: grădinița la familia șefcenko, lângă primărie, o sală de clasă la familia Snelcenco, în mijlocul satului, iar localul școlii vechi de peste 100 de ani, construit din chirpici era în partea de sud a satului, lângă biserică. Era nevoie de școală în centru, ulița principală având 3 kilometri. și cu ajutorul oamenilor, al primăriei și al prefecturii din toamna lui 1942 a început să funcționeze noua școală cu două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să le spunem, publice. Zeul și șeful beneficiau acum de adăposturi realizate din cele mai bune materiale disponibile, adică durabile și deci potențial poluante. De ce? Nu vă Întreb retoric de ce construiți o biserică din piatră, dar casa proprie chiar din chirpici. Și astfel, chiar până În antichitate și chiar la o complexitate deosebită a relațiilor interne și externe, așezările continuă a fi construite din lut, Încât astăzi nu descoperim aproape nimic În afara construcțiilor religioase. Exemplele cele mai evidente sunt În Orientul apropiat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adaugă arhitectura, ornamentația și orientarea locuințelor. Tot din lemn de brad sunt construite și anexele gospodărești (grajdurile animalelor, bucătăriile de vară, saivanele, etc.). Pe cursul mijlociu și inferior al Bistriței se mai utilizează la construcția caselor lutul aplicat pe nuiele, chirpici iar în cea mai mare parte în etapa actuală cărămida. Interioarele caselor vechi erau bogat ornamentate, cu scoarțe, carpete și lăicere aplicate pe pereți care astăzi pot fi vizitate de turiști în muzee și complexe etnofolclorice. Dispunerea satelor pe cursul
PROFILUL GOSPOD?RIEI ??R?NE?TI ?I A SATULUI NEM?EAN DIN ZONELE CU POTEN?IAL AGROTURISTIC by Gheorghe GEMENE () [Corola-publishinghouse/Science/83109_a_84434]
-
calitate scăzută pentru o bună parte din locuințe, având, deci, vulnerabilitate crescută la intemperii și o durată mică de existență. Astfel (după aceeași sursă citată anterior), 42% dintre locuințele din mediul rural (46%, în cazul agricultorilor) sunt construite din paiantă/chirpici, 30% sunt exclusiv din cărămidă, 18% din cărămidă și beton, 11% din lemn. Dacă avem în vedere facilitățile principale care definesc confortul modern al locuirii, cu excepția energiei electrice de care beneficiază cvasitotalitatea gospodăriilor și în mediul rural (99%), celelalte facilități
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
zău? Dacă personajele lui Camil Petrescu își consumă actele trupești în pat, iar ale altora nu le realizează deloc, unii autori găsesc locuri inedite. Astfel Birică o posedă pe Polina pe o movilă de lut rece, săpat în vederea fabricării de chirpici. În Cimitirul Buna-Vestire, un universitar vede o servitoare spălând podeaua. Profită de poziția ei și de lipsa desuurilor. Stăpâna casei îi surprinde și e inclusă în joc. În același roman, un tânăr beat violează o bătrână îngrijitoare de toalete. După
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
poli ai axei lumii: cârciuma lui Stere și biserica lui Popa Metru. Stere și vecinii săi ridică niște baracamente. Unele se surpă sub o ploaie mai puternică. Ulterior, cârciumarul înlocuiește cheresteaua cu zidul de cărămidă. Dar vecinii rămân inevitabil la chirpici. Eugen Barbu nu intră foarte mult în detalii arhitectonice, mai ales că în Cuțarida nu e rost de construcții elaborate. Ne întoarcem așadar la G.Călinescu și la Ioanide. De la amândoi avem ce învăța. Spre sfârșitul anilor ’30, Ioanide este
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cei care au avut o viață de familie îndestulată, cu o funcție importantă și care s-au conservat ajutați și de natură dar și de împrejurările vieții. Îmi vin în minte locurile copilăriei, pe dealurile noastre erau căsuțe răzlețe din chirpici, învelite cu paie, focul îl făceau la vatra din casă pe pirostrii - că nu aveau cărămidă să-și facă sobe - poate nici meseriașii nu se găseau, erau chiar vârstnici și așa trăiseră, țineau pe lângă casă o pasăre sau porc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]