475 matches
-
de grădină... și aia departe de casă. Zău, îmi vine câteodată să mă rog la Dumnezeu să pârjolească tot, dar mi-e milă copiii ăștia. Ei nu au nici o vină, sărmanii... După mai multe opriri și porniri succesive, trenul, cu chiu cu vai, a ajuns în gară la Focșani. Bidaru, care stătea tot timpul pe hol, în dreptul ușii permanent deschise a compartimentului, în asentimentul tuturor, deschise fereastra. Bineînțeles, cea de pe coridor, cealaltă fiind blocată. Voia să vadă consecințele furtunii care deja
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la jeep. Luna se ascunsese la orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând din toate puterile. L-au înconjurat speriați. — Ce s-a întâmplat, întrebă negrul Ali. — Ce să se întâmple? A plecat. Aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să se lase târât de masa pasagerilor și să se urce cu chiu, cu vai într-un vagon cu banchete tari de lemn și ferestre fără geamuri. încercă să se poarte cum văzuse că fac ceilalți; puse covoarele și sacul de piele pe locul pentru bagaje și se așeză în colțul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
transformase într-o statuie de sare ce privea cu ochi de vită moartă locul pe unde beduinul cel înalt dispăruse, înghițit de mulțime. în următoarele zece minute, polițistul se strădui să-și recupereze controlul nervilor și să pună ordine cu chiu, cu vai în fluxul circulației, încercând să se convingă pe sine că nimic din ceea ce se întâmplase nu avea sens și că era vorba de o glumă de prost gust-sau de o halucinație datorată muncii excesive. Dar în siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzut rănit și învins, dar n-a putut să-și imagineze că o să fiu în stare să birui moartea.“ în noaptea următoare izbuti să ajungă, în parte mergând, în parte târându-se, până la fântâna din apropiere, unde se spălă cu chiu, cu vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
după 1668 august 18>, întărește stăpânirea locurilor de casă dăruite mănăstirii Dealul Mare de Canila, fratele lui Hristodor. Din acest act aflăm că unele din acele locuri de casă se aflau “pre Ulița Mare și lângă Podu>l <V>e<chiu>”. ― După ce am luat o gură de aer curat, cred că ar fi bine să ne retragem în târgul Iașilor, unde ne vom întâlni cu “Io Costantin Moghila voievod, domn al Țării Moldovei”, care la 21 decembrie 1610 spune povestea mănăstirii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce cu chiu, cu vai găsise cheia de la sertar (era chiar În buzunarul lui!) luase revolverul. Auzind din nou strigătele lui Stone, străbătuse În fugă salonul, cu gîndul să urce scările care duceau spre „Pavilionul special“, dar În capul scărilor se afla doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare noroc dacă ai găsit o dată dragostea. Mulți dintre tinerii spectatori - care se cred buricul pământului, fiindcă eroina filmului e o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
viilor. Părăsesc poteca bătută și o iau haotic, așa cum le e felul, prin câmp. Anna șchioapătă în urma perechii inegale de îndrăgostiți, care, după părerea fratelui ei, este o pereche egală de îndrăgostiți, totuși numai el crede asta; Rainer ține cu chiu cu vai pasul cu Sophie. Încă și mai greu e pentru Anna care n‑are deloc antrenament. În America se face mult sport, iar până să ajungă acolo a mai rămas puțin timp. Sophie e pur și simplu Sophie. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n costume de culoare Închisă. Rămân o vreme adunați În jurul mașinii, privind În lungul străzii. Nu ca să prindă un moment potrivit traversării, fiindcă privirile li se Înalță până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
casei unde îl întâlnise pe Hariga. O mare nevoie de liniște, de ocrotirea lui. Copacul uscat care apare în atâtea tablouri ale florentinului ar fi putut absorbi coșmarurile ei ? Crengile goale, scorburile, ca niște ochi uriași, deschizându-se, în trun chiul aspru, captând și stăpânind tensiunile rău pre vestitoare. Nemișcarea înșelătoare a copacului, ca un fel de divinitate monstruoasă, a morții ? Lovind oameni și zei. ...Poate în acele prime desene s-ar reconstitui nu doar sufletul sau gândurile femeii care le-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de marginile de piatră cu mâinile și cu degetele pășitorilor, prinse a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care ne salvase - abia dacă se mai țineau Într-un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată un vânt rece, iar cerul se acoperi cu nori cenușii. Se porni ploaia. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începu să tușească. Curând, nisipul mărunt prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
statuie, în forma eroică de leu, nu l-ar încălzi cu nimic, fiindcă o veche zicere populară românească spune: „Mai bun este un câine viu, decât un leu mort." Subscriu și eu! Chiu și vai, pe un picior de plai Chiu și vai prin România. Piciorul nostru de plai este inundat de pâraie nestăvilite de lacrimi. Curg la vale susurând, direct în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de foame, încep să cânt: „pi o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doi-trei ani, sigur i-ar fi furat-o lui Leo. Ea avusese nevoie de un bărbat decis, pragmatic. L XIX Nu mai e timp. Trebuie să cobor, să iau Anunțul telefonic și Anunțul de la A la Z. Chiriile: imense. Cu chiu cu vai găsesc un apartament la 30 de milioane în fundul Berceniului. Împachetăm totul și plecăm spre noua adresă cu primul transport. Sabina e în perioada ciclului și suferă sub o pălărie de paie. E de admirat. După restaurante și hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ani, nu știu ce dracu mai făcuse, că văz că mă cheamă de acasă la dispensar, zice, hai să-l duci pe Sică la spital că are crize puternice și ăștia nu pot să-l mai țină aici. Îl făcuse ei cu chiu, cu vai, o injecție să-l mai calmeze, dar el, al dracu, nu să potolea deloc și nici ăștia nu mai aveau din seru’ ăla care-i trebuia lui. Hai, să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ocolit până aproape de Dunăre cred, nici nu știu dacă-i trecut în Mers. În sfârșit, cum necum m-a adus la gara de est dimineața pe la patru, autobuzele nu circulau, am avut ceva de apostolat până la gazdă, cu vai cu chiu, mai ales că porcul pe care mi l-ai pus în sarsana a fost în putere, oricum, am sosit. Orașul străbătut noaptea, prin ceață! Află că a fost ceva de neuitat. Exact ca-n filmul ăla cu Jean Gabin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șapte ani de zile. Vara pe prispă afară, iar iarna în casă pe pat, întorcându-l de pe o parte pe alta, că nu-și mai dădea duhul, că nici nu avea bună voință să-și mărturisească păcatele la preot. Cu chiu cu vai s-a spovedit, apoi s a dus. Dar la vreo doi ani a căzut bolnavă și Rarița, care, parcă trasă la indigo, a zăcut ca și Chimircan tot așa de mult și a avut grijă de ea fii-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
i-a făcut Ghițișor. Pentru a fi lângă Profira lui, după câțiva ani de la moartea Catrinei, a căzut și Ghițișor la boală și a zăcut la pat mai mult de șapte ani și nu-l mai strângea Dumnezeu și cu chiu cu vai a acceptat să se spovedească. Mărturisind că într-adevăr a avut relații sexuale cu noră-sa și cu mama lui, cu Rarița și că el i-a luat zilele lui Ion, care nu mai murea și, de frică
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să moară, noroc de babele cu leacurile lor de demult că l-au oblojit și cu chiu cu vai l-au lecuit. Într-o bună zi, un gospodar s-a dus la comună la jandarmerie și s-a plâns că Lucache i-a furat găinile. Jandarmul l-a arestat și l-a pus să văruiască beciul, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nici prea grasă, nici prea slabă și bătea pe la porțile oamenilor pentru a-și găsi găzduire. Spunea că nu are pe nimeni și că nu are unde să stea. Cât e satul de mare nu a găsit marțianca găzduire, cu chiu cu vai a găzduit-o Zavastia. Așa a împărțit Zavastia mica ei căsuță cu Vrăghioaia, că așa s-a recomandat că o cheamă. Cât a trăit Vrăghioaia nu s-a aflat de unde a venit, unde a trăit și nici după
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]