2,820 matches
-
din mai multe fire subțiri de cupru și astfel reșourile deveneau incandescente și climatul din apartamente se îndulcea. Bântuia o glumă macabră, scornită de un glumeț, care denotă că românul știe să iasă întotdeauna din orice impas cu un zâmbet. Cică s-ar fi dat un ordin, de foarte de sus, ca ,,la 18 grade Celsius toată lumea trebuie să transpire". Ar fi transpirat bieții oameni chiar la temperatura care li se indica, dar câți ajungeau să vadă mercurul ajuns în dreptul cifrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și acesta este păcat, este participare la clevetire chiar de taci și nu spui nimic, dacă nu aperi numele celor ocărâți. Ascultă această pildă. Se spune că, într-o mănăstire, un frate era învinovățit de ceilalți frați de păcatul curviei. Cică vedeau cum venea noaptea la el o femeie, care era primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau... puteau fi Oamenii de la Intervenții (o firmă solidă, cică), pe care de atâtea ori Îi sesizasem telefonic prin șeful lor cel mofluz, nătărău și insipid, care mă liniștea Întotdeauna, afectiv, cu politicosul automatism "domnule, se rezolvă... stați liniștit că se re-zol-vă!" (du-te naibii, cretinule!). Apelasem la Oamenii de la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
permit, deci, la... reputația mea, ca să zic așa, să fac „pași” greșiți. Am aflat că o cheamă Lola Jo de la barman, care știa asta de la „șefu”. Tot el m-a informat că patronul o ținea acolo pentru „Înfrumusețarea decorului”. Că, cică, aducea un plus de farmec și de noroc. Că, de când apăruse ea, barul era mereu plin si lumea se simțea bine „admirând peisajul”. De fapt, nimeni nu prea știa de unde venea tipa asta și care era menirea ei În acel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de nimeni. E pe-aproape de casa nouă a șefului jandarmeriei române. Dar ăsta e prin străinătate. La o conferință a șefilor jandarmeriilor din lume. Tocmai. Tocmai? Da. Tocmai de asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un mare puturos, un cerșetor de rang superior, întinzând mâna, spre conducerea țării, ca la capra podului. I-am reținut câteva elemente definitorii: are 62 de ani, i s-a desființat unitatea care-i asigura dugleșenia de servici pe care cică-l presta, a întrebat, ca angajat, după ce, în câteva locuri, dacă ăia nu au servici și pentru el. Nu avem, i-au răspuns. și-atunci, elementul, a trecut la vânzare a ce mai avea prin casă, ca să poată supravețui încă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
isprăvi o treabă pe care mereu o începi și niciodată nu o termini. Păcătosule! Eu, păcătos, zici?! Da, tu, că, nimeni altul, nu mă hărmuiește, mai rău decât ursul prin pădure, ca, la urmă, tot el să fie nemulțumit, că, cică, n-are-n-ce-și sprijini, când e să fie la spartul târgului. Nu mai vorbi prostii. Prostii, neprostii, gata! ți-am venit de hac. N-ai să mai ai motiv să mă zbuciumi, și să dai vina, tot pe mine, că, de aia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că, din orice țânțar, ușor se iscă un armăsar, iar, orice bâzâit de gâză naște un psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost, ulterior, jefuiți, banii (milioane de dolari), și bijuteriile, din caseta ascunsă cu dibăcie, la fundul coșului de gunoi menajer. Încep comentariile: nu ar fi avut motive să facă una ca asta. Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
învățat nimeni și nici n-a avut ocazia să se documenteze, cumva? Dar, iată, ce n-a știut, a învățat, prin proprie persoană, și, de ce a învățat, nu va mai scăpa în veci de veci! Fiindcă, vorba acelui american, care, cică, ar fi zis: nu mă întrebați cum am făcut primul milion, că n-am cum să justific, dar, pentru restul, pentru miliardele de care dispun, vă pot prezenta actele legale, strict autentice. Așa și cu Blându’nostru Costache. La început
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În clinica lui Stravinski, este o formă de moarte inițiatică, presupunînd resurecția la un nivel superior de e xistență” ș.a.m.d. De speculat, poate, Într-un viitor spectacol . Găsesc În Cioran o frază care taaareee mă unge la inimă! Cică adevărul unui creator trebuie căutat mai curînd În scrisori, decît În operă ; opera-i accident - scrisoarea, eveniment! De mult, acord multă atenție epistolelor & filelor de jurnal. Știu că fără ele aș fi sărac, iar forma mea de comunicare cu semenii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
recunosc, contestabila exclamație. Ce spunea marele Borges? Că n-a citit prea mult În viață : În schimb a știut să recitească... Dacă vă spun că sufăr teribil fiindcă nu am răgazul recitirii, o să mă credeți?! Ceva nou despre marele Will : cică piesele sale stimulează activitățile creierului. Ce bine! Frazele lui sporesc activitatea cerebrală...Cuvintele bizare introduse-n fraze, jocurile de cuvinte avalanșante, sintagmele surprinzătoare, tensiunea dramatică fac deliciul activității intelectului - zic cercetătorii de la Universitatea din Liverpool. Și totuși - revenind la prima
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cursuri. Ora e relaxată. O dau pe teorie și o-ntreb ce piesă-i place : Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspirații? Nu știe. O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
urmă, mie milă și de ei... Dintr-un articol despre marele interpret al Slugii la doi stăpîni, Marcello Moretti, reținem două considerații ale și-mai-marelui G. Strehler, care vor folosi, desigur, interpreților care-și adaugă un nou obraz, peste al lor : cică celebrul interpret al lui Arlecchino s-ar fi simțit, fără mască, „ de parcă ar fi fost complet dezbrăcat”; obrăzarul deci, era aici mai important decît costumul! Și a doua : Își mai aminteau spectatorii, la final, adevăratul chip al actorului? Se pare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a.m.d. Reiau, cu stupefacție, Întrebarea : cum se putea ca o revistă atît de idioată, să aibă un tiraj de 500.000 de exemplare?... În ziar, o știre care refuză orice comentariu : „Condițiile bune din Penitenciarul TÎrgu-Jiu atrag auto denunțurile”. Cică românul s-a născut poet. Eu zic că și actor. Fiindcă ce credeți că făcură, Într-o bună (?) zi șefii Inspecției Sanitare de la Rădăuți? S-au deghizatără-n căldărari, teteo, ca să poată observa mai bine mînăriile de la hala de carne. Așa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
parcă îmi sărise și somnul. Am găsit pe birou filmul Milenei și mi l-am pus. O prostie! Un fel de documentar artisticoid cu tot soiul de indivizi cu figuri d-alea zâmbărețe, plesnind de mulțumire de sine și generozitate. Cică Universul însuși, dacă știi să-i intri cumva pe sub piele cu o atitudine pozitivă, se pune în slujba ta, îndeplinindu-ți toate aspirațiile. Nu trebuie decât să ai încredere în tine și să te autoconvingi că orice dorință ți-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea asta! Cică tre' să te programezi acolo. Dacă vii cu potaia derect, nu ți-o ia. Învârte și ăștia banii..." "Ea îi patroană acolo?", întreabă câtuși de puțin atent domnul. "Cine, mă?" "Coană-ta Ivenisa, nu?" "Ei, patroană! E pensionară. N-are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ia. Învârte și ăștia banii..." "Ea îi patroană acolo?", întreabă câtuși de puțin atent domnul. "Cine, mă?" "Coană-ta Ivenisa, nu?" "Ei, patroană! E pensionară. N-are nicio treabă cu ăia dă tunde câini și face freza la pisici. Auzi? Cică le face și manichiura la unele. Adică nu. Că dacă-i animale are doar picioare. Pedichiura le-o face, da, pedichiura", explică femeia. Da' maimusele are si mâini", observă junele-prim. "Păi, maimuțe n-aduce nimeni p-acolo. Poate dac-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și silă să mă mai uit la știri. Numai crime, tâlhării și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți le era frică, dom'le, de miliție și de pușcărie. Acu', infractoru' se duce la penitenciar ca în stațiune, ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci..." "I'secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu', frătimeagule, nu ca alea dă le vinde rușii-n piață." "Zi..., d-ăla bunu', care va să zică", face șoferul căzând pe gânduri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lămâia, vorba cântecului." "Ete, na!", se înveseli Petrică. "Bravo, nene, poate o să-i bem și cân' i-o face dă șase săptămâni! Da' cum s-a întâmplat, c-ai fi zis că ăsta apucă suta dă ani fără reparații capitale?" "Cică dă vreo lună bolea pă picioare și ni'ic nu-i ticnea. Io-l văzusem că parcă să șchimbase dă tot la fățălău. Renunțase și la vin, nu mai zic dă tărie... Da' nici să mănânce nu-i era la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și fac cavouri d-un miliard, din banii pe care i-au strâns o viață sau din ce li s-a retrocedat, și vor să-i scapi, făcând medicină d-asta, socială. Îți dau după operație o sticlă de țuică, cică dreptu' tău. Nu-i mai plânge tu, că știu eu un caz de-ți stă mintea-n loc de cât de perverși sunt. Ia fii atentă! "Un fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta, parcă voiai să-mi spui de o chestie pe care v-a zis-o profesoru' la facultate, la sfârșitu' seminarului, când ați rămas voi doar câțiva..." "A! Da, mă. O chestie tare de tot", se entuziasmă imediat tipul. "Așa..." "Cică ăștia din Parlament, acum, că mai au decât o lună și vin alegerile, o să bage legea cu transplanturile. Așa, ca o măsură de prevedere, știi?" "Îhî. Și? Ce mare chestie? Doar legea asta e de când am intrat în Uniunea Europeană sau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că profesoru' a mai apăsat el pe un buton, pe ici, pe colo și i-a convins pe aleșii neamului că ar fi cazu' să se agite, să scoată legea cât mai iute. Au votat-o deja?". Încă nu, da' cică-i pe țeavă. Acuma, or fi ei niște mitocani ordinari și tâmpiți de nu se poate, dar instinct de conservare au până și porcii ăștia. Își dau ei seama că poți să fii îmbrăcat în aur, să ai șapte vile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]