2,428 matches
-
separă tinerețea de bătrânețe, adevărul de minciună, naturalul de artificial. Mai mult decât în alte împrejurări, pielea va aduce la suprafață textul vinovăției originare, al păcatului pentru care omul a fost izgonit din rai. Acesta este și motivul pentru care cicatricile, ca și ridurile, înscrise pe pergamentul flasc, ne vorbesc, prin permanența și evidență lor, despre cădere și moarte. Secole de-a rândul, pielea a trebuit să fie ascunsă, pentru că revela, simbolic, păcatul, dar și rușinea diferenței sexuale a ființei umane
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
Vasile Șoimaru); și care m-a copleșit onorându-mă cu alesele sale gânduri de referință pentru cartea mea “O punte peste Prut” (Ed. Balacron, Chișinău, 2013, autor de proiect editorial, dr. Vasile Șoimaru ); Dl Nicolae Rusu , prozator și combatant, cu cicatricile rănilor pe chip, pe frontul spiritual al românismului; și Domnia Sa - onorant semnatar al cap. Referințe, parte integrantă a cărții mele (menționată mai sus); Dl Nicolae Botgros , un maestru inegalabil al Cântecului Românesc, în calitate de dirijor al Orchestrei Naționale Populare “Lăutarii” și
CEI DE DOUĂ ORI CÂTE TREI DREPŢI ŞI FRUMOŞI NICOLAE DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363041_a_364370]
-
pietruita cu dezastre, Noapte-ntredeschisă pentru-o oră Grijulii cu soarta țării noastre, Voievozii-a moarte ne implora. N-avem nici o șansă de izbîndă, Vom rămîne bieți orfani pe-aicea, Dacă, supărați pe cei la pîndă, Am trezit din moarte cicatricea. C-un refren de muzică ușoară, Într-un fel, ne recunoaștem vină, Cine iese ultimul din țară E rugat să stingă și lumină. Adrian Păunescu --------------------------- In memoriam Adrian Păunescu, Ștefan Hrusca - Ruga pentru părinți : Pagina realizată de MM (Spania) http
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
pe câte-un vers. Iar când privesc crepuscular la lună îmi amintesc cu potolit elan Bacovia cum mi-a ajuns prieten și cum Olimpu-mi deveni dușman. Și tot de-atunci port demn, senin, pe fruntea-mi lată, pe destin, o cicatrice ca un 7, pe care-o ung târziu, în noapte cu rime și cu vin, și-adorm cu cicatricea-ntre coperți atât de lin... Referință Bibliografică: Florin T. Roman / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul
FLORIN T. ROMAN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362502_a_363831]
-
ajuns prieten și cum Olimpu-mi deveni dușman. Și tot de-atunci port demn, senin, pe fruntea-mi lată, pe destin, o cicatrice ca un 7, pe care-o ung târziu, în noapte cu rime și cu vin, și-adorm cu cicatricea-ntre coperți atât de lin... Referință Bibliografică: Florin T. Roman / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FLORIN T. ROMAN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362502_a_363831]
-
-ți din nisip. Toiag ți-am fost prin povârniș de oase, cărându-ți tolba pe cărări de lut, făcând din geru-ți vise de mătase prin ochi de miriști te-adormeam pierdut. Scrisori ți-am fost rupând din lemnul morții, doar cicatrici ce zac fără cuvânt... și-am împletit din ele, brâul sorții, să-ți strâng în brațe dorul, pe pământ. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: STRÂNSORI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul VI, 27 iulie
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
de timp... Ar însemna să se prezinte imediat aici să examinăm situația și..., în cel mai nefericit caz, să repetăm operația cu un alt implant... Pot fi și alte riscuri, ușor de sesizat și de intervenit. Pot fi sângerări, infecții, cicatrici, cataractă..., dar mai rar. Noi aproape că nu am semnalat deloc. De regulă, nu apar aceste disconforturi postoperatorii, dar eu mă simt obligată, atât profesional, cât și sentimental, să vă expun toate informațiile. Pentru liniștea tuturor, precizez faptul că noi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către mine palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timp probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama după care s-a spânzurat
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
doar privirea îi era rece și dură, fixă, mult prea fixă pentru un om atent doar la circulația din zonă. În timp ce ne strecuram printre mașinile din trafic, mi-am aruncat ochii, fără să vreau, pe palma mâinii mele drepte. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugeam și care nu se lăsa prins, am căzut și mi-am înfipt
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
îmi trăsni un pumn ca o măciucă în tâmpla stângă. Năucită, am căzut în genunchi, agățându-mă de masca de pe fața lui. Era un bărbat tânăr, prea tânăr pentru o căpetenie și totuși, destul de în vârstă să poarte pe chip cicatricele unor lupte crâncene. I-am văzut furia din ochii de culoarea oțelului, aproape ireali. Părea în stare să mă devoreze pe loc. La semnalul său, doi kemași se apropiară în fugă. Nu aveam să mă las zdrobită! M-am scuturat
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre mine, cu luminile roșietice ale primului răsărit jucându-i pe obrazul crestat de cicatrice. Mă privi misterios, îmi atinse cu palma stângă brațul drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci furioasă în
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
tine calc că pe-un covor încins Sunt numai răni când ma-nvelesc cu tine, Te strâng în pumni și-n trupul meu învins. Îmi ești în sânge și-mi pulsezi sub tâmpla Durere-aceasta crudă ne dezleagă. Decât o cicatrice-n amintire Mai bine o rană vie viata-ntreaga. Mi-e bine așa c-un ciob de tine-n mine Durerea cărnii mele n-ai s-o știi Atât mă rog să nu-mi fii alinare Și să nu fie
CIOBURI SI TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367298_a_368627]
-
Era atâta vrajă în chipul și glasul ei, încât am simțit cum uitarea mă pătrunde ca o moleșeală, ca o fericire, și am întins brațele spre ea”. Este trezit la realitate de țipătul pescărușului său și simte o durere în cicatricea dintre sprâncene. Marea este străbătută de un cântec din lumea de sus, spre el se rostogolesc boabe de mărgăritar care sunt lacrimile mamei în care se reflectă chipul ei drag. Pune lacrimile pe rana dintre sprâncene și durerea i se
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
îmi voi ceda petala.A.S.... IX. AM CERTITUDINI, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014. Am certitudini de răspunsuri, dar amnezia întrebării În venele-mi prea des cârpite, fluidul uită al său curs Doar cicatrici mai am pe suflet, ca semn al luptei, disperării Stigmatele de suferință rămân când sângele s-a scurs Am certitudini cardiace, dar îndoială că trăiesc Bătăile le-aud și surzii, dar trupul nu e suficient În matematici temporale o clipă
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
ce o voi rosti cuprinde tot ce nu s-a scris Din slovele de rugăciune eu îmi recapăt iar puterea ... Citește mai mult Am certitudini de răspunsuri, dar amnezia întrebăriiîn venele-mi prea des cârpite, fluidul uită al său cursDoar cicatrici mai am pe suflet, ca semn al luptei, disperăriiStigmatele de suferință rămân când sângele s-a scursAm certitudini cardiace, dar îndoială că trăiescBătăile le-aud și surzii, dar trupul nu e suficientîn matematici temporale o clipă doar mă amăgescMă cred
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
doliu, Purifică a mea cernire bolnavă, și curăță garoafele uscate, Ce peste ochi mi-au înflorit ... și-apoi s-au vestejit. Cumplit! Și-un șuierat, cel de pe urmă s-a stins ... iar pământul se izbăvi. Este prea târziu, depărteză-te hăt ... cicatricea de bronz pe umeri, Și scrum de mare aprinsă peste prețul astei vieți, lent și jucăuș, Hachițe cultivate și terapii neprolifice în versuri false și stranii, Dar cine sunt? Cine? O făclâie arzândă ... și scrum viscolit pe caldarâm! Tabloul color
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
de bun găsit. Din veselia de altădată mai rămăsese doar o luminiță firavă în ochi. Era slab și nebărbierit. Burta, mare și umflată, făcea notă discordantă cu restul corpului. Mi-a povestit de șederea în spital și mi-a arătat cicatricea rezultată în urma operației. Nu am menționat operația pentru că oricum nu rezolvase nimic, poate mai mult înrăutățise. Pleca acum mutilat pe lumea cealaltă. M-a întrebat dacă eu cred că o să se facă bine. I-am spus atunci și mi s-
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
în acest veac de singurătate, tranșând poezia ca într-un abator în care aleargă fantome. Sunt și poeme ample, cu amprentă pregnant clasică, de natură eseniană., rostogolindu-se în groapa comună a paradisului. Vasile BURLUI își poartă poemele precum niște cicatrici, pozând în om care știe să tacă frumos, să asculte și să dăruiască mai departe ceea ce numim, atât de superficiali, neatenți și grăbiți, Splendoarea și Tragedia Ființei. Dumnezeu uită mereu pe raft ceva, drumul vieții fiind în acest ultim volum
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
Ce anume?”, am întrebat-o, confuz. ”Altfel, vei avea probleme. Mari de tot”, adăugă și îmi arătă, pentru câteva momente, spatele gol. Acolo am putut vedea, cu oroare, mai multe arsuri, făcute probabil cu un fier încins, ca și câteva cicatrici urâte, urme ale unor răni provocate de cuțit sau de lamă. M-au trecut fiorii. ”Cluburile sado-maso sunt în direcția aceea”, îmi spuse arătând cu mâna într-o direcție nedefinită, ca pentru a-mi sugera că greșisem adresa sau persoana
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
ochii negri, dilatați, ca și cum aș fi vrut să-l hipnotizez. "Nu vă supărați, aveți cumva un ceas?", mi-au ieșit din gură cuvintele politicoase, absurde. "Mda, sigur... E 11.45", mi-a răspuns. "Aha... Mulțumesc...", am îngăimat în timp ce-i priveam cicatricea de pe obrazul stâng. Apoi m-am făcut nevăzut printre aleile parcului. Am alergat într-un suflet către eternul loc de întâlnire. Poate că nu m-aș fi îndreptat într-acolo dacă necunoscutul nu mi-ar fi indicat o oră atât
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
o mică plecăciune și i-am întins o bancnotă ce îmi apărea ca ridicolă. Fata lăsă vioara, într-un mic gest de mulțumire. "Bună... Nu vrei să mergem în parc?". "Azi, nu...", i-am răspuns, amintindu-mi de individul cu cicatrice. "Mai bine servim o cafea...". "Oki", rosti, de parcă ar fi fost într-o convorbire pe mess sau la birou. Printre aburii cafelei, am depănat amintiri, am schimbat păreri, ba chiar am povestit câteva anecdote. "Stranger in a strange land", se
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
am îmbrățișat-o. În același timp, la intersecție, o mașină a frânat brusc. Dinăuntru au coborât trei mascați cu automate, plus șoferul. "Mori!", rosti unul dintre ei, pentru a da comanda focului ucigaș. "Stai!", îl întrerupse șoferul, care avea o cicatrice pe obrazul stâng. Nu e ea! La naiba, nu e ea!". "Cum adică, șefu'?", se interesă celălalt. "A ieșit în afara jocului... S-a terminat!". "Nu înțelegem...". " Nici n-ați avea cum... E un joc cu lumi paralele, prima dată l-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
din prerii oceane aparte și medici empirici numărând pahare și farfurii linguri și lingurițe în ordine, cum se cuvine așteptând Miezul Nopții cu daruri bătrânul se petrecea mai bătrân De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În inimă cicatrice adâncă cireși pârguiți și doruri acute o casă tihnită în drum către gară și de-aici deschisă spre lume livada cu cireși pârguiți hăituire, selectare, țipete răgușite livada tăcută, via zglobie uși tainice, coridoare cu mită tainice strângeri de mână
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
acasă. Ești sisi... dingo... Bălăceanca, înțelegi ce vreau sa spun? Care fata? Care crimă?”. L-am privit cu atenție, temându-mă pentru prima dată că am facut o confuzie. Nu... era chiar el. Imposibil să mă înșel. Avea și o cicatrice pe obrazul stâng. „Să te iau altfel... La ora 12, acum trei zile, unde erai?”. „Acum trei zile... 12... am oprit cu mașina la o intersecție în centru”. „Așa, vezi că începi să-ți aduci aminte. Și pe urmă?”. „Mi-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
am sărutat pielea moale, coapsele, gleznele, în gesturi precipitate, pătimașe. Am vrut să-i ofer plăcere... cât mai multă plăcere. Apoi am întors-o cu spatele în sus, pentru a-i sorbi din nou pielea minunată... Pe spate avea multe cicatrice mari, ca și cum pe acolo ar fi ieșit cândva multe gloanțe, o întreagă rafala... trasă dintr-o mitralieră. Am simțit cum sângele îmi îngheață în vene. Numărul coincidentelor începuse să devină prea mare. Dar n-am vrut să ștric momentul întrebând
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]