513 matches
-
și discuții cu morala la urmă, încât, recunosc, nu mă rabdă inima să le las neconsemnate și necomentate. TVR Cultural a-nceput să dea, ceva mai des ca înainte, filme vechi. E bine. Poate că, în felul ăsta, tinerii noștri cinefili vor constata că Cinemaul nu începe totuși cu Tarantino sau Oliver Stone ! Prind într-o după-amiază finalul de la Alice Adams, un George Stevens din 1935, cu Katharine Hepburn și Fred MacMurray (plus Hedda Hopper, într-un rol mai mititel. Dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
regizorale etc. sunt gata sa fiu omorat in bataie (de ALS, eventual de nae caranfil, de gorzo la the next appointment)... Ce e de făcut ? E limpede că nu se pune problema pistolului la tâmplă pentru a convinge un tânăr cinefil de ce un Griffith trebuie văzut. Sunt de acord și că este vorba, evident, despre o altă sensibilitate, despre un alt ritm și despre lucruri care, întrucât au fost exprimate altfel de atunci încoace mai aproape de sensibilitatea noastră , par astăzi naive
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lumii, e preferabil, zic eu, să cunoști ceea ce s-a făcut ; altfel, cum să alegi ? ! Or, aici, pare-mi se, cercul vicios invocat mai sus încremenește într-un viciu care nu mai vine din perpetuum mobile, ci din stop-cadru : tinerii cinefili, cum este cel citat mai sus, au dat cu nasul măcar prin ceea ce înseamnă un Griffith (un Eisenstein, un Welles...) ; ca atare, vorbesc în cunoștință de cauză. Tinerii cititori, de tipul ramona v, nici nu se mai obosesc să citească titlurile
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și cel pe decembrie, cu Meryl Streep pe copertă în A Prairie Home Companion al lui Robert Altman, văzut în competiția Festivalului de la Berlin... Altman a murit pe 21 noiembrie, adică exact în marțea în care Positif invita cititorii săi cinefili la avanpremiera filmului, la Centre Beaubourg, ora 20 (sur invitation) ! Mai mult, titlul în franceză al filmului este... The Last Show ! Cred că o asemenea coincidență morbid perversă nu i-ar fi displăcut bătrânului aruncător de tarte cu frișcă (intrând
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un om de mare valoare, autor al unui op important despre un curent foarte seminal la un moment dat ale cărui urme se mai văd astăzi chiar și în vremelnice videoclipuri muzicale , este absent din memoria recentă a generației de cinefili doar pentru că a plecat din țară ? ! Câtă nedreptate ! în Cuvântul înainte, Petre Rado se mai referă la un lucru care mă preocupă de mult, o chestiune de metodologie, să zicem : atunci când vrei să republici un text mai vechi, cum e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
proiecția începe la 10 și 10, iar pe parcurs se mai ocupă locurile din jur. îmi spun că lumea e la Murch normal , că programele din dimineața asta s-au mai văzut ieri etc. etc. Dar nu e normal : tinerii cinefili preferă să stea pe jos sau în picioare la prima proiecție (probabil din snobism), în ruptul capului nu s ar duce să vadă ca mine filme într-o sală mai goală (deși nu știu de ce : e mult mai confortabil). Până
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai goală (deși nu știu de ce : e mult mai confortabil). Până seara (la decernarea premiilor) va fi full, se va sta din nou pe jos sau în picioare, așa că starea mea de spirit oscilează între euforie și melancolie : acești tineri cinefili sunt într-adevăr mulți, dar ăștia sunt toți ! Cel mai frumos film văzut în cele două programe este, indiscutabil, The Patterns Trilogy al unui tânăr (29 de ani) canadian, Jamie Travis. Este un tur de forță de inspirație vizuală și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
suspiciuni : spune povestea ilegaliștilor din anii 30 în stil Nouvelle Vague. Era ca și cum ar fi livrat Partidului carnetul de partid învelit în hârtie fină, capitalistă. Caz extrem de decalaj între fond și formă, Duminică la ora 6 trezește în memoria oricărui cinefil la curent cu cinematograful epocii respective dejà-vu-uri formale : liftul care urcă și coboară în anumite răstimpuri ale poveștii, ca un laitmotiv vizual, este un împrumut direct din Hiroshima mon amour ; finalul pe malul mării, în care tânărul urmărit de Siguranță
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmul se deschide și se închide cu două secvențe dure, antologice, care constituie alături de Pădurea... lui Ciulei și de Reconstituirea lui Pintilie cam tot ce a dat mai bun modernitatea cinematografică în România. Sunt imagini ce rămân pe retina oricărui cinefil, pentru că, inspirație de moment sau nu, acumulează în ele o tensiune tragică impecabil vizualizată, care și-a depășit cu mult sursa literară. Iacob este totodată, la fel ca De ce trag clopotele... al lui Pintilie, un film mai degrabă neglijat de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aproape unul de celălalt, cu lumina stinsă ; o primă experiență comună pe care s-o discute după aceea ; o punte ; un preludiu. Sînt de partea adolescenților care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupați să se giugiulească : cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferența lor față de obiectul interesului său indiferența aceea e de fapt o înțelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului, rol pe care Hollywood-ul l-a descoperit foarte repede
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din anii 30-40 nu-i un semn de slăbiciune și cu atît mai puțin unul de boală ; chiar a fost o epocă de glorie din istoria filmului și nostalgia e sentimentul mai mult sau mai puțin inevitabil al oricărui cinefil dotat cu gust și confruntat cu filmele prea puțin glorioase ale Hollywood-ului de azi. Dar această nostalgie, care ar fi trebuit să se formeze treptat, ca efect al unui întreg proces de cunoaștere și înțelegere, pare să fi intrat de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Așa, am văzut filme de Hitchcock, Spielberg, Sidney Lumet, John Boorman, John Huston, Richard Lester, Richard Attenborough, Brian De Palma, Terry Gilliam, Jean-Jacques Annaud, Philip Kaufman, Fred Zinnemann, Fred Schepisi... și m-am lansat. Presupun că și cel mai pretențios cinefil ar admite că s-au văzut și lansări mai proaste. Vara următoare mi-am petrecut-o la Cinematecă, uitîndu-mă la capodopere. Mergeam împreună cu sora mea, în fiecare zi. Stăteam mai mult acolo decît acasă. Acasă nu era bine. Acasă nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nucleului tare al promoției și etichetat drept unul dintre puținii ilustratori ai romanului într-un contingent producător de proză scurtă. Atunci când are prilejul T. își mărturisește afinitatea cu autori precum Thomas Mann, Lev Tolstoi, Faulkner, Canetti sau Gogol. E un cinefil expert (cu o teză de licență, Noua sensibilitate, tratând raporturile dintre film și literatură), autor al unor scenarii de film documentar (Asaltul cerului, Struma), realizator și moderator de emisiuni TV. Primul roman al lui T., Luxul melancoliei, relatează experiențele unui
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
binecuvântează cu un op! Ba despre estetica salatei de boeuf, ba Kant pentru elevi, Hegel pentru studenți și Descartes pentru virgine. Slujba slujbă, drujba drujbă, reportaje din Maramureș, Leningrad și Biafra”. Sau: „Îl admir, domnu’ Norman, zău. Îl admir pe cinefil. Echidistanță și fereală. Stan și Bran. Combativ, zău așa. Nu se atinge de Barbu sau de Săptămâna, dar ia atitudine În procesul Dreyfus, se solidarizează cu Zola și Anatole France. Din când În când, Îi dă câte o lovitură și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
înlocuiți în 1926 cu George Theodorescu și Adrian Schatz, iar în 1927 cu Paul Constantin și M. Blossmos. Că „revista consacrată exclusiv mișcării cinematografice”, are rubrici specializate: „American Section Cinema”, „Curierul cititorilor”, „Ecouri și informațiuni”, „Anchetă noastră”, „Cronică filmelor”, „Curierul cinefililor”, „Culisele ecranului” ș.a. Aici colaborează și unii scriitori, precum Al. Bilciurescu, Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Lucrezzia Karnabatt, Sărina Cassvan-Pas, N. Davidescu, Ioan Timus. La rubrică „Intelectualul și cinematograful” răspund Liviu Rebreanu, Jean Bart, D. Gusti. Se comentează producțiile cinematografice românești
CINEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286233_a_287562]
-
regizori, operatori, scenariști și actori, angrenați în discutarea unei producții cinematografice încă apreciabile (cel puțin din punct de vedere cantitativ, dar și cu vârfuri artistice, în fiecare an). Din ianuarie 1990 revista își înnoiește față, devine „Noul Cinema”, „revista a cinefililor de toate vârstele”, ieșind - în iulie 1992 - de sub jurisdicția Ministerului Culturii și devenind Societate comercială SRL. Din echipa redacționala fac parte Adina Darian (director-redactor șef), Dana Duma (redactor-șef adjunct), Ioana Stație (secretar general de redacție), Irina Coroiu, Rolland Mân
CINEMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
sufocate de propriile idealuri. La miezul nopții, când s-a sfârșit pelicula, în sală mai erau vreo 25 de persoane, cu ochii înroșiți și priviri cam bezmetice. Este, probabil, prețul pe care au trebuit să-l plătească pentru fanatismul lor cinefil. Vineri, 8 iunie, TIFF-ul a pus la cale o întâlnire de zile mari între două filme: Independența României și Restul e tăcere. Proiectate la diferență de vreo oră jumătate, filmele au dialogat foarte relaxat unul cu celălalt - primul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
în varianta originală românească, cu subtitluri în franceză sau în engleză, fie în varianta franceză, cu dialogurile dublate de actori francezi (varianta de compromis comercial, destinată lenei marelui public francofon). Fiecărui film i se adaugă substanțiale "suplimente" care fac deliciul cinefililor, intervenții - în exclusivitate pentru aceste DVD-uri - ale producătorilor, ale unui reputat critic francez (Michel Ciment) și în special ale autorului însuși; în consecință, cele șapte discuri echivalează cu șapte așa-numite "Lecții de cinema" ale lui Lucian Pintile, susținute
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
dacă tot a venit vorba de ambasade, ar putea fi exploatată din plin de ambasadele României în lume" Am convingerea că, lansate pe piața românească, DVD-urile Pintilie și-ar găsi publicul (ca să nu spun cumpărătorii sau clienții) lor. Pentru cinefili, mărturisirile "adiacente" ar completa pitoresc un capitol de istorie a filmului românesc. Aflăm, de pildă, direct de la sursă, cum l-a cunoscut Karmitz pe Pintilie, cum au colaborat, cum, în anul în care a fost Balanța la Cannes, cîștigători n-
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
Alexandra Olivotto Frații Coen (Joel - regizor, Ethan - producător/scenarist) fac obiectul unui cult printre cinefili de ceva vreme. Nu doar pentru că sunt pionieri ai filmului independent, ci și pentru că aplică, în lung metrajele lor, o rețetă bine cunoscută pentru rezultatele ei literare: defamiliarizarea. Ai spune chiar că filmele lor constituie o istorie inedită sau postmodernă
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
Alex. Leo Șerban Cunosc doi cinefili cărora nu le-a plăcut Intact - debutul spaniolului Juan Carlos Fresnadillo - din cauza unui singur moment: personajul interpretat de Max von Sydow are un monolog în care își povestește trecutul de supraviețuitor al unui lagăr nazist. Intact nu este un film
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
unul din acele filme rare în care inteligența scenariului ( scris de același Fresnadillo) merge mînă-n mînă cu inteligența punerii în imagini. ( Și aici trebuie amintit încă o dată Xavi Gimenez, autorul acesteia: cel puțin două momente rămîn agățate pe retina oricărui cinefil - zborul fosforescent al libelulei în camera neagră și alergarea prin pădure cu ochii legați) Intact este și "film de autor", și "film comercial"; și parabolă, și policier. Dar este o parabolă polițistă în care mitologia personală a înlocuit mitologiile colective
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
meticulozitatea cu care amîndoi abordau propria muncă. De altfel, la un moment dat de-a lungul unei serii de interviuri date între 1991-’92 jurnalistului Damian Pettigrew - interviuri adunate apoi pentru cititori în volumul Sono un grande bugiardo, iar pentru cinefili în frumosul documentar cu același nume - Fellini vorbea despre Toulouse-Lautrec ca despre un prieten apropiat și iubit: „Henri de Toulouse-Lautrec este un pictor foarte drag inimii mele. Circuri, târguri, marionete, muzic-hall, prostituate, bordeluri, toate lucruri care mie îmi plac, pe
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
se ascundă în spatele unui fals naiv Jean Reno sau la brațul unei austere Natascha McElhone!), atenția tot el o polarizează. Personajul sau este cel ce strecoară cele cîteva replici menite să justifice titlul și respectiv explicația noțiunii de ronin - familiară cinefililor datorită suitei de ecranizări din perioada 1932-1962 (în 1942 Mizoguchi atacă și el subiectul) inspirate de cele peste 500 de opere literare care reiau cazul real de la 1701 al celor 47 de ronini - samurai rămași fără stăpîn, acoperiți de rușine
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
cotidianul "Adevărul" alături de alți 81 de jurnaliști și, împreună cu Mircea Dinescu, fondează ziarul "Gândul". A avut numeroase apariții în mass-media, îndeosebi în cadrul unor talk-show-uri, fiind invitat permanent la emisiunile televizate "Cap și Pajură" (social-politic), împreună cu Emil Hurezeanu și "CineTePrinde" (în calitate de cinefil). Declarat, pe baza sondajelor de opinie, de 4 ori consecutiv ziaristul și analistul politic nr. 1 al României, în anii 2005, 2006, 2007, 2008.. Deținător al premiului european pentru jurnalism al Fundației ZEIT-Stiftung, în valoare de 10.000 euro, în
Cristian Tudor Popescu () [Corola-website/Science/300100_a_301429]