7,921 matches
-
Mirror (Leopardul de Aur, Locarno 1997). Foarte interesantă și întâlnirea cu un regizor - Tom Tykwer (36 de ani) - figură emblematică a noii generații de realizatori, afirmați după căderea Zidului Berlinului în 1989 și care, prin creațiile lor, au făcut ca cinematograful german să redevină la ora actuală unul dintre cele mai creative și mai dinamice din Europa. 18 filme de lung metraj, 4 scurt metraje și 13 regizori - un adevărat tur de forță realizat de secțiunea "Focus Deutschland", ocazie unică de
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața mea? Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața ta? Ce altceva ni s-ar fi putut întâmpla nouă?! Cinematograful poate da convingător aceste răspunsuri și este minunat că poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
adevărat, Verdi izbutise în jumătate de secol de carieră să depășească, în viață fiind, statutul lui de "star": devenise un mit. E adevărat că în Italia secolului 19 opera se consuma cu apetitul cu care, astăzi, un public extins frecventează cinematograful sau... fotbalul. Cine nu mă crede poate consulta un martor, încântător în elocință sensibilă și ironică: Stendhal. Proiecte mondiale, extraordinare, au fost puse în lucru și realizate pe măsura popularității cu care maestrul Giuseppe continuă a fi și un star
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
din fosta URSS, în proiecție specială la Cinema Europa, nici filmul de cinemateca de la Centrul Cultural Ungar - Legato de Gaál István). Unicatul din rețea de pe Vechiul Continent și din Restul Lumii a putut fi văzut la unul dintre foarte puținele cinematografe care n-au rămas naționalizate din epoca 1948-1989: Lira. Smuls fiind din inerția tiranica CNC-ONC (că excentric, chiar de la periferia urbei), privatizat, el beneficiază de o politică repertoriala, o condiție tehnică și de civilitate la care nu știm dacă ar
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
absolut original al artei autentice, cu înțeles subiacent și aproape indefinibil, face ca foarfecele să-i scape cenzorului din mâini. În aceste condiții un cenzor nu ar mai fi putut decât cel mult să interzică difuzarea filmului în sălile de cinematograf - lucru devenit cu timpul tot mai dificil." Spontaneitatea lui Ion Iliescu Cînd, de bine, de rău în PNȚCD au început să se mai limpezească apele, proaspătul președinte onorific al partidului, Ion Diaconescu, și-a făcut publică supărarea pe ziarul ADEVĂRUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
care Noica se dovedește a fi atât de departe. Știința de a fi complex, de a fi "deschis" este, cred, principala lecție a acestui volum. Nu putem sări peste numeroasele pasaje în care Noica își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
cele mai diverse. Uneori am parte de un public numeros, alteori număr cu greu douăzeci sau treizeci de spectatori. Unii vin îmbrăcați elegant, alții nu tocmai. Sînt spectatori punctuali și alții care intră cînd poftesc, ca într-o sală de cinematograf. Așa se face că în timpul reprezentației se aud ronțăieli de floricele, foșnetul învelitorilor de napolitană, fîsîitul sticluțelor de Coca-cola, apă minerală etc. Se aud și melodii foarte variate ale telefoanelor mobile. Începe o întreagă tevatură pentru a găsi mobilul. Și
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
de azi cel mai comun drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-o idilă între un taximetrist vienez și o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o. Și dacă Erland Josephson
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Atom Egoyan doar din paginile revistelor de specialitate (atunci când ele existau) sau din palmaresul unor festivaluri, iată că la ediția actuală a "Zilelor filmului britanic" au putut vedea o mostră - cea mai recentă - a artei acestui regizor - cult pentru obișnuiții cinematografelor de artă. Călătoria Feliciei ("Felicia's Journey") este o co-producție canadiano-britanică, turnată în Anglia după romanul omonim al unui scriitor irlandez - William Trevor. Toate aceste elemente justifică prezența în Festivalul filmului britanic a acestui cineast, armean de origine, născut la
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Să-l lăsăm pe Călinescu la o parte, cu genialitatea lui specială. Să-l luăm pe Caragiale, mai popular. Foarte puțini tineri gazetari de astăzi par să fi citit operele clasicului. Cel mult, cunoscute sunt piesele, vizionate la teatru ori cinematograf, îndeobște, unele schițe jucate la T.V. de niște comici uitați de timp, scăpați parcă de la azil, - de obicei momentele în care se bea bere la Gambrinus între amici, mon șer... Poate cu excepția unuia, care, fără nici un har, șoarece de bibliotecă
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
cu ochii/ aș vorbi cu lumea de pe stradă/ cu fiecare om în parte și cu toți laolaltă/ trebuie să existe ceva care să-mi potolească spasmul" Bătrînul cu glugă). Nu pregetă a se ghemui, "ca o lămîie stoarsă", la intrarea cinematografelor spre-a aștepta iluminarea comunicării cu cei mulți și oropsiți, a deambula în ore nocturne pe străzi și a-l ruga pe un sărman să-l asocieze trudei lui: "tu omule ce cari gaz bătrînă stafie/ în căruțul tău ca
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
se culce/ imprimă spațiului un aer/ pe care nu-l vom ști niciodată" (O după-amiază în europa după ploaie). Precum într-un soi de tandră profanare, autorul celebrează ceea ce nu s-ar fi cuvenit celebrat: "viața volatilă clandestină/ în obscuritatea cinematografelor/ în sălile astmatice ale/ bibliotecilor publice/ în golul de beton al stadionului" (ibidem). Sub pana lui C. Abăluță, detaliile se dilată enorm, imprevizibil, pînă la a exercita o insidioasă, lentă teroare: "îmi dau seama/ crăpăturile lentilei ochelarilor/ sînt drumuri lungi
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
Alexandra Olivotto Două nume mari de regizori defilează la ora actuală pe ecranele cinematografelor din București: Jean - Pierre Jeunet și Martin Scorsese. Totuși, cele două filme realizate de ei nu au avut impactul așteptat la festivaluri: O logodnă foarte lungă a primului a ratat ceva César-uri, iar Aviatorul, cu toate că a luat cinci Oscaruri, n-
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
se trage soarta nedreaptă a ultimului său film: spectatorii, inclusiv cei mai avizați, devin dependenți de un astfel de lungmetraj, ușor de digerat, idilic, care le infuzează viața cu o porție mare de fantezie și apoi îi trimite afară din cinematograf cu instrumente adecvate pentru a depăși rutina zilnică. Amélie îți provoacă imaginația, dar apoi ți-o și satisface, iar publicul iese senin și fără dureri de cap. Dar Jeunet e un regizor prea complex ca să nu-ți pună mintea la
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Dana Diaconu Ați scris poezie, roman, relatări, cărți de călătorie, scenariu de film pentru cinematograf și televiziune, articole de ziar. Ce vă determină opțiunea pentru un gen sau altul și ce părere aveți despre impactul jurnalismului și cinematografiei în scrierile literare? Referindu-mă la literatură cu o expresie din domeniul flamenco-ului, aș spune că
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
-ului, aș spune că îmi place să folosesc toate castanietele. Ceea ce îmi place este să scriu, indiferent de gen sau temă. În orice caz, acestea depind de momentul, starea de spirit concretă sau obiectivul urmărit. În ceea ce privește impactul jurnalismului sau al cinematografului în literatură, fără îndoială, acesta există și devine tot mai mare. Este unul dintre semnele acestor timpuri, atît de complexe și globalizate. Și este bine să fie așa, pentru că astfel avansează și literatura. Titlurile operelor dumneavoastră sînt foarte sugestive, simbolice
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
Romanele dumneavoastră se referă la aspecte concrete ale realității istorice spaniole: rezistența republicanilor învinși în Războiul Civil, exilul, abandonarea satelor, viața cotidiană în condițiile dictaturii franchiste. Cum vedeți relația dintre faptul istoric real și literatura de ficțiune ? Literatura, ca și cinematograful, trebuie să fie martori ai timpului lor. Pe lîngă reflecții și amuzament, trebuie să fie martori ai timpului lor. Nu se poate scrie pornind de la nimic. Iar opusul nimicului este istoria, fie ea personală sau colectivă. De aceea, acestea sînt
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
sînt și fotografiile care lipsesc din album, care au murit și ele, precum copacii putreziți transformați de-a lungul a milioane de ani în cărbunele din mina de sub pămînt; sau ecranul negru, cînd se întrerupea filmul din pricina vreunei defecțiuni la cinematograful din sat. În asemenea situații, ca și în cazul în care fotografiile nu mai există sau nu au fost făcute niciodată ori filmul nu poate fi văzut de copilul care contemplă doar afișul, sînt stimulate imaginația și invenția. Amintirile sînt
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
romanului omonim. Singurul exemplu românesc ce îmi vine în minte, în acest domeniu al transpunerii literare a unui film, este publicarea romanului Prea tîrziu, de Răsvan Popescu, la destulă vreme după ce filmul lui Lucian Pintilie a făcut săli pline în cinematografele din țară și s-a distins la importante festivaluri internaționale. De fapt, în acest caz, lucrurile au fost ceva mai complicate. Răsvan Popescu și Lucian Pintilie au scris împreună scenariul filmului. După turnarea peliculei, Răsvan Popescu a transformat scenariul într-
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
mai ales după ce ai văzut ambele filme). La cîțiva ani distanță, Răsvan Popescu reia într-un fel acest procedeu de transformare a unui scenariu într-un roman, după apariția filmului. Chiar dacă filmul Femeia visurilor nu a fost proiectat încă în cinematografe, regizorul său, Dan Pița, explică circumstanțele în care a apărut romanul: "Cu timpul, scenariul a devenit roman, adică literatură influențată de imagini filmice, de universul și psihologia cinematografului, capabile să creeze un spațiu spiritual legat de lumea filmului". Chiar dacă metodologia
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
apariția filmului. Chiar dacă filmul Femeia visurilor nu a fost proiectat încă în cinematografe, regizorul său, Dan Pița, explică circumstanțele în care a apărut romanul: "Cu timpul, scenariul a devenit roman, adică literatură influențată de imagini filmice, de universul și psihologia cinematografului, capabile să creeze un spațiu spiritual legat de lumea filmului". Chiar dacă metodologia aplicată de scenaristul-romancier este aceeași, rezultatele sînt însă cu totul diferite. Spre deosebire de Prea tîrziu, unde cartea nu era decît o repovestire a filmului (inclusiv obsesiile și locurile comune
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
Nu vi se pare uneori că vi se confesează chiar Thomas?" (p. 137). Este adevărat că literatura pierde teren în fața imaginii. Dar, Răsvan Popescu o știe cel mai bine, cea care are de cîștigat din această dispută este televiziunea, nu cinematograful. Dovadă, numărul imens de săli de cinematograf închise în ultimii ani. Iar un film cult, cum se anunță a fi Femeia visurilor, are toate șansele să devină un răsunător eșec dacă nu este bine garnisit cu scene de sex dintre
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
se confesează chiar Thomas?" (p. 137). Este adevărat că literatura pierde teren în fața imaginii. Dar, Răsvan Popescu o știe cel mai bine, cea care are de cîștigat din această dispută este televiziunea, nu cinematograful. Dovadă, numărul imens de săli de cinematograf închise în ultimii ani. Iar un film cult, cum se anunță a fi Femeia visurilor, are toate șansele să devină un răsunător eșec dacă nu este bine garnisit cu scene de sex dintre cele mai îndrăznețe. Romanul lui Răsvan Popescu
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
pare?" N-am putut să-l mint. "Mă tem că acum filmul mi se pare și mai necurat", i-am spus, cu jenă. S-a sculat, dezamăgit. Mi-am îmbrăcat cojocul și am plecat, evitîndu-l pe regizor, înconjurat, în holul cinematografului, de cîțiva apropiați. Cînd să ies în stradă, m-am răzgîndit. Mi se părea mai civilizat să-i spun ce cred. Și m-am întors, cu riscul de a-mi mai face un dușman prin sinceritatea mea". Moralistul nu e
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]