14,359 matches
-
verdictul critic al lui John Updike, important este seducătorul aparte teoretic pe care l-am schițat mai sus. De altfel, scrisului lui Updike i se potrivește cel mai bine o analogie propusă chiar de autor și preluată dintr-o secvență cinematografică, din "Lawrence al Arabiei", cînd undeva la orizont se întrevede o făptură minusculă, aproape doar un punct negru, care pe măsură ce se apropie de privitor, cu uluitoare viteză și totuși parcă lent, pentru că rămîne ceva timp neclară, e din ce în ce mai bine conturată
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
Alex. Ștefănescu De la creație la producția de texte Volumul Povestiri alese, în care figurează texte din primele două cărți ale lui Ioan Groșan (Caravana cinematografică, 1985 și Trenul de noapte, 1989), ne aduce aminte că Ioan Groșan este un mare scriitor. Uitasem că este, dar nu din cauza unei memorii precare, ci pentru că odată cu trecerea anilor autorul a făcut din scris o industrie, care i-a
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
o nouă identitate. Ioan Groșan (născut la 3 octombrie 1954 în comuna Satulung din județul Maramureș, absolvent al Facultății de Filologie, secția română-spaniolă, a Universității din Cluj) lucrează încă din timpul studenției ca redactor la revista Echinox (1974-1978). Scrie cronică cinematografică, ia interviuri unor personalități, compune și o piesă de teatru amuzantă, Școala ludică, în care, alături de alți echinoxiști, joacă Radu G. Țeposu, Emil Hurezeanu și autorul însuși. înțelegerea scrisului ca o colaborare în regim de exuberanță studențească și, totodată, ca
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
nimic în minus în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea la care autorul însuși se întoarce - ne imaginăm - cu nostalgie când vrea să-și evalueze performanțele de scriitor. Câteva dintre povestiri - Caravana cinematografică, Marea amărăciune, Trenul de noapte, Adolescent și Spovedania - sunt de fapt scurte romane, scrise impecabil. Ele n-au nimic în plus și nimic în minus, dând acea impresie de grație artistică de care rareori ne putem bucura citind literatură română
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
o reușită tentativă de conciliere a etern antagonicelor categorii paralele, filmul "comercial" și filmul "de autor". Poate că nu întîmplătoare este și asocierea pe generic a unor nume ce amintesc de doi clasici autohtoni care s-au impus atenției mapamondului cinematografic în deceniul șase : Raj Kapoor și Satyajit Ray, unul supralicitînd sentimentalismul conflictelor specifice, celălalt convingînd prin austeritate, rafinament și ironie. Meritul esențial al acestei pelicule în două serii propusă cu mari și îndreptățite speranțe în plin sezon estival constă în
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
narativă - bun tradițional moștenit și speculat la maximum și de arta a 7-a - nu-și dezminte incontinența. Istoria începe să se depene inteligent printr-un generic - balet de mare clasă ce oferă certitudinea unui spectacol de calitate. Un spectacol cinematografic care uzează de procedee cunoscute, ca și de teme comune, dar o face cu virtuozitate, descriind volute ample, complexe și abrupte, nesfiindu-se să atingă deopotrivă sublimul și kitschul. Astfel superba coregrafie ultrastilizată este brusc înlocuită de fruste grosplanuri ale
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak Davar) și reverberează intens, remixînd sentimentele și amintirile eroilor într-un savuros cocktail al exuberanței și exaltării la unison. Creatori și spectatori. Publicul urmînd a fi îmbogățit de această - destul de rară în peisajul cinematografic actual - demonstrație de o iscusită filmicitate care impune elegant o pildă pe cît de specifică pe atît de universală: generozitatea în dragoste. Bineînțeles nu poate fi uitat meritul actorilor. Akshaye Khanna, băiatul de bani gata, cucerește prin candoarea sa de-
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
cruzimi dezonorante (de pildă incendierea unei biserici cu credincioșii încuiați înauntru; într-o secvență aproape identică, într-un film rusesc de război, la fel procedau și hitleriștii, în Rusia...); ajutorul francez pentru Lumea nouă va sosi la timp... Acest mamut cinematografic pare a fi fost conceput în primul rînd pentru ca Mel Gibson să demonstreze cît poate fi de eroic și de uman în același timp, cum știe să se bată ca un leu și să plîngă în gros plan, cum știe
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
iar muzica, care are un rol major, reproduce melodiile executate la pian sau ascultate pe vechile patefoane (cu distorsionări voite aici) în timpul proiecției filmelor mute. Cum prea bine se știe, imaginea, limbajul gestual și muzica erau elementele (atunci) proaspetei arte cinematografice, contemporană cu autorii avangardiști, artă căreia i s-au "închinat" intuindu-i valențele de schimbare a paradigmei estetice proprie secolului XX. Cu alte cuvinte, asistăm prin MEMO la o foarte izbutită încercare de "transfer" în timp datorată savantei utilizări a
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică" (Cinema), decembrie 1989 a adus o primă schimbare, mai curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent" (Adevărul), "Săptămînal independent de opinie și cultură" (Baricada), "Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
Dincolo de Groenlanda, roman, București, Editura Cartea Românească, 1997 - îl prezintă ca pe un autor - cum inspirat spunea Dan Cristea - "îndrăgostit de literatură". Teatrul absurdului ca teatru satiric Volumul recent apărut cuprinde o piesă de teatru, Cruciada fermoarelor, și un scenariu cinematografic, De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? Preocupat de o anumită marginalizare de care are parte azi literatura în întreaga lume, în concurență (neloială) cu televiziunea, Eugen șerbănescu se alătură celor care vor să o "salveze" vizualizând-o, transformând-o
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
pe care autorul a avut grijă să o schițeze) și mai ales cu sarabanda schimburilor de replici, care evocă "marea trăncăneală" (pentru a folosi sugestiva sintagmă inventată de Mircea Iorgulescu) din timpul comunismului. Comunismul pe înțelesul celor din Occident Scenariul cinematografic De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? este inspirat din romanul Dincolo de Groenlanda. Romanul cuprinde povestea unei iubiri imposibile, ca aceea dintre Luceafăr și Cătălina. Protagoniștii sunt o profesoară elevată, Milena, și un muncitor de pe un șantier, Manu. Prin atmosferă
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
romanul aduce aminte de Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, dar și de Magicianul lui Fowles, iubirea romantică fiind multiplicată de jocul de oglinzi al referințelor livrești, în manieră postmodernă. Deși aduce în prim-plan aceleași personaje principale, scenariul cinematografic este cu totul altceva. Milena are acum statutul unei scriitoare dizidente, pe care o supraveghează îndeaproape - și o transformă în cele din urmă într-o proscrisă - Securitatea. Ea este totodată sclava sexuală a unui director de școală, Nicolae. îndrăgostindu-se
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
un documentar, cît și decuparea ulterioară a acestor subiecte. O altă "afecțiune" a documentarului contemporan (prin care înțeleg ceva mai mult decât produsele marca "Discovery" sau "Animal Planet") este, în bună măsură, consecința locuirii spectatorului într-o cultură a "ficțiunii" cinematografice (filmul "artistic" în denominație local incetățenită). Privit cu ochi dedați la story-uri hiper-mediatizate, filmul documentar devine dificil de considerat ca gen aparte, construit în conformitate cu un set de criterii particulare. Prin urmare, ceea ce se caută (vinde) sunt drame umane, porțiuni de
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
asemenea ironia căznită, incisivitatea, nevoia de amprentă personală pe produsul documentar, impulsul jurnalier înțeles ca indiscreție sau agresivitate. în locul acestora descoperim căldură umană și emoție bine temperată, curățată de patetismul care adesea îneacă produsele (uneori aparținând altor medii decât cel cinematografic) sosite dinspre Moldova. Excesul estetizant la nivelul imaginii e o altă fericită absență. Discreție sau adecvare sunt, probabil, termenii cei mai potriviți pentru a descrie regimul de viață al celor patru filme, relația implicită a realizatorilor cu subiecții lor. O
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
personaje. în bună măsură, probabil, o consecință a privirii îndepărtate (în spațiu și timp) a celor patru implicați în realizarea filmelor. Toți sunt tineri, detașați biografic de momentul istoric la care fac referire (primele două filme), și în plus, educați cinematografic în afara spațiului originar, în România (un "afară" trist, odata ce-ar fi putut fi "acasă"). Plecați și întorși așadar, cu o privire nouă ce poartă în ea lecția distanței: nu numai (senzația de) obiectivitate ci și, sau mai ales și
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
albastru și emoționante prin parțialitate, de pe câteva bobine păstrate în arhiva personală a unuia dintre membrii formației. Bobine pierdute și regăsite după decenii într-un pod, după ce majoritatea au fost distruse din întâmplare - iată un punct de la care nici o "ficțiune" cinematografic serioasă nu s-ar da în lături să-și înceapă desfășurarea. însă care film ar "bate" viața, ce poveste ne-povestea? *Murind pentru Madrid - r. Sergiu Cobileanschi, 1999 * Momentul Norocului - r. Marin Turea, 1999 * Răsăritul Bălților - r. Igor Cobileanschi, 1999
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
Snow Falling on Cedars ajunge la spectatorul român cu rezonanța similară a unei telenovele, Parfum de cedru - probabil tot astfel câte ceva din farmecul romanului publicat în 1995 și tradus rapid în 30 de limbi se va fi modificat pe parcursul transpunerii cinematografice. Inspirat de istoria comunității unde a crescut (insula Bainbridge, arhipelagul Puget Sound), scriitorul David Guterson a plasat acțiunea într-o localitate fictivă din Pacificul de Nord-Vest, la un deceniu de la terminarea celui de al doilea război mondial. Întâmplarea a făcut
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
niponii să dețină terenuri. Incompatibilitățile inerente, acutizate de conflagrația mondială, sunt resuscitate cu ocazia acestui accident la pescuit și prejudiciază exersarea justiției. De unde și articolul pe care-l va redacta tânărul ziarist: "Chipul prejudecății, al dreptății și corectitudinii". Topica limbajului cinematografic - adoptat împreună cu autorul imaginii Robert Richardson - mizează pe decantarea faptelor din developarea amintirilor. Inițial evocate fragmentar și aleatoriu, rememorate iar și iar, până când spectatorul ajunge să cunoască pe de-a-ntregul totul. Cronicarul - la rândul său - reface à rebours traseul propus
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
granițelor dintre realitate și ficțiune. Despre cum poate dispărea granița dintre aparență și adevăr într-o poveste de iubire depune mărturie chinezul naturalizat în America David Henry Hwang în M... Butterfly (piesă ce și-a sporit faima și prin versiunea cinematografică a lui David Cronenberg). Rafinata montare de la Odeon, unde protagoniști sînt Florin Zamfirescu și Marius Stănescu, o recomandă pe regizoarea de talent Ada Lupu. Cu aplombul conferit și de prestațiile ca actriță de film, Teodora Herghelegiu face parte din categoria
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
conferit și de prestațiile ca actriță de film, Teodora Herghelegiu face parte din categoria directorilor de scenă care își scriu sau rescriu textele. Propunînd Teatrului Tineretului Bardo Blues al lui Liviu Uleia, ea și-a declarat deschis intenția unui demers cinematografic pe tema " Omul cît moare învață" și a concentrat la două săptămîni lucrul cu actorii Gabriela Crișu, Clara Floreș, Olimpia Mălai, Bogdan Talașman, Paul Chirilă, Constantin Lupescu, Victor Giurescu, Daniel Beșleagă, Dan Grigoraș. Dramatizînd pirandellian indicațiile regizorale ale lui Roberto
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
Eugenia Vodă Din punct de vedere cinematografic, țara europeană căreia îi merge cel mai bine (număr de filme, de spectatori, de săli) e Franța. Una din obsesiile majore și una din problemele nerezolvate ale filmului francez și, în general, european, rămîne "spargerea frontierelor", circulația internațională, extinderea pieței
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Limoges -, despărțit de Isabelle Huppert - vă dați seama ce regal actoricesc!); o lungă poveste de dragoste, pe un traseu istoric de patru decenii (pînă în ajunul celui de-al doilea război), timp de trei ore de proiecție. Și, oricîtă eleganță cinematografică ar fi în joc, cele trei ore se simt! La rigoare, filmul ar putea fi difuzat sub formă de serial tv. Doar că, așa cum remarca Depardieu, regizorii francezi buni privesc cu superioritate televiziunea, nu îi interesează, o consideră oarecum degradantă
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
anul trecut, au fost 16 filme americane care au depășit, fiecare, 100 milioane de dolari, cifra de încasări!... Spre deosebire de europeni (care nu acționează unitar, și care înlocuiesc practica eficientă cu discursuri teoretice de politică culturală), americanii știu să cucerească piețele cinematografice. La căderea Cortinei, spunea un cineast francez, "am fost pentru dumping, am susținut să oferim filmele noastre, gratis, în Estul Europei, numai să fim prezenți acolo. Noi n-am făcut asta, au făcut-o, în schimb, americanii, și azi ocupă
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
număr al Ziarului de duminică: Bookarest 2000 pregătește secolul XXI, Literatura care salvează viața, Raoul Bossy-Jurnal, Clonarea umană, Vocația fericirii (cronică literară de Dan C. Mihăilescu la volumul Dumnezeu în care spui că nu crezi... de N. Steinhardt), Un proiect cinematografic incendiar, Ierusalim (al regizorului Lucian Pintilie), O bere pentru dr. Goebbels! de Eugen Uricaru la rubrica Istorie nefardată și alte surprize. Războiul lui Mugur Isărescu Manevre obscure, acuzații politice și o încercare concertată de a destabiliza sistemul bancar românesc. Așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]