469 matches
-
mea... cât ne-am iubit! Ningea cu flori de vișin, ceruit privea tăcută luna zâmbitoare... Iubirea mea sunt vișinii în floare. Primăvara asta Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cei patru inși ieșiră din luntre. În lumina soarelui, globurile viorii ale străinilor și îmbrăcămintea lor argintie se revărsau în mii de ape. Pământeanul se miră văzîndu-i că acum se mișcau mai ușor, și află că-și puseseră pe trup cingători cu anumite raze, pentru astfel de împrejurări. S-ar fi întrebat cum trupul său mare putea fi mai ușor însă n-avea răgaz. Îl strigă pe Mai-Baka de câteva ori. În sfârșit, un bărbat negru aproape gol, își scoase capul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre ei o ceată de oameni. Erau încă departe ca să se fi putut vedea bine fețele lor prin ochean, însă Auta își dădu seama că sunt robi, de vreme ce nu aveau alte veșminte decât pânza înfășurată în jurul coapselor, prinsă cu o cingătoare. Unii erau negri, alții roșii și înalți, alții erau mai scunzi, cu pielea galbenă sau albă. Auta putu să numere douăzeci. Toți aveau arme. I se strânse inima. Nu mai primise de mult nici o veste de la Mai-Baka. Să se fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Găsiră cu greu un loc bun, între tufe. Când ieșiră din luntre, Auta șopti: - Iat-o! Pe o alee treceau trei femei. Una din ele era Nefert, îmbrăcată în veșmânt alb și lung, cu o cunună în jurul părului des. O cingătoare din inele de argint îi strângea mijlocul. Veșmântul, după obiceiul din Atlantida și din unele țări ca bunăoară Ta Kemet, îi lăsa un sân descoperit. Mersul fetei era lin ca o plutire. Luna juca în părul negru retezat la înălțimea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ostrov răsăritean. Erau gata să întindă pânzele, și când nu se mai aștepta nimeni, se cățără vesel și vioi pe corabie, ca o pisică, Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la lumina palidelor felinare de seu. Nimeni nu pricepea veselia lui. Dar Utnapiștim strigă din nou: - Sărutați toporul ăsta: el v-a scăpat! Și fiindcă ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai frumoasă femeie care a crescut vreodată în deșertul Numidiei. Însă lucrul cel mai greu de dus era o epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem pe Khâli scriind-o. Profita de cea mai mică oprire pentru a scoate de la cingătoare călimara și pana, și pentru a începe să însăileze încet, cu o mână pe care frigurile o făceau tremurătoare și nesigură. Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi vândut pe preț de nimic giuvaerurile intime. Eu le păstrez. Casa și mobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
binecuvântat, ne-a lăudat curajul și ne-a încredințat ocrotirii lui Dumnezeu. I-am sărutat mâna și i-am lăsat în grijă toate scrierile mele, cu excepția acestei cronici, pe atunci neterminată, pe care o făcusem sul și o strecurasem sub cingătoare. Hans ne aștepta cu brațele deschise la intrarea în cartierul Regola, pe unde ne preumblaserăm odinioară și care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate; pe cap avea o cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tei uscată, Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 127} MÎNDRO, MÎNDRO Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel și doi cercei, Dă-mi să-ți sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ți încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu cal alb cam porumbiel Și-a sărit în foc cu el. 36 Câte flori pe iaz în sus, Toate cu mândra le-am pus, Și le-am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gutei. Îmi place, răspunse el. Apoi îl privi îndelung pe bărbatul alb, care îl imitase, așezându-se pe vine în fața lui. Se gândi câteva clipe și, în sfârșit, se hotărî: — Eu sora vând... arătă spre maceta ascuțită ce atârna la cingătoare. Trei ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori, dar preferă să alunge gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana... și atinse maceta. Două ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor, ce se legănau în valuri verzi, înforite sau aurii, sub suflarea domoală a vântului de vară... Drumul neted se desfășura înaintea noastră gălbiu și lung, iar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
celor scrise cursiv în text. 2. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: soarele de-abia scăpătase după -amiază cuptor aerului înflăcărat largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor drumul murea huceaguri 3. Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: cingătoarea iuțeala suflarea drum sudoarea belșug 4. Povestiți în scris textul. Zilele babei Dochia (folclor) Era pe la sfârșitul iernii, nopțile înstelate și cerul limpede înșelau sufletul zburdalnic... Bătrâna Dochia plecă cu oile sale la munte. Era îmbrăcată gros, cu vreo nouă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vin, pe care o bea în ficare seară. Îi o fiertură de buruieni. Nu-i nici o otravă.” Ceva parcă a împins-o să ia sticla și s-o ascundă cât mai repede sub ștergarul înflorat ce îl purta mereu la cingătoare. Parcă era vrăjită. Nu mai putea să se împotrivească de fel. Făcea totul ca purtată de o mână nevăzută... Cu gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Înalt și era atât de musculos și avea bicepșii atât de umflați, Încât părea că e pe cale să explodeze din... catsuit? Doamne păzește! Purta un catsuit. Da, un catsuit din denim, dintr-o singură bucată, cu pantaloni foarte mulați, cu cingătoare și cu mânecile suflecate. Și o pelerină. Chiar purta o pelerină de blană mare cât o pătură, legată de două ori Împrejurul gâtului, și niște bocanci militari cât niște rachete de tenis În picioarele de mamut. Părea să aibă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urmăresc, vin din toate părțile, ocupă spațiul din jur tăcuți, toți au arme de vânătoare În mâini. Iată, cel mai apropiat ține un arc mare pe umeri cu săgețile prinse În tașca de la spate, are un grosolan cuțit vânătoresc la cingătoare; cu dreapta, strunește doi dulăi, două bestii feroce care trag să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trandafiri și crizanteme, simboluri ale prosperității. Rong primește o cutie din santal aducătoare de noroc, minunat sculptată, în care se află un set de figurine din jad verde. Lui Kuei Hsiang i se dăruiește un set de cârlige smălțuite pentru cingătoare, ornamentate în partea de sus cu capete de dragon. De cârlige poate să-și agațe oglinda, săculețul de tutun, sigiliul, o armă sau punguța cu bani. Potrivit astrologului Curții, va trebui să intru în Orașul Interzis într-o anumită zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și amânare de fier, străpungătoare de os, fusaiole. S-au aflat și săgeți de fier cu trei muchii de tip "avar", apoi râșnițe de mână, ustensile de lut pentru tors, obiecte de îmbrăcăminte (vestimentare), rare, catarame de fier, verigi de cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele din metal. Obiectele de podoabă descoperite nu sunt creații slave, ci piese de import originare din mediile germanice sau romanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stelele, crabii și schelete "de-albaștri delfini"1. Ulciorul, simbol al perfecțiunii motiv existent și în poezia lui Lucian Blaga este înfrumusețat de prezența saturată de mișcări și linii similare torsului feminin: "I-am văzut aseară șoldul ei/ scăpat din cingătoare/ Toarce-l, roată, din căușul palmei mele din ulcioare" ("Cântec de dor"). Unele poeme relatează întâmplări menite să definească o stare sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în fundul scobiturii.* Victor Hugo, Oamenii mării, p. 320 Ph. Hamon, definind acest text ca "descriere homerică", evidențiază următoarele proceduri descriptive: a. prezența unui prim sistem descriptiv ce conduce progresiv la "părți" ale caracatiței după o organizare de tip ordinal: o cingătoare, strînsoarea → o a doua → o a treia → o a patra → o a cincea → cele cinci (...) → celelalte trei. Aici, "efectul de listă este accentuat în text de această numerotare a aliniatelor care va contribui la definirea obiectului descris, caracatița (sau octo-pus
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
299). Doctrina mântuirii neamului românesc se împletește cu conștiința istorică a unui profetism românesc (Eliade, 1990). Alecu Russo se face profetul național care citește în viitorul românesc și anunță, în 1848, "un mare popor, sprijinit pe o Mare, având ca cingătoare două fluvii: Dunărea și Nistru, cu sânge roman în vine! Iar Moldova cu fiicele ei nu mai este, nici Transilvania, nici Banatul; ci o Țară română, cu o mare capitală, ce se va chemà Roma, dacă vrei, cu piețe mari
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mână și bătând într-o tobă, în fruntea companiei de copii de onoare, care era deja formată dintr-un număr mare de copii, și de care răspundea dânsa. Avea pe cap o pălărie acoperită cu pene negre și având la cingătoare o spada, doamna de Lasalle ne-a pus muscheta pe umăr; după aceea o salutam, fără se ne scoatem totuși pălăriile, pentru că nu primise ordin să facem acest lucru. Ne săruta pe frunte, unul după altul, apoi ne binecuvânta după
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mersese În urma lor, apoi se așezase pe-aproape, pe o gradenă a stadionului. Să fi tot avut vreo opt, zece ani, era slab, blond, cu ochi foarte deschiși la culoare. Un copil sârb. Purta un pistol ordinar din lemn la cingătoarea pantalonilor scurți. Atunci, fără ca vreunul din ei doi să fi pronunțat vreun cuvânt, copilul zâmbise. Căutați croați? Întrebase Într-o engleză școlărească. Și, fără să mai aștepte răspunsul, zâmbise și mai pronunțat. Aici În sat n-o să dați de nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cunoaște greutatea și apoi din credința că de cei cîntăriți nu se vor prinde blestemele și spiretele rele. La Rusalii se Împodobeau porțile, stîlpii caselor și casa cu frunze de tei și nuc. Se purta, mai ales de copii, la cingătoare pelin, ca să nu fie luați de rusalii ( iele ). În zilele Rusaliilor nu se lucrează nimic. Cei care lucrează pot să Înnebunească. În ziua de Rusalii să caute toată lumea să Înlăture orice ceartă. Cel care se apucă la ceartă, e
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]