701 matches
-
economici că vor fi ele". În această optică, sistemul cultural este bazat pe o muncă ideologică de manipulare simbolică, un efort constant de comunicare (Moulin și Becker, 1986). Am avea pe de o parte manipulatori, mai mult sau mai puțin cinici, deținători ai surselor și formelor de informare, iar pe de alta, indivizi manipulați (mai puțin raționali?) dispuși să urmeze căile ce li se indică. Totuși, în alte locuri, valorile sunt dotate cu o obiectivitate care nu ne permite să ne
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale, este scursura acestora, și tocmai ea este vânată și manipulată de haimanalele politice care o flatează și în care plebea, apoi, se recunoaște. Prin acest pact făcut între declasații societății și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu au plebe (ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amărăciunea cinismului negustorului reliefează măsura nebuniei sale anterioare. Naratorul înfățișează cu atâta convingere motivele pentru care Ianuarie dorește să se căsătorească deoarece privește la propria sa căsătorie de pe poziția experienței acumulate în cele două luni de trai în comun. „Egoistul cinic care este negustorul, privește la deziluziile unui egoist idealist, Ianuarie, și nu poate vedea că amărăciunea tonului îl trădează.”899 Remarcăm că „de fapt, povestirea o plasează pe Mai în iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este un cinic, așa cum va deveni la Chaucer și la Shakespeare), însă rămâne loial, asemenea eroilor din romanele cavalerești. Prin aprecierea pe care o arată valorilor practice ale existenței Pandaro anticipă personaje din Decameronul. știe că verișoara sa este o femeie cinstită, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
notat faptul că argumentele pro și contra n-au fost reînnoite și că ne regăsim Între cei doi poli clasici: stoicii, gata să folosească divinația ca pe o dovadă a existenței zeilor providențiali, și, la polul opus, epicureii, scepticii și cinicii. Aceste două poziții sunt de altminteri definite fără a fi numite În mod explicit, Într-un fragment din De Defectu..., 414 f: „Întrucât e greu de știut și de determinat cum și până la ce punct trebuie să facem să intervină
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din simpla dorință de a vedea lumea și de a afla lucruri noi”. Prin concepțiile sale, pare a da glas Înseși opiniilor lui Plutarh. - Lamprias, „protagonistul” dialogului, tot o „voce” a lui Plutarh Însuși. - Didymos, poreclit „Rătăcitorul” (Planetiadis), adept al cinicilor, cu totul străin de tonul academic al discuțiilor. - Cei doi „străini”, oaspeți Întâmplători ai Oracolului, invitați, cu eleganță, să nu participe la discuții. - În aceeași situație de outsider se găsește și tânărul Heracleon din Megara, un personaj secundar, dar interesant
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
divinității tutelare, ne privește pe toți. Așa că Încercați vă rog să nu vă Încruntați sprâncenele”. 7. Prin urmare, ne-am alăturat lor, am luat loc pe scaune și, (413) de Îndată ce Demetrios a propus subiectul ce urma a fi dezbătut, Didymos, cinicul, poreclit „Rătăcitorul” șPlanetiadisț 2, sări ca ars de pe scaun și strigă, lovind de două sau de trei ori cu bastonul În pământ: „Ai, ai, ai”, se jelui el - „dar tare mai e grea problema pe care ne-ai adus-o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
amărăciunea cinismului negustorului reliefează măsura nebuniei sale anterioare. Naratorul înfățișează cu atâta convingere motivele pentru care Ianuarie dorește să se căsătorească deoarece privește la propria sa căsătorie de pe poziția experienței acumulate în cele două luni de trai în comun. „Egoistul cinic care este negustorul, privește la deziluziile unui egoist idealist, Ianuarie, și nu poate vedea că amărăciunea tonului îl trădează.”899 Remarcăm că „de fapt, povestirea o plasează pe Mai în iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este un cinic, așa cum va deveni la Chaucer și la Shakespeare), însă rămâne loial, asemenea eroilor din romanele cavalerești. Prin aprecierea pe care o arată valorilor practice ale existenței Pandaro anticipă personaje din Decameronul. știe că verișoara sa este o femeie cinstită, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sănătății. 2002: Enron și Arthur Andersen - probabil începutul erei neîncrederii în marile companii. În The Search for Signs of Intelligent Life in the Universe, Lily Tomlin oferă o explicație rațională a ultimilor cincisprezece ani: „Îmi fac griji că oricât de cinici vom deveni”, spune ea, „tot nu vom putea ține pasul”. Nu știm în cine să avem încredere. În anii ’70, milioane de americani făceau autostopul. Cea mai mare provocare nu era riscul - nimeni nu simțea că riscă -, ci ceilalți autostopiști
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
supuse tranzacțiilor bilaterale de piață. „Prețul - remarcă R. Barre - este valoarea unui bun în termeni monetari, adică raportul de schimb care se stabilește între bun și monedă.”<footnote Niță Dobrotă, op. cit., p. 169. footnote> Oscar Wilde a spus că un cinic este „cel care cunoaște prețul oricărui lucru, dar nu și valoarea sa.” Dar conceptele de preț și valoare nu pot fi separate. În calitate de consumatori, prețul este ceea ce suntem dispuși să plătim pentru un bun sau serviciu. Cât anume suntem dispuși
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
capitol XXX al Cărții a doua, căruia unii exegeți îi atribuie și alte surse, cum ar fi dialogul intitulat Menipp sau evocarea morților al lui Lucian din Samosata 266. Asemănările decurg din modul de imaginare propriu-zisă a situației: ca și cinicul Menipp căruia i se permite să asiste la spectacolul infernal cu condiția istorisirii celor văzute ("Mă-ntorc din lăcașul subpământean al morților, lăsând în urmă porțile întunericului, meleagurile unde Hades locuiește departe de ceilalți zei. N-am murit, ci Hades
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1940. Reprezentantul Italiei la Atena a fost autorizat, în acest context, să înmâneze guvernului grec un ultimatum pe 26 octombrie, ale cărui condiții trebuiau acceptate și îndeplinite până la 28 octombrie 1940, ora 3,00. Într-un gest mai mult decât cinic, cu doar cinci minute înainte de ora ultimatum-ului, la 2,55 ambasadorul italian, Emmanuel Grazzi, și atașatul militar, generalul Luigi Mandini, au prezintat Primului Ministru grec, generalul Ianis Metaxas, condițiile unui ultimatum imposibil de îndeplinit. Grecia trebuia imediat să-i
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
acordurilor într-o simfonie (nu degeaba ultimul roman al ciclului se intitulează Acord final). Înțelegând foarte bine ce are de făcut, Lovinescu va prelua modelul actanțial melodramatic, care impune existența unui conflict între eroul pozitiv (inocentul) și cel negativ (ticălosul, cinicul), prescriind totodată o distribuție triunghiulară a rolurilor (al treilea personaj e întotdeauna o femeie), pe fondul unei povești de dragoste complicate, cu multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de o unificare socială pentru refacerea vieții politice și a împins-o spre dreapta. Dar MRP-ul lui Pierre-Henri Teitgen, al lui André Colin, François de Menthon, Jean Lecanuet, își menținea neîncrederea față de adunările legislative, față de modul de tratare, considerat cinic, a crizei algeriene, față de ostilitatea arătată Europei. De această neînțelegere a generalului de Gaulle ne vorbesc numeroase scrieri ale protagoniștilor, care dezvăluie un antigaullism pătimaș 5. Se știe totuși ce datora de Gaulle filosofiei lui Jacques Maritain și doctrinei sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
alta în atitudinea față de Rusia, cu pagubă de fiecare dată: "noi însă am rămas consecuenți, adică rezervați, plini de respect, dar demni și hotărâți." (30 aprilie 1878). Am văzut cum Ion C. Brătianu a încercat un act de demnitate în fața cinicului duplicitar Bismarck, încercând să argumenteze cu moțiunea G. Vernescu, semnată de 46 de parlamentari și votată pe 26 ianuarie 1878, care stipula că nu trebuie cedată nici i palmă de pământ dintre granițele țării în schimbul Dobrogei. Principele Carol I însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
o sută patruzeci de milioane de ruși ai federației în fața a douăzeci de milioane de români. Se întreabă Golubițki: "De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere? La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua și ultima treaptă a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vârstnicii G. Enescu, M. Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Alice Voinescu, G. Călinescu, Basil Munteanu, Francisc Șirato, D. Gusti, K. H. Zambaccian și alții -, Geo Dumitrescu avea douăzeci și cinci de ani! Răzvrătitul în vogă se autocaracteriza la modul spectaculos-flegmatic; cinic în fapt: "Nu sunt inteligent. Nu sunt frumos. Nu sunt abstinent. Nu sunt încăpățânat. Nu sunt curat. Nu sunt prost. Nu sunt serios. Nu sunt înalt. Nu sunt poet. Nu sunt mediocru (cu aplicație specială la inteligență și talent). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont (pe care-l citează într-un vers); îi erau cunoscute scrierile cinicului Jarry (exponent al umorului negru); alte contacte livrești l-au apropiat de Urmuz și Tristan Tzara, de Geo Dumitrescu și Marin Sorescu; lui Leonid Dimov îi și dedică un poem. De avangarda interbelică preferând hazardul îl desparte luciditatea, mereu în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Deleuze, Foucault, Baudrillard) și noi fenomenologi (Henry, Bruckner, Glucksmann, Morin), tot stîngiști și nonconformiști. Există un termen grec care îi caracterizează și anume parresia, însemnînd sinceritate, vorbire deschisă, îndrăzneala de a spune ce trebuie spus cu aproape orice risc. Sunt cinici (de la grecescul kynos cîine), tot în sensul grecesc al cuvîntului, ofensatori, libertini, scandalagii, rebeli, provocatori și infami și, în general, lipsiți de originalitate. Unii vor să-și schimbe existența prin filosofie, alții vor să renunțe la ceea ce li se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care n-au mare lucru în comun, cel mult impresia că sunt elevi, discipoli sau inși fascinați de figura și prezența unui pretins magistru al lui Platon. Ar fi cazul unor Aesehines, Antistene, Aristip, Euclid, Phaidon și al câtorva retori, cinici, cirenaici și megarici, care ar fi greu de înghesuit în aceeași rubrică în afara unei istorii a filosofiei concepute pe principiul hristic care face din Socrate un Mesia al ei, un fel de Iisus Hristos păgân începând de la care timpul se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a ceea ce a fost, după toate aparențele mai ironist, mai nostim, mai misterios, mai puțin devotat cauzei inteligibile decât ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv care are de câștigat dacă va fi disociată de magnetismul platonician. Asemenea Răstignitului, Socrate funcționează ca punct de referință și de ruptură. Înaintea lui, într-un același coș, sunt plasați Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]