714 matches
-
au fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
într-o română de o lejeritate când amuzantă, când înduioșătoare) e echivalent, schimbând tot ce e de schimbat, cu a-i imputa lui Urmuz că nu-i un al doilea Rebreanu. Caracteristică, la Ionuț Chiva, e ironia dizolvantă. E un cinic absolut, imun la iluzii de vreun fel. Ce mă miră e tonul alarmat cu care contestatarii remarcă aceste însușiri. Ca și cum nu s-ar mai fi întâlnit cu genul acesta de atitudine. Criticismul lui Chiva nu e o noutate. S-a
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
Caius Dobrescu vrea cu tot dinadinsul să argumenteze o metaforă. Ceea ce nu-i iese atât bine cum i-ar fi ieșit simpla ei enunțare. Tot foarte interesant e și eseul lui Ștefan Borbély, Percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă. Cinicii (de felul lui Diogene sau, aș adăuga eu, Timon) sau pur și simplu marginalii (ca Euripide) oferă, prin criticismul lor constant, reversul medaliei strălucitoare prin care ne-am obișnuit să ne reprezentăm clasicitatea ateniană. Nici democrația, ca garant al acestei
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
instalează în jocul fiecăruia, își pierd ceva din personaje pe drum. Aș fi simțit nevoia unui contrapunct puternic, de exemplu, în monologul final al Mihaelei Sîrbu ca să marcheze claritatea, precizia de bisturiu a premeditatului demers artistic-uman, calculul cinic, infinit de cinic strecurat în relație și în discursul de la vernisaj, în expozeul de licență. Trebuie să mergeți și să vedeți acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea în scenă, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea poveștii, a felului
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul mondenului, lirismul spectacular (socializat) al individului de elită. Al. Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să recunoaștem totuși că diminutivul mămică tinde într-adevăr în limba actuală către o specializare semantică. Desigur, aceasta nu e înregistrată de dicționare, care furnizează doar sensul general al cuvîntului și un șir de sinonime mult mai rar utilizate
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
de filozofie) lumea e mai importantă decât literatura. Evidentei dimensiuni existențiale a poeziei lui i-ar putea fi adăugată și aceea existențialistă. Și nu doar ea. Bagajul cultural al poetului îi conține și pe Platon, și pe Aristotel, și pe cinici (Diogene, în primul rând). Nu numai bibliografia este alta, dar și „enciclopedia”. Adică setul de cărți și de experiențe fundamentale, împreună cu „regulile” lor de utilizare. L-am pomenit adineauri pe Aristotel. Un gânditor frecventat, bineînțeles, și de literați (mai cu
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
le retușa în numele vreunui ideal sau al vreunei propensiuni caritabile. Acea înclinație comună tuturor inteligențelor care, conform aprecierii lui Camus, o reprezintă cinismul e o ispită căreia C. Țoiu nu i s-ar putea decît anevoie sustrage. Prozatorul e un cinic cultivat, educat la școala intelectului sever inclusiv cu sine, aidoma autorului Momentelor căruia îi calcă pe urme cu dezinvoltură (să menționăm că o bună parte din tabletele argheziene înfățișează și ele o puternică amprentare caragialescă). Un scepticism bonom îl îndeamnă
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
agonia creierului, dar o recapitulare care nu dă iluzii cititorului. Șam Parnia nu vorbește de viață de după moarte și nici măcar de existență sufletului, ci doar de o „conștiința” înțeleasă ca produs al creierului. Pe scurt, Șam Parnia e din categoria cinicilor pozitivi, genul de medic care nu se pronunța asupra unui lucru decît după ce l-a verificat pînă la epuizare, si asta chiar dacă, după propria mărturie, șunt detalii ținînd de viață interioară pe care instrumentele medicinei nu le pot verifica. În
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
au o prezență activă în dramă), ele sînt reduse la una singură, Anna. Așadar, pentru Don Juan multiplicitatea femininului e redusă la un exemplar unic, ceea ce face din el un îndrăgostit nefericit, refuzat, care îl substituie pe seducătorul triumfator și cinic. Pentru un cititor care nu cunoaște detaliile textelor din care e alcătuit corpusul lui Rousset, cum probabil că este situația celor mai mulți dintre noi, analiza lui nu poate fi verificată. Dar asta nu o face cu nimic mai plăcut de urmărit
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Ierunca se mai află în exil constituie un trist paradox. Încetînd într-o primă fază, "nemerniciile unei istorii pe dos" au reapărut într-o alta, cu un scenariu schimbat și prea adesea cu aceleași personaje, unele cu măști primenite, altele cinic de-mascate. Astfel încît rămînerea în exil a celor două personalități alcătuiește în continuare un indice al anomaliei. După cum o amară anomalie a rămas exilul dus pînă la sfîrșitul vieții al unui alt însemnat critic, I. Negoițescu. Dacă acum "teroarea
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
Jockey Club, și spune undeva dumnealui : culmea, habar n-am de cursele de cai, nu mă duc și nu mă interesează, dar sunt vicepreședinte la Jockey Club...Culmea! Acest Argetoianu, care se știa că e aviator politic și că e cinic...Asta pe mine m-a atras. A! E cinic, deci deștept. Fiindcă cinicii proști se văd imediat că sunt, nu rezistă. Un cinic prost nu poate să fie...Dar un mare cinic, și un mare cunoscător și o mare figură
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cai, nu mă duc și nu mă interesează, dar sunt vicepreședinte la Jockey Club...Culmea! Acest Argetoianu, care se știa că e aviator politic și că e cinic...Asta pe mine m-a atras. A! E cinic, deci deștept. Fiindcă cinicii proști se văd imediat că sunt, nu rezistă. Un cinic prost nu poate să fie...Dar un mare cinic, și un mare cunoscător și o mare figură, e cineva! Nu se știa, cît a trăit Argetoianu și era liber, nu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
vicepreședinte la Jockey Club...Culmea! Acest Argetoianu, care se știa că e aviator politic și că e cinic...Asta pe mine m-a atras. A! E cinic, deci deștept. Fiindcă cinicii proști se văd imediat că sunt, nu rezistă. Un cinic prost nu poate să fie...Dar un mare cinic, și un mare cunoscător și o mare figură, e cineva! Nu se știa, cît a trăit Argetoianu și era liber, nu se știa că scrie! Dom"le omul ăsta e prea
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
știa că e aviator politic și că e cinic...Asta pe mine m-a atras. A! E cinic, deci deștept. Fiindcă cinicii proști se văd imediat că sunt, nu rezistă. Un cinic prost nu poate să fie...Dar un mare cinic, și un mare cunoscător și o mare figură, e cineva! Nu se știa, cît a trăit Argetoianu și era liber, nu se știa că scrie! Dom"le omul ăsta e prea deștept, cum poate să nu scrie ! L.G.: Dar a
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
am ajuns, cu tot ce am fost eu și se credea că o să mai fiu, uite, ăsta am ajuns! E de o tristețe nemaipomenită să vezi cum acest om superb...Era un bărbat foarte frumos fiindcă avea figura lui de cinic și de genial! Nu că era frumos ca trăsături, era frumos ca spectacol ! L.G.: L-ați cunoscut? Al.P.: Foarte puțin. Mă și intimidam să mă apropii de el. Dar l-am cunoscut. L-am văzut mai des, cînd am
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Drept urmare, am să-mi cruț energia și nervii și, lipsit de orice iluzie, am să mă concentrez pe lucruri mai plăcute. Altruismul și bunele intenții au ajuns în România boli rușinoase, în rând cu blenoragia și sifilisul. Dacă nu ești cinic, lacom și crud, înseamnă că ești prost. Or, eu îmi asum cu deplină seninătate prostia. Nu sunt, din păcate, singurul care gândește în felul acesta catastrofic în anul de grație 2008. Manipulați din greu prin presă și televiziuni, românii au
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub toate formele sale, de la politică și viață socială, pînă la artă și cultură în general. În ce-i privește pe naziști, ei erau cinici, de o cruzime rece și "științifică" aproape nedeghizată, în timp ce comuniștii erau meșteri în arta escamotării, fariseismului, duplicității și minciunii oficiale (și neoficiale) ridicate la rang de mod de existență și metodă de guvernare. Cele mai sîngeroase și spectaculare crime ale
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
nu-și poate permite probleme existențiale, ăștia nu sînt în pas cu vremea” (p. 154). Experiența de viață (sexuală) și formidabilul spirit analitic o fac să împartă bărbații în trei categorii, cu siguranța profesională a unui încercat shrink: „Îndrăgostiții, sportivii, cinicii. Nici unul nu-mi rezistă la început, dar ce-i departajează este comportarea de după. Cu îndrăgostiții, ai văzut, îmi place să fiu dictatorială. Îmi place să-i văd cum joacă pe sîrmă în fața mea. Mă amuză teribil. Sportivii îmi plac cel
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
Îmi place să-i văd cum joacă pe sîrmă în fața mea. Mă amuză teribil. Sportivii îmi plac cel mai mult, sînt cei mai confortabili, dar nu înseamnă că ei sînt primii pe agenda mea. Rareori ajung în poziție de executivi. (...) Cinicii poate mă ajută, poate nu, dar invariabil mă dau în primire la alții. |știa sînt cel mai greu de controlat. Însă merită încercarea, întrucît au cel mai mare succes în politică și în viața socială, așa că mă îndrept către ei
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
primire la alții. |știa sînt cel mai greu de controlat. Însă merită încercarea, întrucît au cel mai mare succes în politică și în viața socială, așa că mă îndrept către ei în primul rînd. Mai e o diferență între sportivi și cinici, cu un plus pentru ultimii. Sportivii au o atitudine pro-activă, se vede că vor să mă aibă, că vor să cîștige «partida». Cinicii, niciodată, lor le este indiferent, or chestia asta mă înnebunește, mă atrage ca un magnet” (p. 144
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
viața socială, așa că mă îndrept către ei în primul rînd. Mai e o diferență între sportivi și cinici, cu un plus pentru ultimii. Sportivii au o atitudine pro-activă, se vede că vor să mă aibă, că vor să cîștige «partida». Cinicii, niciodată, lor le este indiferent, or chestia asta mă înnebunește, mă atrage ca un magnet” (p. 144). Un roman care are ca subiect ascensiunea socială a unei femei prin intermediul sexului este în mod sigur un roman erotic. Mai ales că
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
își privea ucenicul ca pe propria sa creație, numindu-l "opera" lui: meum opus es. Tonul protocolar și cald, dar păstrînd mereu deferența cuvenită unui adept al stoicismului, conferă cuvintelor lui Seneca aerul unei predici filozofice. Seneca nu are nimic cinic sau sarcastic în considerațiile, de altminteri neiertătoare, pe care le face pe seama vulgului, a plăcerilor, a bătrîneții sau morții. E cu totul nepătimaș în judecarea oamenilor, desprinderea lui sufletească acuzînd simptomele unei inteligențe reci și analitice. Poate tocmai de aceea
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
a constat în cea mai mare parte din stricarea omului și altfel decât și-a propus. Dacă am fi avut numai un comunism de tip Gheorghiu- Dej, adică unul care-i transforma pe oameni în victime, în roboți și în cinici bine unși, atunci s-ar fi impus un muzeu anticomunist al comunismului - așa cum unul al Holocaustului nu poate fi decât antifascist. Continuând și cu perioada Ceaușescu, e vorba de a înțelege cum ne-a stricat Partidul și altfel decât a
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
Mândra) sau despre ce se întâmpla la Institutul de Literatură „G. Călinescu” în timpul vieții profesorului și după aceea. Vorbește Al. Piru, constați, dar vorbește și N. Gheran, fără îndoială, dând frâu liber umorului său care uneori este negru. Este un cinic jovial Niculae Gheran, cum spuneam, înclinat să facă mult loc anecdoticului și uneori rumoarei cancaniere (titlul unui capitol: „Bârfe și nu prea”), întâmplărilor comice, capabile să producă, atunci când le pune în scenă, spectacole savuroase.
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]