485 matches
-
frunzișul arinilor de pe malul iazului se vede soarele în mii de boabe luminoase purtate de unde. Ajunși la locul nostru, călugărulcu un oftat de bătrânețe s-a culcușit pe locul lui, acoperit acum de câteva frunze ruginite... Eu mă așez pe cioata ce ține loc de scaun și îmi las picioarele să simtă nestatornica undă a iazului... Mă gândeam să mai salvăm câțiva chitici de la înec, ca să-i avem mâine la prânz. Ce zici? Dorința sfinției tale e poruncă pentru mine. N-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la Facultatea de limbă engleză a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Reprezentația s-a compus din două piese de teatru „The American Dream” de Edward Albee și „Acrobatics” de Joyce Aaron. Din distribuție au făcut parte: Anca Toderașcu, Mihai Cioata, Daniela Șova, Alină Tăcu, Daniel Iliescu, Mihaela Moscaliuc și Andreea Olaru. Regia a fost semnată de d-na profesoară Odette Blumenfeld și d-l Ovidiu Lazăr, regizor la Teatrul Național din Iași. Cu o plăcuță surprindere am constatat calitatea artistică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
părți. Faima acestei fabrici au fost calupurile de unt. La această fabrică lucra un maistru venit din Elveția ajutat de Gheoghe Panoiu din Bălănești iar pentru diversificarea și creșterea producției a fost trimis la Paris și la Praga învățătorul I.Cioata în vederea specializării pentru fabricarea mezelurilor și a șuncii de Praga. Laptele pentru această fabrică era colectat și de la țăranii care nu erau membrii ai fermei. Aceasta fermă nu a rezistat prea mult pentru că reacțiunea locală i-a îngrădit extinderea și
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și printre cioate, ținând poala pădurii, drumeagul urca și cobora, ocolea la dreapta și la stânga, dispărea și se arăta în depărtare, undeva, cine știe unde, apoi se pierdea pe o muche de deal, unde, singuratică, se zugrăvea pe cer o fântână cu cumpănă. Merserăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care atârna o bucată de tablă ruginită. Se mai puteau citi litere scorojite: Monument al naturii. Deasupra inscripției, nu se mai afla decât un corb, care își odihnea bătrânețile... la fel de grele ca și cele ale fostu- lui copac. Jur-împrejur, numai cioate. Acolo se fălise până nu demult o pădure ce fusese declarată Re-zervație naturală. Nu mai avem mult și vom deveni și noi o Sahară. Măcar de-am avea tuaregi... APA DIN ADÂNCURI Există pe Pământ zone în care apa potabilă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
14 ani, iar eu 20 fiind mai mare cu 6 ani decât el. Într-una din zile pe când ne aflam pe un câmp din marginea satului numit ,,Hențu’’, care se mărginea cu o livadă a moșierului Sturza, am văzut o cioată, de la un copac tăiat. Tudorel avea o armă militară Z.B. gășită și foloșită de tatăl lui, primarul comunei și care avea voie s-o folosească ca armă de apărare. Vărul meu era un bun ochitor, pușcaș, nimerind chiar și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
foloșită de tatăl lui, primarul comunei și care avea voie s-o folosească ca armă de apărare. Vărul meu era un bun ochitor, pușcaș, nimerind chiar și vrabia de pe creanga unui copac. A pus arma la ochi să tragă în cioata care îi stătea în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
armă de apărare. Vărul meu era un bun ochitor, pușcaș, nimerind chiar și vrabia de pe creanga unui copac. A pus arma la ochi să tragă în cioata care îi stătea în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât vărul cât și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât vărul cât și eu am rămas încremeniți și bucuroși totodată că a fost salvat un om de la moarte prin împușcare. Prin mșicarea făcută acest țigan s-a salvat la timp, Așavut zile de la Dumnezeu și noi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
poiană. Poftim și câteva nuci pentru frumoasele din vale... Mergeam încet, pentru a-i respecta pasul mărunt și lipsit de spor. Din când în când, ne opream, iar călugărul se așeza pe vreun trunchi de copac căzut sau pe vreo cioată, spre a se hodini. În aceste momente, privirile îmi zburau aproape fără voie spre chilii, doardoar oi zări-o pe zâna mea neprețuită... Pentru o clipă doar, am și avut impresia că o văd mergând cu găleata cu apă spre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și pe celelalte. Cine știe ce surprize ne mai așteaptă? Lîngă primărie erau trase două mașini negre. Intrară în ele și copiii, lăfăindu-se pe pernele moi și, în cîteva minute, ajunseră în poiana de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de lucru un an întreg și o vară cu ciupeală grasă, fasonerii măsurau în minte grosimea lătunoaielor ce le puteau primi în schimbul muncii lor calificate. Mihai Zimbru a încăput doar la grupul lucrătorilor ce urmau să defrișeze terenul de imensele cioate rămase în urma tăierii arborilor, cu toate că se pricepea și el la dulgherie. Bine și așa! a chibzuit mazilul. Cu opt cioate ies din iarnă și încă îmi mai rămân două pentru vara următoare. Dar și douăzeci și cinci de ari de teren defrișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
primi în schimbul muncii lor calificate. Mihai Zimbru a încăput doar la grupul lucrătorilor ce urmau să defrișeze terenul de imensele cioate rămase în urma tăierii arborilor, cu toate că se pricepea și el la dulgherie. Bine și așa! a chibzuit mazilul. Cu opt cioate ies din iarnă și încă îmi mai rămân două pentru vara următoare. Dar și douăzeci și cinci de ari de teren defrișat, atribuit prin arendare gratuită pentru două veri, este și asta o afacere bună. Și crâșma lui Mendel se află și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
voi fi La Stejari ca să vorbesc cu-ai lui Opaiț să taie copacii cât mai sus, cam cu o jumătate de metru de la pământ... Dacă e nevoie îi și cinstesc, iar eu, din urmă, în două zile, am și scos cioata din rădăcină și am transportat-o acasă cu ajutorul cumnatului Ștefan. Asta doar așa, ca să vadă gloata cum știe să muncească un fecior de mazil scăpătat: cu sârg și cu spor, nu ca voi, cu ticăială și leneveală și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-l vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de bere „Comandor Günther“, tăiată pe la mijloc. Îl văzu pe popa Băncilă urmărind cum cocoșul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a trecut repede, soarele a coborât la asfințit. N-a durat mult și a sosit înserarea apoi repede a căzut întunericul. Dacă a văzut Dondică că Dondonel nu mai apare, a început să-l caute. S-a împiedicat de o cioată, a pipăit-o, s-a așezat pe ea, a pus capul pe brațe și brațele peste picioarele adunate lângă cioată și-n gând era amărât. N-a durat mult și Dondonel a apărut, bătându-l pe umăr pe Dondică în timp ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întunericul. Dacă a văzut Dondică că Dondonel nu mai apare, a început să-l caute. S-a împiedicat de o cioată, a pipăit-o, s-a așezat pe ea, a pus capul pe brațe și brațele peste picioarele adunate lângă cioată și-n gând era amărât. N-a durat mult și Dondonel a apărut, bătându-l pe umăr pe Dondică în timp ce-i reproșa: -Vezi ce era să pățim? Doar ți-am spus să mergem acasă. Dondică a ridicat ușor capul să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fratele, știindu-l în ce stare este și l-a întrebat cu blândețe: -Vrei să mergem acasă? -Da, că mi-e dor de Clănțău, a răspuns Dondonel. -Bine, mergem acasă, dacă asta vrei, a răspuns Dondică. În timp ce se ridica de pe cioată l-a mai întrebat pe Dondonel: -Spune că nu ne aude nimeni; de ce ai dat foc la paie? -Cum de ce, a răspuns cu patimă Dondonel...Dacă venea taurul către depozit, ce pățeam eu? La asta te-ai gândit? -Ai dreptate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Parcă da! Dar cum să-și sprijine subsuoara în capul nuielii?... „Sacul de merinde bine înfășurat și legat de capăt s-ar putea să mă ajute” - și-a făcut curaj. După ce a făcut trebușoara asta, s-a așezat pe o cioată din livadă, să se hodinească... Până la urmă, a și ațipit... Când s-a trezit, toată ființa lui suferea cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pâcule, că îs însurat și că, pe lângă măturatul ogrăzii, mai bag și lemne în sobă, când sunt pe acasă - a răspuns Mitruță, apăsând anume cuvintele, ca să iasă mai bine la suprafață înțelesul lor. Dar dacă în lipsa ta bagă altul o cioată și îți strică soba? Ce te faci? nu l-a slăbit Pâcu. Nu te teme matale! Am eu grijă să umplu bine bine soba cu lemne, ca să țină până mă întorc eu - și-a întărit Mitruță spusa, roșindu-se până în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai rămas de cârd. Au să dea lupchii peste tine. Hai fuguța, băiete, că de oboseală îi cădea într-un șanț și pe gerul ista acolo rămâi. Unde ți-i gândul? La lemnele din sobă puse de tine sau la cioată?... Mai lasă-mă și matale în pace, moș Pâcule! i-a răspuns Mitruță, cu un început de necaz în glas. Dacă vorbesc, înseamnă că încă mai trăiesc. Dacă tac, se cheamă că îs mort. Si uite colea crâșmulița, care ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]