2,546 matches
-
tatăl rupse tăcerea. Vocea i-a răsunat straniu. Nu mai vorbiseră de atâta vreme, că aproape uitaseră cuvintele... "Eu ies să văd". Mama plângea încetișor, dar copilul se luă tiptil după tata. Chepengul se ridică greu, căzură așchii de lemn, cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou lumina ! După atâta timp... Tata se clatină, copilul crezu că o să cadă pe scări... Dar urca. Încet, dar urca... pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat la mine, la soră-mea, la frate-miu, a luat de jos un ciob de alabastru și l-a așezat în palma soră-mii... și a ieșit ușor, în lumina sângerie de afară... iar întunericul a căzut brusc în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ușor, în lumina sângerie de afară... iar întunericul a căzut brusc în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață. Soră-mea n-a vrut să-mi spună ce visase. Strângea în mână ciobul de alabastru și n-a deschis pumnul nici măcar să-i șterg sângele care picura din palma rănita... Spunea mereu, de parcă dormea cu ochii deschiși: "Moare... moare"... dar eu știam că a doua zi El avea să meargă în Ierusalim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plec spre El. El nu se mai întoarce la noi. Nici Maria, nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându-și batista din buzunar, începu să se șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privesc Guernica, sunt cutremurată uneori și de detalii. Găsesc acolo fragmente de oameni, de lucruri, de animale... Picasso a reușit să armonizeze toate aceste spaime și să le ofere virtuți estetice. Mariajul nostru devenise o Guernica în care existau doar cioburi de sentimente care nu-și mai puteau găsi unitatea, pacea, echilibrul cel fericit. În Guernica lui Picasso, toate fragmentele acelea risipite, aparent fără logică, țipă în căutarea desăvârșirii unei frumuseți dureroase, gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unitatea, pacea, echilibrul cel fericit. În Guernica lui Picasso, toate fragmentele acelea risipite, aparent fără logică, țipă în căutarea desăvârșirii unei frumuseți dureroase, gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
când a auzit zgomotul. Nu poate să țină nimic omul în casă de răul tău. — Nu te necăji, cumpărăm alta. —Era din Germania. —Mare lucru. — Țineam foarte mult la ea, naiba să te ia, striga și mai tare, în timp ce aduna cioburile sub ochii speriați ai copiilor. Era de la vreun iubit, poate? se înfurie și Matei. — Nu vreau să te mai văd în ochii mei. Nici pe tine în starea asta. Pleacă din casa mea! se răstește furioasă. —Zău? —Pleacă, ți-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere teoretic, o atitudine cu care eu nu puteam să fiu de acord. Dar am participat la silabisire, da. Nimeni din toată zona n-a scos sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
simți nimic, ca atunci când ți-ai retezat din greșeală degetul cu un cuțit foarte tăios... Simți apoi că îngheți, că se face o liniște de moarte în jurul tău, ca după o bombă atomică, ceva asemănător..., că totul se face țăndări..., cioburi..., că nimic nu mai poate fi reparat. Apoi începi să raționezi, să cauți scuze, motive, justificări... într-o durere care crește, în loc să scadă... Apoi spui că ai iertat și că mergi mai departe. Și tu ești convinsă că, dacă ai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de asamblarea lor în stih, cu folosirea unui liant lasciv: "Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă strălucind feeric între două cărămizi gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
Justin Jones și pe Uvertura 1812 de Ceaikovski. A doua zi a festivalului a reunit, pe scena Teatrului Municipal "Bacovia", creatori din România și din Luxemburg. Pe muzică de Maia Ciobanu și Corneliu Dan Georgesc, Andreea Căpitănescu a conceput piesa Cioburi de ploaie, interpretată de ea și de Attila Bordas. O poveste ciudată spusă de coregrafă și apoi doi interpreți cu evoluții alăturate dar care nu se interferează niciodată, mișcările lor făcând parte, de altfel, din zone de expresie complet diferite
Dans contemporan Bacău - 2008 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7856_a_9181]
-
de lemn foarte tare, nedefinit, �nchis la culoare, aproape negru. Un cuțit obișnuit. Ar fi putut să fie �nlocuit cu o lamă de ras sau cu orice fel de obiect care să fie destul de tăios, destul de ascuțit. De exemplu, un ciob de sticlă, gâtul unei sticle sau o piatră ascuțită. Caisă sau cioc de porumbel Eu cred �n plăcerea corpului, �n senzualitatea și singurătatea lui. Corpul se naște perfect, �nfășurat �n grăsimea foetusului ghemuit, albăstrui până când prima respirație aduce oxigen �n
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
de ființe care par a fi început să vorbească, neologic-dezlînat, înainte să fi putut să stea în picioare. Eroi compoziți, ca ochii insectelor, evoluează la aparate nepotrivite cu antrenamentul lor. Așa că, părăsiți de puteri, se lansează în filosofii fără adîncime, cioburile unei estetici printre rînduri. Bunăoară, acest elogiu întîietății hotărîte de hazard: "ce poate un om pot toți ceilalți. Aceasta este lozinca vremurilor noi. Ea se aplică perfect și descoperirilor și invențiunilor cu care ne pomenim în fiecare zi. Ce poate
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
Ea a mers la o clinică din Londra, Anglia, unde un specialist i-a analizat membrele inferioare, și din cauza unei cicatrici, piciorul stâng este mai ieftin decât dreptul. “Am o cicatrice pe piciorul stâng de când m-am tăiat într-un ciob, așa că membrul stâng nu e la fel de scump ca dreptul”, a spus amuzată Heidi, informează . În 2006, cântăreața Mariah Carey și-a asigurat membrele inferioare pentru colosala sumă de un miliard de dolari, record absolut în showbiz și în sport. Artista
Heidi Klum are picioare de 2.000.000 $. Vezi cine deţine recordul cu picioarele de un miliard () [Corola-journal/Journalistic/68927_a_70252]
-
cinematografului filtrată prin povestea de dragoste. La un moment dat, Judit recuperează dintr-un sertar crâmpeiele a zeci de fotografii ale îndrăgostiților, Mateo-Lena, scenariul cu o voluptoasă doză de sirop, iar Diego le așază în fața lui Mateo, tot acest puzzle, cioburi ale unei existențe sfărâmate sau părțile unei povești pulverizate, film aparent imposbil de reconstituit. Imaginea se cuvine a fi raportată la un alt episod magnific din filmul lui Almodovar, când incapabil să vadă o scenă, ultima scenă din viața, dar
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
dispare ultima urmă de glonț/ E plin de orfani și EMO sinucigași/ nu mai există rațiune/ Nu te cunosc nu mă cunoști dar nu mă lăsa/ afară în ploaie/ Mi-e FRICĂ! Am călcat pe inima de gheață/ și pe cioburile însângerate/ ale oglinzilor/ De ce/ e atâta durere între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
e mai ușor să înșiri detalii decît să surprinzi o atmosferă. În fond, puzderia de variabile din care se încheagă temperatura trecutului e atît de diversă încît, în locul unei vederi panoramice, trebuie să te mulțumești cu bucățile de smalț ale cioburilor izolate. Lucru cu atît mai valabil atunci cînd, în loc de cuprinderea minuțioasă a unei lucrări monografice, te întîmpină felia îngustă a contribuțiilor colective, așa cum este cazul volumului coordonat de Ciprian Vălcan la Editura Bastion. În plus, neputinței de a reda, în
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
detalii mici amintirea unui sentiment mare: venerația față de unul din cele mai frumoase orașe din istoria Europei. Informația volumului impune prin seriozitate, ca și arta autorilor de-a o îmbrăca într-o haină epică plăcută ochiului. Rezultatul este lipitura cîtorva cioburi din stema imperială a capitalei lui Franz Josef, cioburi care au meritul de a face din atmosfera urbei împărătești un climat uman verosimil. Cititorul se simte ca într-o prăvălie cu parfumuri de lux, unde, după ce i s-au trecut
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
din cele mai frumoase orașe din istoria Europei. Informația volumului impune prin seriozitate, ca și arta autorilor de-a o îmbrăca într-o haină epică plăcută ochiului. Rezultatul este lipitura cîtorva cioburi din stema imperială a capitalei lui Franz Josef, cioburi care au meritul de a face din atmosfera urbei împărătești un climat uman verosimil. Cititorul se simte ca într-o prăvălie cu parfumuri de lux, unde, după ce i s-au trecut pe dinainte cîteva mostre de mireasmă aleasă, i se
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
falnici, cu lemn prețios. În întâlnirile noastre, cu Marga vorbeam vrute și nevrute, mai rar chestii de viață și de moarte. Așa se întâmplă adesea în viața de zi cu zi. Uneori vocea ei chiar o cita. Rupte din diferite scene, din cioburi risipite ale trecutului meu, al ei și al nostru, replicile capătă un farmec aparte. Sunt în felul lor pure, au sublima calitate a imponderabilității contextuale. Pot fi pline de tâlc involuntar și sună ca niște aforisme, ca o lumina albă
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
te arunci orbește cu capul înapoi. Oare prin oasele muzicale ale Margăi acum să fluiere vântul? În râsul ei cristalin să fi intrat cariile? De câteva ori, trezindu-mă din reverie am dat cu ceașca de cafea de pereți. Printre cioburi, eram mai puțin singur. }ipătul meu, de fapt, le spărgea. Înfundată și iar înfundată, disperarea, animal nărăvaș, își găsea supapele ei. Ceva ciudat îmi dădea târcoale. Chestia e că mie nu-mi place oțetul în salată" a zis ea. Oare
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]