1,717 matches
-
stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise ușa. — Ole Anderson e acasă? Vrei să vorbești cu el? — Da, dacă este. Nick o urmă, urcară un etaj și apoi merseră până-n capătul coridorului. Femeia ciocăni la o ușă. — Cine-i? Cineva vrea să vă vadă, domnule Anderson, spuse femeia. — Sunt eu, Nick Adams. — Intră. Nick deschise ușa și intră-n cameră. Ole Anderson stătea Întins pe pat, Îmbrăcat. Boxase la categoria grea și era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse și Steinfelt. Am urcat cu toții. — Unde-i Hogan? mă-ntrebă John. — E-n hambar, cu doi clienți. — E multă lume pe-aici? Nu, doar ăștia doi. E liniște, ă? — Da, e destul de liniște. Stăteam În fața ușii lui Jack. John ciocăni, dar nu răspunse nimeni. — Poate doarme, spusei. — Ce dracu’ l-a apucat să doarmă ziua-n amiaza mare? John apăsă pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vadă În juma’ de oră. — Adică nu vor să ne vadă timp de juma’ de oră? — Da, exact. — Hai la mine-n birou. Mai dă-i dracu’ și pe isteții ăștia. După vreo jumătate de oră am urcat Împreună cu Hogan. Ciocănirăm la ușa lui Jack. Ei erau În cameră și discutau. — Încă o clipă, se auzi vocea cuiva. — Mai las-o dracu’ de treabă, spuse Hogan. Dacă vreți să mă vedeți, mă găsiți În birou.. Auzirăm cum cineva descuie ușa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschideau din când În când. În cele din urmă se ridică. — Jucăm un cribbage? spuse. — Sigur. Își luă valiza și scoase de acolo cărțile și tabla de joc. Am jucat un timp și el a câștigat trei dolari. Apoi John ciocăni la ușă și intră. — Joci un cribbage, John? Întrebă Jack. John Își lăsă pălăria pe masă. Era udă. Și haina Îi era udă. — Plouă? Întrebă Jack. — Cu găleata. Luasem un taxi, da’ ne-am blocat În trafic, așa c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i plăcea În Kansas City. Căută sticla de sub pat și luă o gură. Îi făcea bine la stomac. Domnul Turner, managerul bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura trasă peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mers pe șosea și după vreun kilometru am cotit-o pe un drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Copacelul lui nu creștea deloc. L-am udat, l-am îngrijit, dar el n-are decât doua frunzulițe. Uite la copăcelul ăla mare, ce frunze și ce tulpină înaltă și groasă are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată, pe neașteptate, frunzișul copacului începu să foșnească și să sune ca din sute și mii de clopoței verzi și un glas ca o șoaptă se auzi atunci: Vrei să știi cum crește pomul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neplăcută că nu auzise o iotă din ceea ce i se spusese. Și, pe neașteptate, ne-a dovedit adevărul acestei impresii. Cu un rânjet enorm, adresat întregului nostru colectiv, și-a înălțat mâna cu țigara și, cu un deget, și-a ciocănit, cu tâlc, întâi gura, apoi urechea. Gestul lui părea să se refere la un fel de glumă copioasă pe care voia să o împărtășească cu noi. În acel moment, doamna Silsburn, aflată lângă mine, a dat un semn evident - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Muriel? Vreau să spun dac-ai văzut-o vreodată cu părul legat într-un superbă — Până azi n-am văzut-o niciodată pe Muriel, i-am tăiat vorba. — Mă rog, atunci poți să mă crezi pe cuvânt. (Doamna Silsburn a ciocănit impresionant fotografia cu degetul arătător.) Copilul ăsta e dublura perfectă a lui Muriel la aceeași vârstă. Până în cel mai mic amănunt. Whisky-ul se înălța în mine în mod constant, așa încât nu am putut percepe această informație în totalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
etichetare suspectă, folosită mai ales de unele femei pentru a-și justifica atracția poate cam singulară, reală ori imaginară, pentru niște demoni cu vorbe dulci sau, ceva mai puțin categoric, pentru niște lebede cu maniere bădărănești.) Chiar dacă trebuie să vă ciocănesc la cap - și sunt conștient că am făcut-o deja - mă simt obligat să declar limpede că amândoi eram, chiar cu unele diferențe de câteva grade între noi, doi copii evident „urâței“. Doamne, chiar că eram urâței! Și, cu toate că înfățișările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ping-pong cu Seymour, eram estompat până la o totală lipsă de culoare. Era ca și cum de cealaltă parte a plasei aș fi avut-o pe însăși zeița Kali, cea cu multe brațe și surâzătoare, dar fără nici un dram de interes pentru scor. Ciocănea, mitralia, alerga să prindă fiecare a doua sau a treia minge de parc-ar fi fost zvârlită în aer, ca apoi să fie stopată cum se cuvine. În general, trei din cinci mingi ale lui Seymour sau nimereau în plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
faci riduri. Urâcioșii se Înmulțesc zilnic...!” Paharul de amărăciune a lui Tony Pavone era prea plin. Primăvara bătea la ușă iar el nu avea ce să dea la lucrători să muncească. Toată luna februarie atât el cât și ajutoarele sale ciocănise la nenumărate porți cerșind ceva de lucru, zadarnic Însă. Unii deja contractase lucrările ce le aveau de executat cu unele Întreprinderi ce prezentau mai multă garanție. Alții care totuși, erau convinși să ofere Cooperativei ceva lucru, urma să pierzi cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mărturisești și ce nu ști-i, precum și alții cu dubioase ocupații...!! Tony Pavone fu condus de un ofițer de legătură la etajul trei al clădirii, chiar În „Bârlogul Lupului...!”. Trase de câteva ori aer În piept făcându-și curaj, apoi ciocăni În ușă oarecum discret. Nu primi răspuns. Mai Încercă odată. După câteva alte secunde Îi auzi vocea. „Ușa e deschisă...!” Cu inima micșorată la dimensiunea unui purice Tony Pavone intră În Încăpere unde Lct.Col.Tudose Ion Îl Întâmpină jovial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
introducerea lor legală În țară. Mai mult, am plătit și vamă nu mai vorbim de ciubuc oferit celor ce mi-au făcut favorul să-mi impună să plătesc taxele respective...!” „Câtă mârșevie...!!” „De două luni de zile cu sufletul cătrănit ciocănesc la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea. Am insistat. Astfel am opținut audiență la „Marea Adunare Națională.” Am fost primit de Însuși Președintele acestui forum suprem care Într-un fel m’a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e totuna să ne omorâm timpul ori să ne lăsăm uciși de el Mioara BĂLUȚĂ nevăzute... din om în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Te rog, Trăiane: poruncitu-i-a cu vorbe înțelese? Da, nană Floare. Cu puține vorbe, dar bune. Bezarbarză s-a dus numaidecât să potrivească lanțugurile, așezând săgețile la ceasul opt. Zicea el că, la acel ceas tocmai, vine o gheunoaie verde și ciocănește într-un molid bătrân, în laturea casei. Onu zicea c-o aude. Am rămas tăcând - și am auzit-o. —Dar Culi? A auzit-o și el. Să bagi de samă dumneata, nană Floare, mâni dimineață. Când ajunge ornicul la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
interesați de problemele spirituale, dar urechile lor sunt surde. Nu există nici o urmă de fruct când cumperi răsadul. Un pepene nu există înainte de anotimpul pepenilor. Înainte să-l tai, trebuie să-ți lipești întotdeauna urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să se îndrepte către livadă, unde aveau să se-ntâlnească cu polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
început, într-adevăr, să-mi fac mari probleme din cauza banilor. Mi-am scos portofelul și am început să-mi răsfoiesc cărțile de credit și cecurile de călătorie. Deocamdată, nu mai am nici un ban. Ceea ce e cu adevărat îngrijorător. Cineva a ciocănit la ușă și am sărit în picioare. Un tânăr negru de o eleganță imposibilă a tăiat-o în camera mea ținând în mână câteva pungi de plastic. — Pe pat, domnule? m-a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]