828 matches
-
inimă? Oftă, disprețuindu-se, fiindcă știa că n-ar fi avut curaj să facă așa ceva. Antonius îl luă pe Valerius pe după umeri. Cei doi se îndepărtară de tabără și intrară în pădure; totul era verde, înflorit. Deasupra capetelor lor, păsările ciripeau; în apropiere se auzea și cântecul privighetorii, ce anunța apusul soarelui. Se așezară pe malul unui pârâu. — Ești schimbat - Valerius privea cu luare-aminte chipul fratelui său. Ești altfel. Pari... mai puternic, mai sigur pe tine, dar, mai ales, pari mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
citat, care are multă dreptate. Și vara are un basm al ei, iar eu am aflat cum se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
începeți, se enervă el. Gândurile lui Sampath, numai la desuuri, unghii de la degetele de la picioare și maimuțe, se clătinară. Un val de somnolență îl cuprinse. Dar, deodată, amintindu-și sfatul pe care-l primise mai devreme, imitând tonul tatălui său, ciripi: — Da domnule, o să mă ocup imediat de asta, domnule. Dar odată ce începu, ultima parte a frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu vin cu tine, zise el. — Bine, iubitule, spuse femeia. Tu vii pe urmă, ca de obicei. Ne vedem jos. — La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
despre asta o veșnicie, dar Deggle l-a întrerupt brusc, amintindu-i de Trandafir. — A, da! a spus el. Trandafirul. Trandafirul are Puterea. — Ești ocultist? am întrebat întristat. întotdeauna m-a întristat ocultismul. E atât de sumbru. — Nu neapărat, a ciripit el. Deschis la minte. Așa sunt. Dacă Trandafirul are Puterea, trebuie să aflăm ce fel de putere. — Deschide coșciugul, mi-a zis. Nu-mi place să mi se dea ordine, dar m-am trezit că-l ascult. Grimus s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciudatele ritualuri infantile pe care le pusese la cale ca să se distreze, cum era acel așa-zis Dans. Grimus: un bebeluș cu bombă. Sau cu un întreg arsenal de bombe, ascuns sub văluri. Pe piedestale. — A doua parte a Dansului, ciripi Grimus, este un Dans al Vălurilor. Prin care Mare Parte Din Ceea Ce Este Minunat Se Dezvăluie. Stătea lângă primul piedestal, ca o bufniță profesorală și pestriță. — Dincolo de personalitate, se ascunde esența, continuă el. Metafizicienii din Oxyput VII au elaborat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Era un erou tip Mills și Boon în comparație cu Dominic Planchet, un adevărat domn Darcy, dar se putea vedea cu ușurință că felul lui de a fi atrăgea numai secretare și fete cărora le lipsea încrederea. — A, bună ziua, domnișoară Jones, a ciripit Susie. Mă bucur că ați venit să mă salvați. Domnul Rattray este foarte nebunatic. James încuviință scurt din cap înspre mine și se aplecă peste birou, șoptindu-i ceva la ureche lui Susie. Ea a chicotit, obrajii ei luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceste avansuri Olivia Îi răspundea fie printr-un murmur enigmatic, fie chiar printr-o tăcere adâncă, pe care vântul cel bun stârnit de nicăieri o Învăluia În fum, amestecând-o cu foșnetul nostalgic al frunzelor căzute din castani și dulcele ciripit de păsărele ce năvălea pe geam... Căzut pradă unui sentiment de duioșie, Într-o dimineață, reîntâlnind-o În fața chioșcului de dulciuri, masterandul Oliver, apropiindu-se de ea tiptitl-tiptil, Îi mângâie cu degetele sale lungi pleoapele, care, În Închipuirea lui, arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Negru v-a vizitat din nou? Ați spart oglinda sau v-ați mulțumit să vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ați spart oglinda sau v-ați mulțumit să vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și se Îmbrăcă pe fugă... Apoi, desprinzând din cuier pălăria și Îngrămădind În geanta de voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privește cu atenție mâinile. Și mâinile sunt la fel de netede ca și chipul. Linia norocului, linia vieții, linia inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat pe ele, ciripind de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să înțeleagă că trebuie să folosească corect toate semnele de punctuație. Ele s-au întors voioase în caietele lui. Motanul Încălțat ACTUL I (O poiană înflorită. Dintr-un tufiș apare un iepuraș. Apoi alții îl urmează, foarte veseli. Se aude ciripit de păsărele. Iepurașii dansează. Ionică și Cotoșman apar în poiană. Iepurașii se sperieși fug din peisaj.) Ionică: (râzând) S-au speriat degeaba, săracii, că noi nu le facem nici un rău, a..., dacă iepurii ar fi fost fripți, altă mâncare de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lungul râului lat și leneș de câmpie. Urcă dealul nu prea Înalt, Îndepărtându-se de râu. Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor printre frunzele abia născute, crengi uscate și frunze din toamna trecută trosnind sau foșnind sub picior). Început de mai Într-o pădure bătrână din câmpie. Cuvintele „potecă, ierburi Înalte, poiană, păsări“ sunt evident inutile, neputincioase, stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și nu voi mai putea veni pe la tine. Atunci, haideți să vă dau huța! Iar când îți vei fi învățat puișorii să zboare, să-i aduci și pe ei. Vrăbiuțele s-au așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fără ca vocea să-mi trădeze jena pe care o simțeam. Mama a scăpat furculița, care clincăni pe farfurie. „Ba nu.“ Parcă ar fi sperat că poate schimba adevărul, dacă vorbește cu suficientă forță. „Nu se poate.“ „O, ba da“, am ciripit eu, Într-o Încercare doar pe jumătate convinsă de a detensiona atmosfera. „Ca și alți cincizeci de milioane de oameni. Sunt relaxante și palpitante.Vreau să spun, ai acolo agonie, extaz și un final fericit - ce ți-ai mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să fie cool sunt obsedați să facă rost de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am Întrebat, apăsând pe butonul interfonului. — Am aici un anume Philip Weston, care vrea să te vadă, Bette. Să-l trimit sus? —Philip? E aici? Chiar acum? N-am realizat că am spus asta cu voce tare până când Seamus a ciripit În replică: — Sigur că e, Bette. Am musafiri, am spus, cuprinsă de panică. Poți să-l rogi pe Philip să mă sune când ajunge acasă? —Bette, iubire, deschide-mi. Amicul meu de-aici - cum te cheamă? Seamus? Băiat bun! Beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spasmodic, În sens invers acelor de ceasornic, făcându-i semn fetei În timp ce Încerca simultan să se comporte ca și cum ea n-ar fi fost acolo. —Bette! Mă bucur că ne vedem din nou. Am văzut chestia aia despre tine zilele trecute, ciripi ea. Mâna ei Începu să se miște deliberat pe spatele lui Avery, mângâind și masând În timp ce eu Îi urmăream fiecare gest, iar ea mă privea pe mine cum o priveam. Am continuat să mă holbez, tot fără să-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de informații. Și dacă nu le livrez, îți duci clienții în altă parte? Buzz arătă spre troleu. — Fără curent nu merge. Fii drăguț cu mine, Terry. Zilele astea lucrez pentru municipalitate și s-ar putea să-mi vină poftă să ciripesc despre drogurile pe care le fabrici aici. Lux se scărpină în ceafă cu bisturiul. — Doar în scopuri medicale, aprobate politic. — Doc, vrei să-mi spui că nu-i dai ce smântânești lui Mickey C., la schimb pentru referințele lui? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stefan de teroare. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI OPT Mary Margaret Conroy era considerată o mare iubitoare de mexicani. Buzz o urmărise de la sediul grupului ei până la o întâlnire la cafea a Sindicatului Studenților UCLA. Se topea de drag și ciripea toată pe lângă un mâncător de taco frumușel pe nume Ricardo. Cei doi au conversat exclusiv în spaniolă și tot ce înțelese Buzz au fost cuvinte ca felicidad și corazón, chestii amoroase pe care le știa din muzica de la tonomatele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unul din pereți, nu se ocupau de pictură. Hallipa tăcea cu un aer absent dar absorbit de o lucrare interioară, care-i concentra toate energiile și din care se evidenția un fel de violență concentrată a atitudinei. Doamna Eliza, alături, ciripea pe un ton minor, ascultând vocile interioare ale tovarășului ei mai mult decât răspunsurile lui rare și nervoase. Mini era contrariată. Nu-i plăcea să fie cea de a treia. Prețuia pe cel de al treilea, în genere; recunoștea că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]