478 matches
-
cu ajutorul jocurilor didactice. În jocul „Ploaia”, copiii stau cu mâinile pe masă. La un semnal, ei bat pe bancă cu un singur deget și reproduc printr-un singur sunet onomatopeea: „pic, pic, pic”. La fel se organizează jocurile „Vântul”, „Fierarul”, „Ciripitul păsărelelor”, „Ursul”, „Ceasul”, „Cântecul greierașului” care au contribuit la dezvoltarea auzului fonematic și la coordonarea mișcărilor, la formarea deprinderilor de a percepe sunetele auzite. Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea vocii, consolidează deprinderile de pronunțare corectă a sunetelor și cuvintelor, realizând
Caleidoscop by Petronela Savin () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93496]
-
pe care le -am așternut, cândva, în Învățătorul Vasluian:,,Și noi suntem copii...Suntem frumoși, râdem și plângem la fel ca și voi! Vrem să ne jucăm, să,,vorbim”despre soare, despre flori, despre cerul senin și să,,auzim” împreună ciripitul păsărelelor, susurul izvoarelor, glasul duios al mamei. Oare vom reuși vreodată? Și totuși ne jucăm, comunicăm, învățăm așa cum doar copiii surzi știu să o facă, mândri, voioși, încrezători...... Căci și noi existăm....”. Vă invităm să surprindeți tristețea unui zâmbet, căci
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
limbi și a admis temeinicia argumentului eminescian potrivit căruia limba română, la ea acasă, este o bună gospodină; totodată, s-a detașat fără vreun dubiu de modul abstract în care un Saussure sau un Benveniste au privit limba (ca un ciripit bine organizat sau ca un joc de șah) și a considerat că o atare atitudine înseamnă un fel de "demisie din ființă sau de la accesul la ea". Și pentru Noica, interpretul atît de subtil al Cratylos-ului platonian, cuvîntul spune mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
De la el am moștenit dragostea pentru pământul natal, satul și oamenii lui. Mereu îmi spunea că, nu poate fi considerat cult un om care-și uită părinții,leagănul copilăriei sale, locul unde a văzut prima floare, unde-a auzit întâiul ciripit sau lătrat. Omul trebuie să știe de unde vine și încotro se îndreaptă. "dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat". (Napoleon). Nimic nu poate fi mai atrăgător, mai scump, mai sfânt, decât locul în care te-ai născut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 111 pătură, dar cu o condiție. Să nu ai alimente În mașină sau să lași ușile deschise. Altminteri urșii, atrași de mirosul alimentelor, pot da loc unor scene neplăcute. La 4 dimineața ciripitul a mii de păsări și o culoare ce izvorăște dintr-o lume de basme mă atrage. Străbat cu piciorul crângul din față și văd o tăbliță ce-mi Îndreaptă pașii spre „Inspiration point”. O priveliște grandioasă Îmi apare. În fund
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este mirific și unic spectacolul de lumină și muzică al dimineții și sufletul ți se înaltă spre ceruri dorind parcă să săruți soarele. Lumina lui plăcută îi învăluie pe pelerini
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prin moliciune și "textură" oricărui kilim de Shiraz. La cele de mai sus, de adăugat zecile de păsări și păsărele, descendente ale celor ce l-au în-cântat pe Columb, care fix de la 6 dimineața până la 9 seara umpleau aerul cu ciripitul și cântecul lor. E adevărat că Amiralul nu debarcase la 1492 în zona rezidențială Siboney a Havanei, la vremea respectivă neexistând nici Havana și cu atât mai puțin Reședința unui șef de misiune diplomatică trimis de Ștefan cel Mare. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea, ursulețul o lua la fugă, pierzându-se printre copaci și zăpada groasă. Nu trecu mult timp și brăduțul auzi deasupra lui un ciripit vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
iar la drum, în mintea mea încercam să-i găsesc o explicație fenomenului pe care tocmai îl observasem. Priveliștea ce era în jur nu mă lăsa să gândesc limpede. O următoare oprire a fost la Văliug la lac, imaginea și ciripitul păsărilor din preajmă îmi crea o stare de liniște, pe care am dorit să o păstrez măcar într-o fotografie. Imediat am scos trepiedul și apăratul de fotografiat imortalizând câteva imagini, ultima fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
plăcea să calc pe poteca marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă nouă pentru mine. O parte din drum l-am făcut pe șoseaua ce șerpuia prin pădure, ce ducea spre
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dar și mult mai pitoresc. Singur, hoinărind printr-o lume a arborilor de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adăugat alții noi sosiți în timpul nopții. Dintre ei nu mi-l amintesc decât pe generalul Vâscu și pe un muncitor tipograf. Dimineața de 4 aprilie 1959 se anunța ca o zi frumoasă de primăvară, cu un soare luminos și cu ciripit de vrăbii. Nu știam că ziua aceea avea să-mi pecetluiască destinul întregii mele vieți. În jurul orei opt, un milițian din paza închisorii m-a scos din celulă și m-a dus la camera de serviciu de la intrarea pe celular
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nădăjduiesc că ai aflat din ziare. Cea mai mare parte din pagube au fost reparate și restul o să se mai repare pe parcurs. Lumea a intrat în normal, timpul e frumos, câmpul și pădurea a înverzit, păsările și-au început ciripitul și așteptăm acum cu toții Învierea Domnului nostru Isus Cristos... Te rog să-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că îmi miroase a pământ, mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
același loc profesorul, evocând anii și întâmplările mult mai apropiate. Când, după ani, ajunși ditamai pensionarii, ne reîntâlneam la Grădina Botanică din Iași unde, pe câte o bancă, odihnindu-ne, „stimulați de aerul curat, de frumosul armonios din jur, de ciripitul păsărelelor”, reluam de fiecare dată tradiția cenaclistă care avea să se amplifice în cărțile noastre. Pe o astfel de bancă, îmi reamintesc, îl întâlnisem și îl însoțisem în peregrinările sale pe profesorul Dumitru Dascălu, încercat cadru didactic, pe care, la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
își desfășoară Dumitru Dascălu trudnica sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și cu mulți alți semeni ce își așteaptă rândul abia ținându-și răsuflarea. Ar fi vrut să mai aibă posibilitatea de a mai sta de vorbă cu el, așa cum o făcuse de atâtea ori
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Toți se bucuraseră, mai puțin Victoria pe care nu o pregătise nimeni că va avea un frățior. Norii roșiatici își arătau obrajii trandafirii iar după calendar era aproape toamnă. Câteva raze slabe ale soarelui se filtrau printre acești nori iar ciripitul păsărilor transmitea o senzație plăcută, o chemare către viață. Nicky era convins că dacă i-ar explica Victoriei cum stau lucrurile, ar putea-o convinge să nu îl mai privească ca pe un etern dușman. Prin venele ei curgea același
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înființarea acestuia. Cerul e încă albastru, un albastru intens, de sfârșit de vară, cu nori albicioși, transparenți și subțiri. Este o dimineață limpede și răcoroasă. Sălile de clasă sunt goale. Unde sunt elevii? Au uitat că e 15 septembrie? Aud ciripit vesel și zglobiu .Păsările verii. Mai tare și mai tare... Hei, dar nu sunt păsări, sunt elevii! Iată-i, au umplut curtea școlii care până adineauri părea uriașă și acum este, dintr-o dată , neâncăpătoare. Nu sunt singuri, au venit și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ani înainte. Aici, principiul existențial este complet diferit și, aș spune, complet iritant pentru un străin care nu sosește cu intenția de a se lăsa complet dus de val. Nu de puține ori Alfonso rămâne rupt de discuție, prins de ciripitul unei păsări, șuieratul vântului sau pur și simplu scârțâitul vreunui lemn în podea. Stăm la masă și auzim un greiere cântând entuziasmat pe undeva în spatele peretelui. Alfonso ascultă cu atenție. Ce zice, ce zice?? întreb, mai în poantă, mai în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de soare în lentilă, îl pierde pe skater într-o zonă de umbră, găsește altul, pornește după el în ralanti și tot așa. Peste aceste imagini, Van Sant pune o piesă electro-ambientală de Ethan Rose, intitulată Song One, cu clopoței, ciripituri și o voce feminină care șoptește ceva pe franțuzește. și, în mai puțin de un minut, spectatorul e transportat în nirvana lui Alex. Pînă aici, nimic mai simplu decît acest hocus-pocus audiovizual : oricărui amator ar putea să-i iasă. Da
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
poată răsări ca niște vîrfuri neașteptate, dar nu și nelalocul lor. Atunci cînd Alex face duș, filmat de Doyle într-unul dintre ralantiurile lui rapsodice, fîșîitul apei crește pînă cînd devine diluvian și Shatz mai bagă peste el și un ciripit de păsărele care ar trebui să sune ridicol, dar care se potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din piesa de la început și, în orice caz, cu bubuitul cascadei tropicale ce îneacă gîndurile lui Alex
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui rapsodice, fîșîitul apei crește pînă cînd devine diluvian și Shatz mai bagă peste el și un ciripit de păsărele care ar trebui să sune ridicol, dar care se potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din piesa de la început și, în orice caz, cu bubuitul cascadei tropicale ce îneacă gîndurile lui Alex : ăsta e cinema ambiental și nu putea să le iasă (auzi, ciripit de păsărele !) decît unor experimentatori virtuozi. în plus, povestea se adună
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
frunze și le-a încărcat într-o remorcă lăsând în urmă-i curățenie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat acolo. Am stat muți și l-am urmărit. Ăla nu era român! Era în armonie și cu vântul și cu ciripitul păsărelelor și cu fluieratul lui voios, și cu gâștele lui Mousen și cu Lendo, ciobănescul de Pirinei al lui Joseph și cu toți cei care acolo știau când se muncește, când se bea, când se râde, când se doarme. Eheeei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sau mai puțină generozitate în fiecare colț de lume. Iată, scriu la masa de pe terasă și veverița cu care am făcut cunoștință ieri a venit până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să fac?! Să mai scriu impresii care m-au invadat? Să ascult zgomotele oferite cu generozitate de natură? Să privesc tot ce mă înconjoară pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]