1,246 matches
-
nu mai aveam nevoie să mă uit la fotografie. Închideam ochii, clipa aceea era în mine. Și ghiceam până și bucuria încercată de cele trei femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi trecu și durerea, și brațul și piciorul [î]și luară iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca pe o dilatare continuă și ritmată, o eliminare progresistă a compartimentării prin cercuri concentrice tot mai vaste care vor îndepărta, pe măsură ce înaintează, particularitățile și care vor ajunge la cetățeanul lumii create de mondoviziune: astfel, cuvîntul însuflețit avea un răsunet citadin de tip agora sau forum; tipăritura, unul național; radioul, continental; televiziunea, planetar. Din punct de vedere tehnic este exact, nu însă și din punct de vedere social și mental, fiindcă videosfera nu asigură unitatea omenescului prin globalizarea telespectatorilor. Chiar în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mișcări demografice: de la sat spre oraș și dinspre interior spre zona maritimă. Migrația dinspre sat spre oraș și dinspre adâncul continentului spre țărmuri este așa de amplă, încât China este confruntată cu fenomenul depopulării satelor și cu apariția unor aglomerări citadine unde iau naștere fenomene sociale greu de controlat. Decalajul dintre "China de mijloc" și "sora" ei maritimă este considerabil. Saul Bernard Cohen consideră că decalajul este așa de mare, încât problema centrală a Chinei de mâine este concilierea celor "două
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Întreaga meditație esențială a Occidentului asupra vizibilului își poate afla încă la Platon sursa unor neașteptate preformări. Platon este, în acest orizont, mai mult decât un precursor de complezență. În spațiul Occidentului elenizat, mitologiile (ca repere acționale) reprezintă resortul civilizației citadine (ale civilizației burg-ului, literal a civilizației burgheze). Preocuparea constantă a exponenților puterii politice (din toate timpurile) pentru miturile mai noi ori mai vechi are o explicație simplă: mitul preformează atitudini și propune soluții exemplare. Controlul producției de imagine trebuie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
emigranți. Chiar dacă nu se poate vorbi despre ansamblul țării, sunt orașe atractoare pentru emigranți prin oferta locurilor de muncă, dar sunt și alte localități mai puțin prietenoase. Zygmunt Bauman, în încercarea de a caracteriza modelul american de organizare a vieții citadine, identifică următoarele trăsături: suspiciune față de ceilalți; intoleranță față de diferențe; resentimente față de străini; isterie pentru „lege și ordine”; orașul modern este asociat mai mult cu primejdia decât cu siguranța; factorul teamă este tot mai prezent; nu traiul împreună, ci evitarea reciprocă
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
evitarea reciprocă și separarea au devenit strategiile de supraviețuire a megapolisului metropolitan.<footnote Ibidem. footnote> Aceste comportamente ale populației marilor orașe nu privesc numai emigranții, ci au devenit trăsături ale mediului urban global, fiind regăsite în prezent și în peisajul citadin românesc al marilor orașe, al Bucureștiului în special. De amintit numărul impresionant de mare al gărzilor de corp ale VIP-urilor, sistemele de siguranță din ce în ce mai sofisticate ale imobilelor, zidurile tip cetate ale reședințelor celor bogați, violența străzii, portul armelor și
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
primitivă, cu un caracter foarte rafinat și complex, dar frenatoriu în fața devenirii istorice. Există civilizații primitive de tip urban, după cum există o civilizație rurală. (De pildă, Moromeții lui Marin Preda sunt plasați într-un cadru cu o structură în fond citadină; paradoxul nu e decât aparent: există în acest roman un „portic”, o stoa, care e fierăria lui Iocan; toate relațiile sunt în această carte de tipul cel mai civic. Dar, de fapt, dacă această carte înfățișează o structură citadină în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fond citadină; paradoxul nu e decât aparent: există în acest roman un „portic”, o stoa, care e fierăria lui Iocan; toate relațiile sunt în această carte de tipul cel mai civic. Dar, de fapt, dacă această carte înfățișează o structură citadină în cadru rural, caracterul ei nu e unul primitiv, fiind angrenat într-o dialectică a istoriei: satul lui Marin Preda e altceva decât satul lui Blaga, chiar dacă aparent e mai sărac metafizicește; de fapt, e plin de filozofie, dar de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un pasaj din Marele singuratic în care aseamănă poiana lui Iocan „cu o agora de pe vremea Greciei antice”. Concepția despre societate și politică a lui Ilie Moromete este una noocratică. Iar Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin pe care îl reclamă de atâta vreme teoreticieni de varii prestigii, închipuindu-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu New York-ul, dar fără îndoială Atena. DESPRE UN SPIRIT CITADIN Am
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
romanului citadin pe care îl reclamă de atâta vreme teoreticieni de varii prestigii, închipuindu-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu New York-ul, dar fără îndoială Atena. DESPRE UN SPIRIT CITADIN Am scris așadar că Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin, fiindcă satul de acolo are o structură de „cetate” în accepție clasică. Relațiile sunt în acest roman de o natură perfect civilă, în înțelesul juridic (și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu New York-ul, dar fără îndoială Atena. DESPRE UN SPIRIT CITADIN Am scris așadar că Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin, fiindcă satul de acolo are o structură de „cetate” în accepție clasică. Relațiile sunt în acest roman de o natură perfect civilă, în înțelesul juridic (și balzacian) al termenului și totodată perfect civică, adică politică în sensul lui Aristotel (amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
clasice respective, exact același lucru și nu e rău să restituim termenului de „politic” înțelesul său prim și pur, de la polis, care exclude carierismul de cancelarie). Traducând exact și desfășurând implicațiile acestor termeni, rezultă că Moromeții, ca prototip de roman citadin, înscris în coordonatele juridicului și politicului, reprezintă un model de civilizație. Țin să relev acest lucru, mult mai puțin banal decât pare, pentru că obișnuit se suprapune conceptul de „citadin” cu cel de „urban”, ceea ce nu mai are, istoric și practic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
desfășurând implicațiile acestor termeni, rezultă că Moromeții, ca prototip de roman citadin, înscris în coordonatele juridicului și politicului, reprezintă un model de civilizație. Țin să relev acest lucru, mult mai puțin banal decât pare, pentru că obișnuit se suprapune conceptul de „citadin” cu cel de „urban”, ceea ce nu mai are, istoric și practic, îndreptățirea pe care o poate revendica în principiu. Cadrul urban, în dezvoltarea sa hipertrofică, în care funcția socială a pietonului e din ce în ce mai condiționată și mai abstractă, acuză azi o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ci e înțelesul de după cunoașterea și deci neapărat perceperea, lumii fizice, chiar dacă speculează asupra „cauzelor prime”. CUPRINS I Umanism și literatură / 6 Ce e monumental? / 10 Surâsul rațiunii / 13 Eros și Polis / 16 „Trei chestiuni rezultă...” / 19 Despre un spirit citadin / 24 Molière sau comicul absolut / 27 Dostoievski și naturalismul / 31 Stilul lui Iorga / 34 Cazul Alecsandri / 37 Geniul afaziei / 41 Accentul urgenței / 44 Generație și continuitate / 46 Mihai Ralea / 49 Curajul talentului / 55 Despre invectivă / 57 Vorbe mari / 60 Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în care bucuria, promisă și obținută, devenise obsesivă. Până într-acolo încât este greu de vorbit despre Puțină febră ca despre o carte: ea este un fragment de timp regăsit. Este ceva material. Un material foarte delicat, alcătuit din spații citadine cu asfalt și iarbă, tencuieli de case sărace, interioare cu mobile modeste, trupuri de băiețandri cu hainele lor caste, ochi arzând de puritate și de o complicitate inocentă. Cât de sublim este dezinteresul complet și total arătat de Penna față de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
stângaci, disperat și care pentru el este o sursă de nevroze. Sau, în fine, există un al treilea model, cel pe care eu îl numesc modelul afaziei, al pierderii capacității lingvistice. Întreaga Italie central-meridională își avea propriile tradiții regionale sau citadine ale unei limbi vii, ale unui dialect ce era regenerat prin invenții continue, iar în cadrul acestui dialect existau jargoane bogate în invenții aproape poetice la care contribuiau cu toții zi de zi; în fiecare seară se năștea o replică nouă, o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
relațiile cu artiști de valoarea unor George Enescu, Jean Steriadi, Theodor Pallady, D. Ghiață - își găsesc ilustrarea în abundența substantivelor, în enumerații, în imaginile de bâlci excentric, în teribilismul voit naiv și în aglomerarea de bazar: roșcove, mânătărci, „opintivi, vin citadin, porumb de lapte cicantin, morcovul cel mucalit” și multe altele; în aceeași tonalitate sunt înșiruiți, asemenea obiectelor, și strategii, mercantilii, dandy, cameleonii, gentlemenii, giamgiii, sufleurii, poeții famelici, gastronomii, fulminanții, cei atinși de normalie, globetrotterii, gimnaștii, șampionii, autocrații, geniile, pirații, spuma
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
plasează pe M. pe orbita poeziei ocazionale, fără pretenții, de factură liric-umoristică și epigramistă, în descendența lui Cincinat Pavelescu, G. Topîrceanu, dar și, într-o măsură, a lui I. Minulescu sau G. Bacovia în registru minor. El este un poet citadin al peisajului provincial, cu măruntele sale personaje și moravuri. Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat de spleenuri simboliste, „cântă” amoruri pasagere și elogiază galant pure domnișoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială și dramele ei. Al. A. Philippide, într-
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
frumos e spanacul./ Și pe urmă luna...” Anticipând pictura lui Ion Țuculescu, poetul se entuziasma de simbolistica și cromatica scoarțelor țărănești, diversificate după provincii și relief, în scrisul lor intrând „ un văz gândit”, „basm sau cântec” (Covorul românesc). Plastic vorbind, citadinul M. știa să piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
cercetărilor dadaiste”, cel căruia își „datorește mascat sistemul” fiind Tristan Tzara. În consecință, principiul integraliștilor va fi: „Nu dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă, ci ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală.” Premisa unui asemenea program este urbanismul. „Trăim definitiv sub zodie citadină”, proclamă articolul-program al revistei „Integral”. Urbanismul implică „Inteligență-filtru. Luciditate-surpriză. Ritm-viteză.” Tehnica de comunicare scriptică devine jurnalismul, întrucât el „a intuit sensul vieții moderne, exploatând brut o viață care nu cere interpret”. Poezia va fi înlocuită de reportaj și poetului i
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
simultan, de intelectual (prin studii, carieră, preocupări literare etc.), sesizată și consemnată de același E. Lovinescu. Astfel, bun cunoscător, din interior și în profunzime, al ruralului, al viețuirii sătești, căreia îi aplică - în literatura pe care o face - o privire citadină, cultă, modernă, I. reprezintă, într-o versiune minoră (esteticește, dar și sub raport ideatic), un tip de scriitor reprezentativ pentru literatura română modernă. Înzestrat cu un talent incontestabil, dar mai degrabă modest, prozatorul a reținut din „materia” rurală mai ales
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
cu ochi albaștri stă „pe-un scaun de argint” (Din versurile triste: Annie), în jurul mesei de aur cântă țigani negri din lăute roșii, în parcul verde luminează crini albi. Impresiile în decor alpestru din Baladă ardeleană sunt întrerupte de ecouri citadine și referințe livrești: „Evoe Bachus... Rue de Grenelle./ Armand Colin... Teatrul din Louvain./ Frumoasa Jeannette...// Noi doi, botezați de Rousseau și de Eau de Cologne-ul doamnei de Staël,/ Strângeam mâinile bunului și prostului Mitru”. Perspectiva unui conflict cu rușii e
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții, făcându-l să privească
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Veneam din întuneric (1962), urmat de Manechine (1970) și Cvartetul alb (1973). Accentul se mută de pe grupuri sociale și profesionale pe destine individuale, păstrându-se însă inserarea personajelor, trasată cu tușe ferme, într-o realitate socială greu de ignorat. Eroi citadini, de obicei intelectuali, descind prin regresie mentală într-un trecut dramatic și traumatizant, care își pune amprenta asupra prezentului. Notabilă prin forța narativă și prin integrarea în tradiția prozei scurte fantastice românești este nuvela Muntele și treisprezecele. Totul se clădește
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]