525 matches
-
515, p. 121). Ciubucele „domnești” erau obiecte de lux, „pipe lungi din lemn de iasomie sau de lămâi, ornate cu un muștiuc mare de chihlimbar încrustat cu diamante și acoperit cu o pungă de catifea verde sau albastră brodată cu ciucuri aurii”, cum le descrie Ulysse de Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul francez pe la 1869 (208, p. 105). Sau, într-o altă formulare a aceluiași : Tolăniți pe un teanc de perne, [boierii români] „beau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scos afară din tabără și l-a ucis cu pietre și a murit, cum poruncise lui Moise Domnul. 37. Domnul a zis lui Moise: 38. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. 39. Cînd veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el, și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
murit, cum poruncise lui Moise Domnul. 37. Domnul a zis lui Moise: 38. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. 39. Cînd veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el, și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
zis lui Moise: 38. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. 39. Cînd veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el, și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați tîrîți la curvie. 40. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
fost învelit în câte o foaie a tutulor ziarelor ce apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub de metal. Regele, Regina, mitropolitul primat și doamnele de onoare au primit câte un șorț de satin alb cu ciucuri de aur. Apoi Regele, cu sculele de argint ce i s-au dat, a pus întâia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a doua cărămidă a pus-o Regina, a treia mitropolitul și așa mai departe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
îndoiau și se aplecau, dar eu stăteam cu genunchii drepți și cu gâtul țeapăn. O dată, spre sfârșit, genunchii mei se îndoiră puțin și în acel fragment de amintire eram iar în Synagogengemeinde în Osnabrück, stând lângă tata, jucându-mă cu ciucurele șalului său de rugăciune, cel pe care aveam să îl port când împlineam treisprezece ani, doar că nu am mai apucat. Până să împlinesc eu treisprezece ani, am plecat din Osnabrück la Amsterdam. Până să împlinesc eu treisprezece ani, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că în romanul Ani de câine, o poartă de grădină a fost smulsă din țâțâni de cineva mânat de furia răzbunării oarbe, care nu eram eu, și - ca aruncare simbolică în lume - catapultată pe terenul unui filosof cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive cu totul diferite, în vreme ce eu stăteam, fără să fac nimic, pe Hasenbergsteige în Stuttgart, cu brațele atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt desprinsă a cepei. După o drumeție mai lungă prin pădurea de conifere și foioase, întunecată ca-n povești, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața cortului dădea semne că, o dată cu topirea flăcărilor, își sfârșea poveștile, întreaga familie fiind adunată ciucure în jurul vetrei atât de dragă lor, tatăl lui Vișinel, Lisandru, strică o vorbă: - Mo, tu ai împlinit deja unsprezece ani și ai pornit pe doisprezece; știi că băieții din șatra noastră încep să-și aleagă mireasa? Tu ai găsit, mo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te arunc! Ai auzit ce am zis?! Te tai și în foc te arunc!” După un an, când expira amenințarea, părul amenințat era ciucure de flori... Deci, amenințarea directă și-a produs efectul. Mai mult încă, fiica-mea avea și are încă în apartamentul ei din Paris o superbă plantă agățătoare care cuprinsese o parte din camera în care se afla. După un timp
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dar ne era rușine. Am urmărit dezinteresați jocul lui Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a pus-o în sertar. Câteva minute Cristi a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă la ochi, își băgă un deget în nas
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă la ochi, își băgă un deget în nas, iar cu cealaltă mână se trase tare de buză. — Să pun pe masă prăjitura cu nuci sau biscuiții cu vanilie? Ne-am întors capul spre ușă, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din perioada războiului. Acum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vârtejul costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spus din nou că asta era prin urmare pricina. Trebuie s-o revedeți, aveți dreptate. Dacă nu, ce v-ar rămâne ? Restul timpului, Rambert se învârtea între cele patru ziduri goale și văruite, mângâind evantaiele agățate pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară și beau toți lichior mirosind a anason. Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe o tavă de argint. Având în vedere că nu mai era mult până la petrecere, Muffy era la fel de hiperactivă ca un turist japonez într-un magazin care vinde articole Louis Vuitton la preț redus. Își tot făcea de lucru cu ciucurii de la pernițele de pe sofa. —Dumnezeule mare! Petrecerea-i mâine! M-am asigurat că vin invitați de supermarcă, prinți, milionari, producători de filme, moștenitori, arhitecți, politicieni! S-ar putea să vină și Bill! exclamă ea. Toată lumea bună din New York va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
complexul de fetiță cu chibrituri. Privesc cu seninătate străzile decorate ale Oxfordului, știind că pot merge la Mall în Vitan, să văd același lucru, și că Lis, primarul, o să pună să se umple centrul Bucureștiului de ghirlande. De, sărăcie cu ciucuri. La periferie nu le-ar sta bine. Acolo se adună avortonii tranziției. Mall-ul din Vitan este, în 1999, o apariție suprarealistă. O adunătură de blocuri urâte, înconjurate de bălării și de urme de șantiere în paragină, întrerupte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o facă. Țipa talibanul din prea mulți bărbați, de-a lungul și de-a latul istoriilor! Mă întorc la afganele mele. Ieri le-am cumpărat ceva. Tot eșarfe, dar nițel mai vesele. Adică un fel de centură de castitate cu ciucuri. Nu prea pot să mănânce. Nu au fost la dentist în ultimii șapte ani, fiindcă dentiștii erau bărbați și talibanii nu le dădeau voie. Au plecat pentru prima oară azi la un dentist la Oxford. Kathy a fost autoarea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lanțul cu care era ferecată poarta, Burtăncureanu a și apărut în ușa vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu care intrau înaintașii la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un cal năzdrăvan, frumos și sprinten ca-n poveste, dacă vrea Dumnezeu, pe toate ai să le birui și ai să le scoți la capăt bun!, flăcăul vede în stânga și în dreapta mulți tineri călare, sunt veseli și glumesc, caii au ciucuri roșii la urechi, zgomotul clopoțeilor de la gât umple valea. Te duc și ies primul, voi zbura mai repede decât după cloșca cu puii de aur a lui Tărtăcot cu barba de-un cot, chiar dacă nu m-ai potcovit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]