811 matches
-
autoportretul din câteva linii, cât se poate de "obiectiv", ca și cum o altă persoană l-ar observa din exterior. "privesc/ în depărtare// crengile care cad/ luminează/cerul// fila de calendar/ are colțul îndoit// înotând prin frunze ruginii/ măturătorul/ șchiop// o vrabie ciugulește/ butonul soneriei// pe caldarâm/ în urma unui cauciuc/ soare timid// cineva intuiește/ mireasma fiecărui vers// pe lac trece/ gonită de vânt/ o umbrelă deschisă// piatra aceea părea/ că se uită la cer (Părea că se uită la cer, p. 25). Niciun
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
doar să-l privească. DC News: Care este povestea imaginii cu bătrânul care hrănește porumbeii? Andreea Berecleanu: Până să apară el, erau câțiva porumbei. În câteva secunde, au venit de pretutindeni, sute. L-au înconjurat, l-au îmbrățișat, l-au ciugulit, îl așteptau. El era un reper pentru aceste păsări și ele pentru el. De fapt, cred că pentru el era singurul reper. Un om sărman, copleșit de o viață grea, care cred că doarme pe unde apucă. Dar care trage
INTERVIU. Andreea Berecleanu, despre o poveste TULBURĂTOARE. "Copiii mei au fost mișcați de gestul lui"-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25697_a_27022]
-
barca, căci exista un singur pod, ridicat și acela abia de către elisabetani. Străzile miroseau urît și erau pline de zoaie. În lipsa gunoierilor și a canalizării, curățenia o făceau păsările de pradă, cărora nu le scăpa nimic din ce putea fi ciugulit. Citeam și mă gîndeam că orașele Europei nu arată de prea multă vreme așa cum arată astăzi. Numai pe durata generației mele, schimbările au fost considerabile. Orașul în care m-am născut n-avea, pe vremea copilăriei mele, canalizare. Haznalele se
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
rubrici de sport. Și Păunescu, și Vadim au comentat, la începuturile lor, meciuri de fotbal. Nu știu dacă din pasiune sau pentru că lingușindu-se pe lângă generalii de armată și securitate ce patronau acest sport prindeau și ei o deplasare, mai ciuguleau o diurnă, mai aduceau pe șest în țară o casetă video (porno sau creștină - doar istoria ne va lămuri!) în orice caz, contactul cu acea lume - coruptă până-n măduva oaselor - i-a inspirat pe "marii patrioți de azi" sau, dimpotrivă
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
Al cărui ținut, de aici sau de dincolo, Aurel Dumitrașcu nu ne spune. Ne sugerează însă, chiar de la fața locului: „Stau în mijlocul nedeslușirii/ nu mai sunt alte blocuri; dar eu/ stau în mijlocul nedeslușirii agitat; zic/ Doamne al lor, nu mai ciuguli/ din aripile îngerilor bolnavi mai există/ un pumn de oameni care se mută/ care mai cred că mutându- se fac artă” (p. 60) În mijlocul nedeslușirii! O bună rezidență pentru poeți.
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
v Caracterul local ne împiedică, nu reforma. Care reforma, la rîndul ei, e doar un Păun rotindu-si penajul, forma, ce se vede numai la suprafață: Ca-n Ion Barbu: Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mină ta să ciugulească... Ce ne va salva, totuși, va fi cultură, va fi artă.
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
uscau lacrimile Prelinse din cutele feței. Fiul meu aici se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
devenit pietre oarecare pe-o potecă de munte 14 Pe crengile de pin neaua arată cît de svelte sunt o cioară vine la geamul meu îi dau cîteva fărîme din turta de orez coaptă pe plită pe fundalul alb cioara ciugulind 15 Azi pe cînd despicam lemne m-am tăiat la mînă am pus zăpadă pe rană zăpada s-a înroșit brusc mi-am amintit că luasem viața iubitei mele și de-aia mă ascundeam aici brațul mi-a sîngerat mult
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
și ea marea acolo în fața mării poate că și petunia mă va ierta 18 Un omor o viață dispărută și brațul meu cu coaja ce se resoarbe-n carne unde-s eu unde-s zilele spune-mi tu cioară care ciugulești din turta de orez făcută de mîini care într-o clipă de rătăcire au devenit ucigașe cioara își ia zborul trece razant peste petele de sînge din zăpadă apoi se-nalță și dispare 19 Cînd iubita mea m-a părăsit
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
de pe strada mea pe strada ta și mai rămâi acolo în picioare statuie uscată așteaptă să plouă rezistă fii statuie udă câinii străzii te vor părăsi unul câte unul o să începi să-i numești zile zilele tale vrăbiile îți vor ciuguli din palmă căci statuia-i cu palma întinsă și în ea se va face câte o mică băltoacă din care vor bea aceleași vrăbii mai târziu sfatul meu e unul singur să nu te aștepți să-ți mulțumească să nu
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
babă de fată moartea își cată și n-o mai găsesc s-a pierdut Pe strada Zece Mese un bătrân se poticnește caută cuvintele căzute pe jos cine știe când și cu ce ocazie nu pune la socoteală păsările care ciugulesc repede sensurile păstrându-le doar pentru ele "și astăzi și mâine mereu" măi nefericitule îi strigă o babă o babă de fată ce e nu te mai apleca în fața destinului mergi drept la țintă vezi că-i pe-aproape și
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit într-un atlas iar lângă el un dalb șoricel ceferist și ai aflat atâtea fapte nădăjduite ostenită de zbor acvila codexului ciugulește din ocara și bogăția unui cuget stingher așadar ce vei zice vremea cu folos este printre lucrurile abia dovedite lângă tine o erezie ca un semn de carte nemilos
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
tînăr și sătul lîngă o carte veche deslușită în sfîrșit" (pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor de femeie cu americă). Imaginile imaginii suspendă speranța: "nu există speranță în aceste măruntaie de timp / ecouri ale lumii de oglinzi și reflexii / din care ciugulesc din cînd în cînd / amintiri despre viața placebo a poetului" (păpușa cu cortex de păpușar). Inevitabil, artificiul implică dedublarea, cu aceeași melancolică relație dintre esență și aparență, cu aceleași tînjitoare năluciri ale unei consubstanțieri prohibite: "un germen de realitate un
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
aprind pe următorul cuvânt luminând aprinzând... Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ Sankt-Petersburg. Neva sub gheață. Amintirile avangardei de acum o sută de ani, ale secolului de argint - argintată era
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
ea pasărea cînd a pierdut-o în grădina mea pămîntească. 4. Popasul următor l-ai făcut pe bătătorul de covoare. Cît praf sub pașii tăi!, mi-ai spus. 5. Pe cușca cîinelui te-ai odihnit o clipă. Doar cît să ciugulești o rază de soare să-ți primenești aripile și să-ți amintești de versurile unui poet ce scria în ioniană și era rudă cu Herodot. 6. Te-ai mutat pe vechea noastră cadă de baie ajunsă în curte, la umbra
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mă plimbam cu tata printr-o livadă cu măslini, o adiere de vânt mi-a adus în nări un miros dulceag și scârbos. La vreo sută de metri de noi se afla un măgar mort, groaznic de umflat și de ciugulit, ce servea drept ospăț unei duzini de vulturi și câtorva câini. Spectacolul mă atrăgea și îmi repugna, deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
aș îndrăgosti de dragostea ta și ea m-ar iubi și eu neuitând aș iubi-o mai mult și pentru tine - o musculiță de oțet scrisoare în octombrie (ii) iubire lumea se schimbă brusc își schimbă culoarea lumina străzii îmi ciugulește din ochi ce-am mai rămas după un an și sute de ciorne cu marginile ferfeniță până la cadra pe care-o voiam ideală pentru tine acum dintr-o dată în cărbune iubire îmi ard obrajii simt că-s invizibilă implozia mă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
să te caut și îmi apăreau în cale cristale îndoliate am trecut fluviul și te-am găsit la rugăciunea de seară pădure în flăcări mergeam către zona lemnoasă a luminii și ranguri umile în norii bruscați de o mînă lividă ciuguleau turnurile secau mlaștinile dintre vînturi dintre concept și mine dintre intuiție și tine pînă cînd chipul tău sculptat în turbulențe apărea strălucitor alintînd mercurul în coloane mergeam către podul în mișcare căzînd prin distilării mobile prin infernul cicatricei cărte rănile
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
2009 Ca o farsă, istoria Așa a fost și-atunci: în Agora, Păstorii daci Mergeau cu mieii din cetățile de stânci Purtați la piept de mândrii baci, Bărbații Cavaleri Kabiri, Care susțineau acolo convorbiri, Prelegeri în parabole, pilde și fabule Ciugulindu-și codrul de pâine cu fagure; Grecii cumpărau în draci Carnea fragedă, nevinovată, Cu mireasmă de iarbă, de izvor, Până-ntr-o zi, Odată ca Niciodată, Când Păstorii Armâni nu mai avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă mă trece cazna în zvîcnetul de casandră al inimii Atît de aproape
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
nu-i mai ajung pentru a-și cumpăra o rochie de la un magazin atât de scump... Coboară, la rândul ei, spre Notre-Dame-de-Lorette și dispare în gura de metrou. Așteaptă pe peron și observă, cu uimire, că unul dintre porumbeii care ciugulesc tot timpul câte ceva pe treptele bisericii a pătruns în stație și stă agățat de o traversă de metal, sub bolta de beton. Zburătăcește disperat la apropierea metroului care sosește din sens opus și, lipsit de orice alternativă, dispare în gura
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Radu Ulmeanu Ceva fără nume Un vultur negru vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
a hrănit, dar în aceeași măsură, nu uită și, în felul lor, nu iartă, diferite acte de cruzime, de trădare și nerecunoștință care în societatea noastră umană sînt monedă curentă. Dar zburătoarele? Inofensivele, drăguțele, miniaturalele vrăbii care toată vremea țopăie, ciugulind nepăsătoare din înălțimi și din țărînă modesta lor hrană? Dar veselele rîndunele aducătoare de primăveri? Sau porumbeii, populație cu care piațetele unor orașe ca Veneția, Parisul sau Tel-Avivul sînt atît de familiarizate? Haide să zăbovim puțin asupra mult alintatelor zburătoare
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]