634 matches
-
pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă nimic, doar să fie atent. Huhurezul ciulește urechea. La fântâni, un convoi funerar numărând cei 1 286 de urmași direcți ai stră-stră-străbunicii șoarec, dintr-o veche spiță din Hale, sunt adunați în păr la parastasul defunctei. Dar pasărea n-are poftă de șoricei în seara asta; zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul. Motanul ciulește urechile dar nu-și schimbă dispoziția. ─ Nici eu n-am chef să răspund, zice Aurora. Telefonul sună în continuare. ─ Bine, bine, vin. Mămăligă e nemulțumit. Nici Aurora nu e încântată și își târăște dinadins picioarele pe coridorul întunecat. ─ Aurora, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a rămas să-și balanseze nervoasă un picior, așezată pe o bancă. Atunci, văzând că nu am altă posibilitate, am început să zbier de pe balcon: - Sgsdgff! S-g-s-d-g-f-f! Internet! Sunt Jerry! Jerry de pe in-ter-net! Sgsdgff!... Ne-am dat întâlnire! Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie, m-am blocat în casă, sunt Jerry, sunt Jerry! Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început să țopăi și să mișc brațele. Dulăul s-a smucit din lesă, a traversat strada pustie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
programul repetițiilor și ea a citit până acum rolul Hermiei. Doar la scena de deschidere, pentru blocaj, spuse MM. Sper că te înșeli, Hazel. I-am zis lui Matthew s-o sune, pentru orice eventualitate. Matt? Sclavul ei cel credincios ciulise urechile de îndată ce-și auzise pronunțat numele. — Am sunat-o, pe cuvânt, MM, strigă el de la birou. I-am lăsat un mesaj ieri și două azi de dimineață. —Bun, atunci să sperăm că le-a primit. MM se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a bârfă. Ne sări în față, împiedicându-ne, pe mine și pe Sophie, să ieșim pe poarta cimitirului. Nu pleacă nimeni de aici până nu-mi spune Sam ce s-a mai întâmplat. Soph, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bez și cu mine dădurăm din cap în același timp. Atunci che1 este așa de comico 2? Bastradi che non siete altri 3. Sally dădu să plece. M-am repezit după el, chicotind. Trecând pe lângă biroul directorului de scenă, am ciulit urechile. Ben și Philip discutau despre distribuția pentru Casa Păpușilor. —Știi, chiar e cineva în distribuția Visului care se potrivește foarte bine, spunea Ben. Helen. O cheamă Hazel Duffy. Am văzut-o la repetiție și m-a impresionat foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise el pe un ton mai puțin dezinvolt. Tabs e ok. Ne-am distrat pe cinste când a citit în locul lui Violet. Dar, știi cum e, așa merg lucrurile, nu? Ne-am pricopsit cu ea. Zic de Vi. Aoleu. Își ciuli urechile ca să audă ce se spunea în difuzoare. — Scuzați. Își stinse țigara în găleata cu nisip, se repezi la loc pe scenă, urlând: „Where art thou, proud Demetrius? Speak thou now.“1 Nu mă mira faptul că Paul fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că ochelarii îi alunecau pe nas și trebuia să-i împingă la loc cu degetul din când în când. Mi-am amintit că Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând pe lângă ei, am ciulit urechea la conversația lor. —...dar uneori e foarte puternică, spunea Ben cu convingere. Uite cum l-a convins pe Krogstad să se răzgândească. Dintr-un șoricel se transformă într-o forță a binelui, la final - morală, dar fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urechea atentă la cel mai mic zvon adus de vânt. Erau ca o turmă de animale speriate, care nu reușiseră încă să înțeleagă cât de mare era tragedia. Deodată, un băiat strigă. José Correcaminos îl făcu să tacă și își ciuli urechile: — Se întoarce iar!, confirmă el de îndată. Din același loc... Îl auziră și ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el avusese un coleg pe nume Theo, care, datorită lipsei vreunei străluciri academice, era poreclit Thicko 1. Cu toate că nici el nu fusese foarte bun la școală, Hugo se temea ca fiul lui să nu aibă parte de aceeași soartă. A ciulit urechea în tăcerea din casă. Se părea că Theo adormise la loc. Intenționând să facă același lucru, Hugo s-a cuibărit recunoscător sub plapumă. Lângă el, Amanda dormea buștean. Era ciudat cum el, mai curând decât ea, era întotdeauna cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu putea să fie mai neagră decât era deja. La telefon era Amanda. Am avut un apel pierdut de la tine, l-a acuzat ea. — Da. Am încercat să te sun aseară. Hugo vorbea cu voce scăzută, conștient că Shauna își ciulise urechile decorate cu perle, la doar două birouri depărtare. —Am fost la o lansare de parfum, a zis Amanda cu detașare. N-a fost nimic important, nu? Hugo era pe punctul să-i povestească despre erupție, spital și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
povestit pe scurt că mă Întorceam de la o anchetă, fărĂ să intru În detalii despre natura acesteia, și că ulterior un cerșetor de pe stradă sărise la mine cu un cuțit În mână. Crezi că te urmărea ? m-a Întrebat polițistul, ciulind urechile. — Sunt absolut convinsă că nu mă urmărea, pentru că m-am uitat de mai multe ori În spate. Adina Dabija 114 imediat mi-a părut rău că mă luase gura pe dinainte. — De ce te-ai uitat În spate ? m-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
povestit pe scurt că mă întorceam de la o anchetă, fără să intru în detalii despre natura acesteia, și că ulterior un cerșetor de pe stradă sărise la mine cu un cuțit în mână. Crezi că te urmărea ? m-a întrebat polițistul, ciulind urechile. — Sunt absolut convinsă că nu mă urmărea, pentru că m-am uitat de mai multe ori în spate. Imediat mi-a părut rău că mă luase gura pe dinainte. — De ce te-ai uitat în spate ? m-a descusut el. — Așa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zilnic ... Greunegreu, Îți propun acest aranjament. Primești? Dacă zici tu, desigur, primesc. Bine. De mâine. Pregătești spărtura prin plasa gardului. Bine. În ziua a doua, Costel a trecut pe cărare, fluierând, cunoscutul cântec popular românesc, “Radu’, mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă de bere. Cât s-a ospătat Radu, Costel, sus, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
accidental cu vreo copertă. Inșii fără mîini erau însă total ochi și urechi. spun acest lucru întrucît ei nu se mulțumeau doar să privească toate acele teancuri de cărți și toată acea dezordine de volume din rafturi, dar își și ciuleau urechile ca și cum ar fi vrut să audă ceva, niște șoapte venind dinspre cărțile închise. auzeau ei ceva acolo ? auzeau ei ceva ce nu auzeam eu ? Intrigat, într-o bună zi chiar i-am pus această întrebare unui domn distins, de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
provizoriu, experimentare și autenticitate, cu îndrăzneală și curaj. PROVIZORATUL: CARISMĂ REGENERABILĂ A trăi în provizorat nu înseamnă să «trăiești de pe o zi la alta», ci înseamnă să-ți contextualizezi propria trăire și fidelitate la un nivel din ce în ce mai amplu. Trebuie să ciulești urechile, ca și cum ar fi două ferestre: una deschisă spre trecut, iar cealaltă îndreptată spre viitor, lăsând ca aerul vieții să circule, să încânte, să dinamizeze. Fratele Roger Schutz, aproape cu jumătate de secol în urmă, vorbea despre starea de provizorat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin sală, evadau, făcând temenele pe sub tivul perdelelor și împuțeau locul. Se auzea cam așa: - Horla! Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
recitând întărîtate din lirica personală, marile carnasiere ale poeziei optzeciste. Era de așteptat, însă nu s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții i-au ținut-o pitulată în mlăștiniș, i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând, în prelungirea dungilor pijamalei sale, pe juma' din profesorii cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deși, buboși vara și înalți. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri roșii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea sălbatică a gropii. Lui Oprică îi plăcea să se laude, să bage frica în ăilalți. Cum îi vedea că ciulesc urechile, arunca vreo vorbă: - O să vie acu, să vă judece, să vă întrebe... - Păi să mergem, spunea știrbul cu inima cât un purice. - Ce să mergem, trebuie să-i ducem raci lui Tănase, că d-aia ne-a dat țuică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fugiți de la armată. Trei camioane s-au deșertat la rampă. Soldații și-au stins țigările și n-au mai vorbit. Un căpitan i-a împărțit în plutoane și au coborât. Nu cunoșteau. Gunoaiele au început să se prăbușească. O dată a ciulit Stăpânul urechea. - Șase! a strigat scurt. 227 Companiile erau departe. Jandarmii trebuiau să treacă balta, și tot nu-i găseau. Gheorghe a răsturnat un ceaun cu apă peste focul mic și a împrăștiat cenușa cu piciorul lui desculț. Mînă-mică piti
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]