651 matches
-
eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam și îi legam cu căpestrele. Mă urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l încălecam, dădeam piciorul într-o parte și plecam. De ce n-o luau razna? Totuși, câteodată se speriau, ciuleau urechile, băteau din picioare cuprinși de panică și sforăiau, gata s-o ia la goană bezmetică și atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare și suverană, trăgea de căpăstru și îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un înconjur mai mare. Și Chiva aștepta cu ochii lucitori, caldă, înfiorată, gemând ca de durere când o strângeam în brațe... Neliniștea se risipi ca fumul. A treia zi însă, când Corbu dădu pe obișnuita cărare de lângă trestii, începu a ciuli urechile. Îl oprii și descălecai, cu mâna pe pușcă. Și prin întunericul care acoperea locul, prin aburii lăptoși ai bălții, deodată simții pe Chiva lângă mine. Mă cuprinse strâns cu brațele, își lipi buzele de gura mea - și tresării sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unghiile în carne ca să nu mai spun nici un cuvânt din rugăciune. Eram gata chiar să scot un urlet de fiară îndîrjită, ca să-mi dau curaj, când am auzit un sunet cunoscut, a cărui proveniență n-o puteam totuși preciza. Am ciulit urechile, m-am concentrat îndelung și în cele din urmă m-am lămurit. Erau valurile unei mări. Dincolo de zid se găsea, așadar, o mare. Această descoperire m-a umplut de bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a rămas pe trepte. S-a uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tînguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încîntător. Îmi plăcea cât de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în foc. Atât ne-a spus: Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie". După care a amuțit. "Lei", șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învîrtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicîndu-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un fragment dintr-un cunoscut cântec popular bănățean. Mai întâi, i-am recitat un vers: „Of, nană bănățeană!” După care am început să cânt: „Of, nană, nană, / Nană bănățeană...” Au- ditoriul a făcut ochii și mai mari, parcă și-a ciulit urechile și se uita la mine ca la mai știu eu ce minune. Sau arătare. Apoi a scheunat ușor și scurt, cum m-ar fi lăudat. Ori poate invers, dacă am în vedere tim- brul vocii mele, de bidon dogit
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi că nu-i acasă guguștiucul, iar a luat-o razna“, a zis, întorcându-se spre vecina ei, care îi urmărise toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spuse agentul Mancuso, cu inima aproape sfărâmată la auzul dificultăților financiare ale doamnei Reilly. — Ei, nu-i vina ta, dragă, spuse ea posomorâtă. Dac-aș pune ipotecă pe casă... Nu putem scăpa altfel? Ce zici? Nu, doamnă, răspunse agentul Mancuso, ciulind urechile la niște tropote care se apropiau. — Copiii care apar în programul acesta ar trebui să fie toți gazați, spuse Ignatius, pe când intra în bucătărie, în cămașa lui de noapte. Apoi observă oaspetele și spuse rece: A! — Ignatius, l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreau să descoperim scurgerea. Indiferent cine Îi dă informații lui Miller, vreau să fie oprit. Insch mormăi. — Oh, nu vă faceți griji, domnule. Când aflu cine e de vină, o să mă asigur că nu mai vorbește cu nimeni niciodată. Napier ciuli urechile. — Asigură-te că nu Încalci regulile, inspectore, zise el, vizibil enervat că Insch Îi uzurpase responsabilitatea de a găsi cârtița. Vreau o audiere disciplinară formală și demiterea din poliție. Fără Întoarcere. Fără scurtături. S-a Înțeles? Insch aprobă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câinelui. La televizor, un ogar cenușiu cu o basma galbenă la gât ataca spre linia de sosire, chiar la un pas de unul În albastru. Cei doi pariori săriră În picioare și aplaudară. Ceilalți doi drăcuiră. Urechile câinelui adormit se ciuliră din cauza zgomotului neașteptat, și-și ridică brusc capul său bătrân, ca de lup. Preț de o clipă, câinele privi Îngrijitorul, cu bățul și bucla bălăngănindu-se. Îngrijitorul făcu Aaaa! și se năpusti. Dar nu fu suficient de rapid. Câinele cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din care el singur scăpase neatins. De obicei, În astfel de seri (căci fuseseră multe În ultimul timp) putea scăpa de istovitoarea introspecție dacă se gândea la copii și la posibilitățile infinite ce le stăteau În față. Aplecându-se și ciulind urechile a auzit Într-adevăr, cum un bebeluș s-a trezit pe nepusă masă Într-o casă de peste drum și a slobozit un scâncet subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adesea numele localităților Tsukinoura și Shiogama. Sfetnicul pentru negoț discuta cu un bătrân dolofan remarcând că Tsukinoura ar putea deveni un port care să rivalizeze cu Nagasaki. În timp ce-și plimba nepăsător privirea peste grădina spre care dădea, misionarul ciulea atent urechile la discuție. Datorită cunoștințelor dobândite în timpul celor trei ani ca tălmaci simțea că poate pătrunde, deși numai vag, miezul acestei discuții. De vreo câțiva ani naifu își dorea în estul Japoniei un port la fel de bun ca Nagasaki. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce înseamnă „No, padre” chiar și fără să aștepte tălmăcirea lui Velasco. Nu le venea să creadă că existau japonezi care veniseră înaintea lor în această țară îndepărtată. Chiar și cei care beau apă sau care își ștergeau sudoarea își ciuliră cu toții urechile ascultând discuția aprinsă dintre Velasco și bătrân. — Capul satului nu cunoaște deosebirea dintre japonezi și chinezi. Poate că erau chinezi, strânse Velasco din umeri. Dar zice că acum doi ani au venit aici un padre spaniol și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de gălbenuș. Pe măsură ce înaintau, zăreau flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca niște aripi de molie. În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva cu o voce ascuțită ca de pasăre, dar nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de cavalerie. Negăsind nimic au plecat furioși lăsând grenade ca amintire pe câmp. Am răspândit avioanele în câte un colț al terenului. Se dă un atac asupra Odessei <și> tunurile bubue fără întrerupere, se zăresc nori de fum la orizont, ciulim urechile la cel mai mic sgomot de motor și ne sfătuim îngrijorați cu căpitanul nostru ce ne însoțea cărând răniți cu un avion și pe deasupra trăgând de elice și îndeplinind și rol de mecanic. Ne rugăm cerului ca avioanele sovietice
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul pestilențial. Cred că și diavolului i se face rău când, ciulindu-și urechile sale de fum, ascultă astfel de "mesaje". Astfel de suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, semănă cu o rugăciune. O simți cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ducă vestea pentru saramura supranumită Doman, pentru plachia cu același nume... Dragă Dumitru Augustin Doman, te rog să transformi parcursul tău pe lumea asta, ca om și ca scriitor, într-o poveste care să-i facă pe (eventualii) cititori să ciulească urechile... (Sau să plângă? Sau să râdă?) Cam care ar fi povestea vieții tale? Te-ai născut cu o carte de povestiri de Cehov legată de mână? Mama ta a primit un mesaj de la Borges la nașterea ta? Cum te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capul tău se face tilt și-ți glăsuiește "țieți" că orice schimbare antrenează ireparabile pierderi " pentru tine, pentru coabitarea cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat patafizicește, să ciulească organul perceptiv și la ceea ce merge prost în Vestul Decadent & Cacoșim, neuitând, la recăderea în cloacalul Autohton, să adulmece și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
țapului, În timpul scurtei sale căsătorii cu patroana hotelului din Valletta, stătea la cafenea, pe malul mării, privind doi pescari jucând table. De fapt nu la ei se uita, ci la câinele-lup tolănit pe un scaun Între ei. Urechile Îi erau ciulite și aduse puțin Înainte, de parcă se străduia să audă următoarea mutare, și nu Înceta să urmărească degetele jucătorilor, rostogolirea zarurilor și mișcarea pieselor pe tablă cu niște ochi care lui Fima i se păreau fascinați și plini de umilă mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]