519 matches
-
acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să afle vântul, să atingă izvorul. Acum stăm ca ciulinii în mijlocul melcilor, cu cochilii ca niște conuri lungi, sucindu-se în spirală, uimiți de ce și cum astă urcare și astă coborâre. PARADISUL PISICII Omul se joacă cu pisica, sau pisica se joacă cu omul? MONTAIGNE Când prima pisică binișor-binișor a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
foc că nu-i minciună: un profesor universitar de la agronomie și-a cumpărat niște pământ la țară și a cultivat pe el o plantă medicinală pentru export. Nici naiba nu știa acolo la ce-i bună. Planta arăta ca niște ciulini, mai țepoasă decât cactușii, așa că bietul profesor nici n-a împrejmuit plantația, nici n-a tocmit paznic. Când s-a dus s-o recolteze, jumătate de bucată de „cactuși“ fusese furată. Explicația a aflat-o mai târziu: un țăran experimentalist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
profesor nici n-a împrejmuit plantația, nici n-a tocmit paznic. Când s-a dus s-o recolteze, jumătate de bucată de „cactuși“ fusese furată. Explicația a aflat-o mai târziu: un țăran experimentalist din fire descoperise că, odată fierți, „ciulinii“ medicinali sunt considerați de porcii lui o adevărată delicatesă. În fine, dacă tot nu v-am convins de inventivitatea românului, am păstrat pentru final o „invenție“ de netăgăduit, pe care o știm cu toții și la care participăm, organizat, ca nație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de deasupra mea. Dimineața Îmi rezervase două satisfacții. Prima, vorspan Îndepărtat al pampei, mi-a mișcat sufletul de argentinian și de artist. O rază de soare a săgetat câmpia. Sub binefăcătoarea risipă de lumină solară, stâlpii de telegraf, sârmele și ciulinii au vărsat lacrimi de bucurie. Cerul s-a făcut cât casa și lumina s-a contopit Întru totul cu bărăganul. Juncanii păreau că poartă veșminte noi. A doua satisfacțiea fost de ordin psihologic. În fața cordialelor căni de la micul dejun, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la unele clichés de pe coperta sau supracoperta cărților analizate, au ajuns, cu vremea, să Înregistreze formatul, dimensiunile centimetrice, densitatea, tipografia, calitatea cernelii, porozitatea și mirosul hârtiei. Între 1924 și 1929, Lambkin Formento a colaborat, fără să culeagă nici lauri, nici ciulini, la ultimele pagini ale Analelor orașului Buenos Aires. În luna noiembrie a ultimului an, a renunțat la atari activități, pentru a se consacra din plin unui studiu critic cu privire la Divina Comedie. Moartea l-a surprins șapte ani mai târziu, când Încredințase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă și anevoie te scoate în câmpul acoperit de ciulini, unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul, fără o floare, fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lumină și frumusețe, dominat de o atmosferă sumbră, de un colorit mult prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că nu-i șantaj.“ „Și atunci ce să-i spun? Adică lui taică-meu ce-i spun?“ „Ți-am răspuns. Să vorbească.“ Știau amândoi la fel de bine că ceva nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
drum care ajungea aici fusese și el acoperit de vegetație. O fermă părăsită stătea țâfnoasă chiar la capătul drumului, piatra ei gri plângând În ploaia fără sfârșit. Alte clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei profilându-se pe cerul de iarnă. Două ferestre se profilau suv acoperișul de ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcând adevărate fântâni de apă cu fiecare pas. Erau amândoi uzi leoarcă atunci când Împinseră ușa și intrară la recepție. Agentul cu față ascuțită care era de serviciu privi către ei când lipăiră peste emblema Poliției Grampian, imprimată pe linoleum: un ciulin cu o coroană deasupra, iar dedesubt cuvintele „SEMPER VIGILO“. — Comisarul McRae? spuse el, fâțâindu-se În scaun ca un papagal curios. — Da? Logan se aștepta la un comentariu gen „Lazăr“. Probabil că nenorociții ăia de Gary cel Mare și Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scenă, ci jos în grădină. Athanasiade a înțeles lovitura, iar după actul I părăsi grădina. În fevruarie 1883 dânsul a părăsit direcțiunea acestui ziar care trecu unui alt cocoșat, numit Ion G. Isvoranu. Athanasiade se puse în fruntea ziarului umoristic Ciulinul, până în octombrie 1884. în redacția ziarului Războiul se întâmplase cu doi ani mai înainte o sciziune: Gr. Haralamb Grandea se despărțise de tipografii Thiel și Weiss și scosese la rândul său un ziar cu același nume. Acum apăreau două ziare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să nu lase ceva și pe mâine? 12 Distanța fixă dintre el și ea În vis Își văzu mama. Într-o grădină cenușie, neglijată, care se Întindea pe câteva dealuri scunde. Înăuntrul ei se zăreau niște ierburi arse, pline cu ciulini, câțiva copaci uscați și resturi de răsaduri. Sub el, pe o coastă de deal, era o bancă ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea prietenoasă. Prevestirile lui se adeveriră. Nu mult după ce un soare ca o turtă de ceară abia se prefiră cu greu printre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca lumea. O casă ca vai de ea cu grădină înconjurată de un gard de spini prin care treceau câinii și porcii în voie. Ne-am hotărât să râdem de el într-o vară. Aveam vreo 18 ani. Am strâns ciulini și cam pe aproape de miezul unei nopți de cătran ne-am dus la Guzu. Avea un câine pe care-l ținea legat aproape de poartă. I-am aruncat o bucată de mămăligă făcută cu câlți și după ce a luat-o în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Guzu. Avea un câine pe care-l ținea legat aproape de poartă. I-am aruncat o bucată de mămăligă făcută cu câlți și după ce a luat-o în gură n-a mai putut lătra. Noi ne-am dus și am împrăștiat ciulinii în fața ușii, după care am început să batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ușii, după care am început să batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei i-au intrat ciulinii în picioare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei i-au intrat ciulinii în picioare. Țipetele lor de durere a trezit toată mahalaua. De peste drum, a ieșit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei i-au intrat ciulinii în picioare. Țipetele lor de durere a trezit toată mahalaua. De peste drum, a ieșit Emil Bodaș și a trecut drumul să-i întrebe ce li s-a întâmplat. Ei aveau casa față-n față, despărțindu-i doar drumul. Guzu, printre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Dragoș era, poate, mort, așa că n ar fi putut face nimic, iar eu, care eram mult mai puternic... 5. Odată, pe câmp, deasupra digului proaspăt consolidat după ultimele inundații, era un cer dușmănos, totul în jurul meu era dușmănos, vrăbiile și ciulinii încercau să-mi zgârie ochii, nu mă iubea nimeni, mă aflam într-un cerc de ostilitate dezlănțuită, acolo, în locul acela pustiu, și vântul îmi vâjâia pe la urechi, mă și durea o ureche, cea stângă, aveam nevoie de cineva, neapărată nevoie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o fac în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget și ființă. Nu-mi dați cinste, sunt o humă Într-un trup încremenit, Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și nu scriți
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și nu scriți nimic pe cruce; Este ultimul cuvânt. 29-31 martie 2005 REFLECȚII (CLXIX) Cu puține circumvoluții Vrea să fie mare lider; La probleme e făr’ de soluții. Arivist eu îl consider. * Eu susțin adânc și tare
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]