1,048 matches
-
o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-ai ști, Voichițo, câtă frumusețe-i acolo în Cetatea Sfântului Teodor... Acolo, pământul se bucură ca nicăieri altunde de darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc năprasnic când se dezlănțuie furtuna. În mijlocul grădinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Vodă. Și ce dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și șteargă întâi mucii, spune el cu răutate. Și ... și cum îți spuneam, Mangopul e un tărâm... Voichița ciupește o coardă cu vibrație acută. Pe tărâmul acela n-oi merge nicicând, principe... Cine-s eu? O biată fată, ostatica lui Vodă Ștefan în Cetatea Sucevei... Nu, Voichiță, nu! protestează Alexandru târându-se la picioarele ei. Ești fiica Radului Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
principe. Ai vise mari, împărătești. Le vei putea împlini oare? Alexandru sare în picioare și rostește cu pasiune: Am și pornit către împlinirea lor! Abia aștept să mă avânt în luptă! Voi dezrobi Mangopul! Apoi... Și... și turcii?! întreabă Voichița ciupind struna cea mai gravă. Dacă dau turcii?! Voi pune mâna pe sabie! se avântă Alexandru, teribil. Voi ridica Apusul! Vom porni o mare cruciadă! Vom... Până atunci, le vine de hac Măria sa Domnul Ștefan! îl întrerupe cu înfocare Voichița. Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte și alte solomonii; pe cele vechi au prins a le cunoaște chichița! În cale, să-i hărțuim, să-i măcinăm, să le sugem măduva picătură cu picătură, să-i ciupim, să-i împuținăm! În lupta de harț stă soarta bătăliei: e singura noastră izbăvire pentru Valea Albă unde am ridicat redută de apărare. Să mă scuipe între ochi care mă ia la hărțuială, se laudă Mihail. Cale de trei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și dânsa la frecat porcul cu peria cea aspră. Acum puteam ieși și eu să privesc toată operațiunea, căci la tăiere nu aveam voie (prea guița și se văita bietul porc, Gheorghiță, cum îi spuneam noi). Mie îmi plăcea să ciupesc pe ici, pe colo: ba o bucățică de ureche friptă, ba oleacă de șoric de pe picior, până mă vedea mama și mă certa: De ce n-ai răbdare, ca noi toți? Îndată vom servi o friptură bună și vom face pomana
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acelea le dau oarecare bătaie de cap, din cauza „filtrelor” prin care trebuie să treacă pînă să atingă forma satisfăcătoare. Un lector de la județ le vrea țepene de solemnitate, altul grele de ornamente adjectivale. Dar au un repertoriu bogat de modele: ciupesc de ici, ciupesc de colo, iau de la „Tovarășul” și dau „Tovarășei” (și viceversa), încît nu durează mult și treaba-i gata! N-am fost, nu sînt și nu voi fi niciodată un „profesionist”, dacă principala caracteristică a acestuia e lipsa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oarecare bătaie de cap, din cauza „filtrelor” prin care trebuie să treacă pînă să atingă forma satisfăcătoare. Un lector de la județ le vrea țepene de solemnitate, altul grele de ornamente adjectivale. Dar au un repertoriu bogat de modele: ciupesc de ici, ciupesc de colo, iau de la „Tovarășul” și dau „Tovarășei” (și viceversa), încît nu durează mult și treaba-i gata! N-am fost, nu sînt și nu voi fi niciodată un „profesionist”, dacă principala caracteristică a acestuia e lipsa de credință în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să plagieze, căci nu știe rusește!” în mintea lui, probabil, Bilitis e un georgian care a locuit la Moscova! S. nu s-a lăsat însă pînă n-a dat în vileag tot ce știa despre „cleptomania literară” a colegului: „Ai ciupit - a continuat el rechizitoriul - versuri de la Mănescu, de la Victor Munteanu (versul ăla cu darea la maximum a sînilor), Savin. Cînd acesta te-a întrebat că de ce iei de la el, că are puține, te-ai scuzat spunînd că ai făcut-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
taclale, colportori de informații radiofonice. Cu asemenea inși și dintr-un asemenea loc nu poți transforma lumea. Iar „lumea e așa cum este”Î Nouăzeci la sută din cei ce trec pe lîngă noi n-au decît grija loruși: cum să „ciupească”, cum să tragă chiulul, cum să înșele? Unor asemenea ființe amfibii „balta” le priește. Mereu cu sacoșele în mîini (sacoșa e emblema acestor ani) pîndesc „ce se bagă” și „ce se dă” în magazine, îndeosebi în cele alimentare. Privește-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost dat să percep viața ca o mare sărbătoare! Ce-ați zice dacă într-o zi v-ați trezi în față cu un negru, în inima Braziliei, recitând în românește "Somnoroase păsărele"? V-ați freca la ochi, v-ați ciupi ca să vedeți că sunteți viu și treaz și nu visați, v-ați spune că așa ceva nu există și în final ar trebui să spuneți precum Galilei "E pur și muove", precum Arhimede "Evrika" sau Hamlet "E ceva putred în... Brazilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
DEX, contencios Înseamnă o instituție de apărare a unor drepturi, În cazul acesta ale comunității evreilor locali. Serviciile de consultanță erau asigurate de avocații proprii, desigur, care, dacă nu-și jumuleau pe față compatrioții, măcar pe din dos tot le „ciupeau” ceva, deoarece interesele materiale erau foarte mari. Gratuite vor fi fost doar serviciile aduse celor cărora li se cășunase pe ex-prefectul militar, caz În care se constituiseră părți „...În dosarul lt.col. Gh. Nicolau, fost prefect antonescian care a maltratat și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sală din Orașul dintre Vii pentru a pune-o de-o moțiune ce urma a lua calea Capitalei patriei noastre dragi. Documentul nu a fost semnat dar bănuim că autor i-a fost vrednicul Iancu Gutman, cel care, uneori, mai ciupea câte o literă-două din text sau mai adăuga câteva, ca să fie de-o rezervă, acolo. Hârtia compusă din 12 rânduri, plus o jumătate și-un sfert, avea următoarea introducere: „Populația evreiască din Huși, Întrunită astăzi 22 Iunie (1947, n.n.) la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de frumoși și plăcuți. Mai ales că se aud pasarelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai jucăuș. Intrăm în râu. Apă este caldă și plăcută. Peștișori vin și ne ciupesc de picioare, ne gâdilă. E atat de bine și frumos. Printre ramurile copacilor se strecoară raze de soare, se văd că un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai înainte când va pleca la Domnul. La înmormântarea lui au venit mai mulți călugări. Iar când se făcea slujba de înmormântare a sosit un stol de pasarele și s-au așezat pe el. Toți au crezut că-l vor ciupi, dar nicidecum, toate au ciripit că într-un cor tot timpul. După ce s-a terminat slujba înmormântării au zburat toate-odată. Parcă au venit să-i cânte un concert ceresc și să-și ia rămas bun de la el. A fost înmormântat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de descris în vreun fel, deoarece nu există comparație. Zburam deasupra orașului Cairo. Mi s-a tăiat respirația, dar am continuat să fiu dominată de starea de amorțire inconștientă în care mă aflam. Încercam din când în când să mă „ciupesc” cu întrebarea: „unde am ajuns noi acum Doamne?!!!”, doar-doar declanșez starea de emoție. Nimic. În aeroportul de la Cairo ne așteaptă ghidul egiptean care ne-a urcat în microbuzul cu crocodil desenat pe el și cu „Mitică” la volan (așa l-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
val s-a retras acum; o portieră s-a trântit semn că o vreme va fi mai liniște. Da de unde! Intensitatea vocală a crescut, ușile casei se trântesc, soarele a apărut din nori, muștele au început să bântuie și să ciupească. Doar vântul își face treaba nestingherit de noi, muritorii de rând. Câte n-a văzut el! Se montează al treilea cort. Ca un făcut, în loc să fi câștigat experiență, cei ce efectuează această „dificilă” muncă parcă și-au pierdut și puțina
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
multe nivele, unde, în fiecare săptămână, adică în week-end, părinți și adulți, tutori și preceptori, vor putea în toată legalitatea și fără pericolul vreunei pedepse, la un preț stabilit și în schimbul unei sume modeste, să păruiască și să chelfănească, să ciupească și să biciuiască haimanalele, loazele, indiferent de vârstă și de condiție socială. Acest lăcaș va fi numit, acestui edificiu i se va spune Palatul chelfănelii, Palatul chelfănelii bis, și-și va deschide porțile indivizilor de ambele sexe, va primi bărbați
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă și apoi transmis românilor. Pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Românescul ghindă denumește fructul stejarului, care conținea hrana omului primitiv; gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul a ceva”. Cf. lat. gomphus (γόμφος) care însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuțelor, a te lăsa servit cu o ciocoiască nesimțire, a chema la ordin pe toată lumea și a vorbi „radical“, plimbând prin gură „gingășii“ șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
problemă și să le solicit ajutorul pentru a o rezolva”. 8. Puteți reprezenta „animalul rănit” sau „vânatul care sângerează” într-o anumită situație de muncă. Una dintre realitățile triste ale naturii este că animalele suferinde, de la mormoloci la mamifere, sunt ciupite, necăjite și chinuite de către exemplarele mai mari și mai sănătoase. Darwin a explicat acest comportament în termenii selecției naturale a exemplarelor bine adaptate în dauna celor mai puțin adaptate sau mai slabe. Ceea ce se petrece în lumea animală este însă
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
de colege și doamna directoare care s-au bucurat mult de scrisorile trimise de noi. Doamna directoare spune că tare ar fi dorit în clipele acelea să fi fost un fluturaș să vină și să ne vadă pe amândoi cum ciupeam din dragoste. Colegii m-au întrebat cum m-am simțit ca doamnă de ofițer... toți mă tachinează. Țuțule, mereu mă gândesc la tine și numai la tine. Ți-am mai scris, cum am ajuns, eu cred că ai și primit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și prindea valea, trăgând-o sus la el. Mă grăbeam să plec mai înainte să se-ntâmple asta. În asemenea zile lungi dintr-o vale foarte mare, nerușinat de verde, mă întrebam de nenumărate ori cât valorează viața mea. Mă ciupeam până ce pielea mi se înroșea, ca să aflu din ce materie primă sunt făcute aceste picioare și brațe și când va voi Dumnezeu să-i înapoiez materia cheltuită cu mine. Mâncam frunze și flori pentru ca ele să mi se înrudească cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]