3,264 matches
-
altceva decât victimele lui. 1 Autobuzul trage pe dreapta la colțul străzii unde ne-am înțeles să aștepte Tovarășa Lătrău, și ea stă acolo îmbrăcată într-o jachetă militară de un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mască, acoperindu-i jumătate din față, ne-a filmat în timp ce trecea pe culoar spre un loc liber din spate, orbindu-ne pe toți cu lumina camerei. După încă vreun cvartal, a urcat la bord Pețitorul, cu urme de bălegar pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie de tutun pe caroseria de oțel striat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
te prezinți - e automat corectă în clipa în care acționezi. Ducându-și cana la buze cu o mână tremurătoare, domnul Whittier spune: — Chiar și dacă ți-ai spune în sine: „Astăzi am să beau cafeaua în mod greșit... dintr-o cizmă murdară“. Și asta ar fi corect, pentru că decizi să bei cafeaua astfel. Pentru că nu poți greși. Ai întotdeauna dreptate. Chiar și când spui „Ce bou sunt... cum am greșit”, chiar și atunci ai dreptate. Ai dreptate că ai greșit. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc pe obraji. Spune: — Poate că suferința și chinul sunt scopul vieții”. Gândiți-vă că pământul e o uzină, o fabrică Închipuiți-vă o mașină de lustruit pietre: Un tambur care învârte, plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau în fuste lungi cu jupe dedesubt, din care purta probabil Mary Shelley. În mantii de Domnișoaracula căptușite cu satin roșu. În cizme grele de Frankenstein. Tot cam prin perioada asta, Sfântul Fără Mațe ne întreabă dacă poate fi el ăla care se îndrăgostește. Orice poveste are nevoie de un subiect secundar romantic, spune el, ținându-și pantalonii cu o mână. Ca să acoperim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le tăiem fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
niște umbre, Flint s-ar putea să fie prea orb ca să piloteze, dar se va afla acolo, în carlingă, cu tot ce a învățat la aviație. Aici, în cabina de piele a Gulfstream-ului G550, Flint s-a descălțat de cizme, și unghiile de la picioare îi sunt încă rozalii ca sfârcurile, din cauza ojei. Încă se mai simte o notă de Chanel No. 5 amestecată cu mirosul de transpirație. Într-una din ultimele lor reprezentații, în orașul Missoula din Montana, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridicat mâna să le facă semn soldaților cu degetul Îndreptat spre el. Își căscase ochii de spaimă, iar Adam și-a zis că era prima dată În viața lui când cuiva i se făcea frică de el. A auzit tropotul cizmelor pe pardoseala de marmoră a holului și a Înțeles că trebuie să fugă. Dar nu era În stare. — Adam? a auzit el o voce. În față Îi apăruse o femeie, cineva cu care se Încrucișase puțin mai Înainte. Tu ești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fugise în seara de revelion pe la ora 21. Plecase afară să aducă apă, cișmeaua se afla în apropierea porții, țârâia încet, o lăsau mereu să curgă ca să nu înghețe, își aruncase paltonul pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Că de acum sunt ca și luați, n-ai ce le face, vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința. Ei și ce, își zise, a doua oară n-o să mă mai invite. Atâta pagubă! Nu admise să facă nici un artificiu cosmetic. Nimic altceva în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la calculator, iar cu cizmele alea de cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la calculator, iar cu cizmele alea de cowboy în picioare, zici că-i un păcălici... Vai de capul lui! Vai și-amar! Ia asculta aici: „Samuel Sharp s-a descurcat destul de bine ca fiu al unui obscur tutungiu din mai mult decat întunecatul Deptford. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să se mai ocupe în persoana de agricultură. Și totuși e limpede că lumina zilei că se vede în postura de fermier prin felul în care se plimbă cu nasul pe sus pe domeniu, cu blugii Ralph Lauren băgați în cizmele de cowboy cu tocuri înalte. Țocurile îi prind bine la gambele lui un pic prea scurte. Pentru el statura reprezintă un subiect delicat. «Orice-ar fi, nu-l întreba pe Șam ce înălțime area, mi-a spus un prieten de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care-i aia? — În ziua de azi se face prea multa publicitate, iar lumea confundă succesul cu realizările adevărate. Eu îi aduc aminte care-i diferența dintre ele. Asta înseamnă că trebuie neapărat să-ți bați joc de mesele și cizmele de cowboy ale oamenilor? Câteodată asta-i singura modalitate prin care le poți penetră egoismul. Prietenul dumneavoastră, domnul Sharp, are oarecare talent, dar nu muncește suficient de mult ca să și-l perfecționeze. Scrie prea mult, prea repede. De ce? — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte domnul Húsvágó ieșea În curte. Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg, iar cu cizmele și pantalonii bürger ca un grof. La anii săi, 75 Împliniți În octombrie trecut, nu avea nici burtă, nici chelie, Înalt, fasza fjú, tuns perie, ar fi putut juca oricând În Dallas. Rol de milionar, de bună seamă, spre Încântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezertări discrete, nedemnă de ea, dar izbăvitoare. Înota și ea ca toată lumea Într-un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion cu regrete când ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe la cusături. În frazele scurte, cu tăietura precisă, care ascundeau În adâncime căutarea febrilă a formulei memorabile, specifică profesorilor tineri, dornici să seducă sau să subjuge auditoriul, Petru Își vedea primele cursuri sau seminarii. Iolanda era atentă mai mult la cizmele italienești ale Eleonorei și la mulțimea pistruilor de pe față, decât la vorbele ei. Despre Școala de Pictură de la Baia Mare știa destule, iar pe Violeta n-a suferit-o niciodată. Cei de la mate-fizică erau siguri că puteau reuși peste tot. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]