6,220 matches
-
am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-o rău, iar costumul lui era rupt acum, plin de pete mari de sânge, de excremente și noroi. S-a ridicat În tăcere și, tot ștergându-și cu mâneca sângele șiroindu-i din nări și de la buza spartă, a plecat clătinându-se. De-atunci nu a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a surprins În timp ce se Întorcea de la scăldat, În marginea unor bălți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui vânt ușor, care urcă pe nesimțite până la fereastra unde aștepta el, Îl ridică preț de o clipă În aer și-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și capetele Înaintate, bălăngănite În ritmul lălăielii. Asta Însemna să fii ”de gașcă”. Ne țineam pe după umeri și ne unduiam ca pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată: Nu mă duc la Carolina/ Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină ea la mine/ Ș-apoi om vedea de-i bine/Ș-apoi om ve deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-a lui și-i ura fericire-n viață și casă de piatră. Iar tata era și el cam turmentat - Îi știu privirea cu care m-a obișnuit multe zile mai apoi... și multe nopți (albe). Am sărit din pat clătinându-mă și, cu ciocanul cel mare, smuls de pe pervazul geamului, m-am repezit asupra părinților mei, care mă priveau surâzători. Am făcut bucăți tabloul, ciobind urât și peretele din spatele său. Țăndări. M-am tăiat Într-un colț rebel de sticlă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora liniștei depline. Treptat, Într-o curgere ușoară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de copii gălăgioși În jurul meu). Abia când mi-a apărut Înainte Scoancsa, am Înțeles că nu mă Înșelam. A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bine zăvorul și ușa a fost violent izbită de perete. În cameră intră zgomotos un cal negru, uriaș, urmat de un altul, de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie. Da?" "Ăhă. Așa, și?" "Păi, tu crezi că brunețelu' ăla de la Steaua
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cei rămași pe la administrativ care mai erau de găsit moțăind prin facultate. Secretara a vorbit cu mecanicul, cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-au uitat lung, lung, la mobilele din hol, au clătinat din cap și le-au explicat indignați universitarilor că ei nu pentru ca să care mobilă au fost angajați. După care au plecat fuguța să-și continue partida de table și berica din punctul în care le lăsaseră. Nea Vasile a fost
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trei și jumătate. L-am ajutat și noi cu nițel amoniac dat pe la nas. Tuși gros și-și aprinse o țigară cu ochii încă tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Portarul dădu din umeri: "E, ăia o fi fost miniștri, primari, ce treabă avea ei?". Da, sigur, nu ca matale", aruncă ironic ORL-istul. "Să știți că da, domnu' doctor. Chiar așa!" Medicul își permise un nou zâmbet și zise clătinând din cap: Pe undeva, oi avea și dumneata dreptate...". Atitudinea doctorului îl încurajă pe Vasile să meargă mai departe: "Atuncea, nu s-ar putea să... ăăă..., da!, să dispuneți dumneavoastră să-mi aducă și mie hainele?" Adăugă, coborând mult vocea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi și mai mirat: "Cu mine vorbești?". Nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ideea de a semăna tot mai mult cu personajul care îmi intrase de curând, sub piele. “Îl simțeam pe Mihai de Giulești tot mai aproape, ca înainte de masacru când își proptise bărbia în guler ca pasul calului să nu-i clatine capul și să-i tulbure tihna meditației grave în care era adâncit și când privirile sale nu căutau în jur, când părea pierdut și rupt de plăcerea bărbătească a vânătorii, când tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de vin. Mai avea pe semne, două străzi și ajungea acasă. Dar sincer, n-ar fi vrut să ajungă în camera aceea aproape goală, pentru simplul fapt că acolo nu-l mai aștepta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reprezint cu aceste teorii și mă simt foarte bine din toate punctele de vedere și cu cât trece timpul, îmi dau seama că ceea ce am fost învățați să credem că este adevărat, se dovedește că nu este chiar așa. Se clatină din temelii vechile credințe și este absolut normal să ne mișcăm în direcția bună, pentru ca viața să o putem trăi cu pasiune și intensitate. Pentru a trăi complet pe de-a-ntregul fiecărei zile, trebuie să existe moarte pentru orice al
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre mine... Ceea ce mi-au văzut ochii m-a zguduit ca o lovitură în moalele capului...M-am frecat la ochi, cu gândul că era o nălucire... Armăsarul sforăia cumplit clătinându-și capul și bătea din picior... Ochii mi-au rămas fixați pe pieptul lui...Cât era de mare, era rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedem noi cum îi băiatul cuminte și ascultător?” Fără alte pregătiri, a pus mâna pe acul cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit. Pe urmă a început să bată omătul cu copita și să clatine din cap, sforăind...Trebuie să vă închipuiți voi ce frică îmi era să nu se smucească și să sară cu picioarele pe noi...Așteptam cu sufletul la gură ca mama să puie capăt cusutului...În cele din urmă, am răsuflat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prost mai sunt! N-am luat felinarul! Și ne trebuie ca aerul. Alecule! Tu ești mai tânăr. Fuguța după felinar! Când s-a văzut cu felinarul în mână, Cotman a pornit-o înainte. Din când în când, ridica felinarul și, clătinându-l dintr-o parte în alta, întreba cu glas înalt: Iordacheee! Ne vezi? Unde ești? În cele din urmă, glasul lui Iordache a străbătut până la ei cu claritate: Așteptați măăă! Nu vi se pare că glasul vine din gârlă? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de unde îi iei pe lotri. Și dacă dai peste ei, cum îi faci să recunoască că ei te-au jefuit?... Costache tebuie să știe mai multe despre ei”. Cu acest gând înfipt în minte, s-a ridicat din pat și, clătinându-se ca unul care a întrecut măsura paharului, s-a dus la ușă. A deschis-o și a strigat: Costache! Costache! Ce-i, Hlibocene. Ce s-a întâmplat? - s-a auzit glasul gâfâit al lui Costache, din ușa crâșmei. Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe care-i lăsase În urmă, geamurile zbârnâiră ușor. Când deschise gura - găsise o pedeapsă cumplită, dar dreaptă: să-l silească pe Elvis să asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă și leneșă a orarului, care stătea trântită la orizontală. Nici nu-și luase bine limba subțire rămas-bun de la sora ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon se dezumflă și el, apoi Își trase un scaun lângă pat și se așeză. — Ia să vedem, care-i problema? Descartes ridică din umeri, oftând. — Tot spaima de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În Joe Jeans, cu sălbaticii dansând În jurul meu și Întrebând: „Cumperi?“ „Cumperi?“ Îl Întrebam, la rândul meu, luni la prima oră, pe șeful teribilei miliții neomarxiste Peace Brothers, adus În mare secret În biroul meu, deghizat În lucrător la Fisc. Clătinând dojenitor din cap, mi-a răspuns că, Între timp, lucrurile evoluaseră În zona comună de acțiune, nu prea mai eram la curent cu ultimele tendințe, el Însuși se reprofilase În activist ecologic, militând activ pentru Împădurirea deșertului. Dar cum să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apariției extratereștrilor În Dublin. Înregistrare audio, realizată În șoaptă de către agentul secret O’O. Strict secret. Acum trei zile, de ziua Sfântului Patrick, doi omuleți au intrat În barul lui O’Mallory. Nefiind verzi, au sărit imediat În ochi. Se clătinau vizibil și cântau Într-o limbă ciudată. O’Hallahan i-a provocat la un concurs de băutură, cu perdantul plătind. După ce O’Hallahan s-a prăbușit cu capul În aparatul de făcut gheață, i-a provocat și O’Rourke. Și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]