714 matches
-
ținta gloanțelor - în schimb Piața Palatului, unde se aflau nu doar anticeaușiști, ci mai ales radicali anticomuniști, este măturată mai întâi de gloanțe ricoșate, apoi de un tir concentrat, întrucât se dăduse ordin să se tragă asupra maselor incontrolabile, care clamau anticomunismul. S-a mizat și pe faptul de a se trage cu arma la întâmplare, unii împotriva altora. Complotul are în plan, apoi, răspândirea zvonului cu intrarea în acțiune a „teroriștilor”. Așa-numita „bătălie de la Televiziune” este dată pornind de la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
facă necesară." "Mă agasezi cu teoriile tale! Altădată tu mă sfătuiai să nu-i importunez, să lăsăm să lucreze natura. N-am nici un talent în pedagogie." Ioanide trebui să recunoască, nu fără ciudă, că imaginea Elvirei avea dreptate. Într-adevăr, clamase de multe ori împotriva siluirii conștiințelor juvenile, dîndu-se exemplu pe sine, care, ignorat complet de părinți, se orientase singur, izbutind a se ridica după căderi temporare. Propria experiență, zisese, nu poate fi înlocuită cu precepte. "Am zis, replică el, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adăugă băiatul mai mic. - Și mai are o surpriză, denunță ginerele, om mai sfios, pe Petrișor. - Ghici ce am aici? Întrebă ofițerul scoțând un șervetînvîrtit ca un sul. - Ce? se informă Hagienuș, curios și lacom ca un copil.- Șampanie, tată! clamă Petrișor. Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult te iubim noi? Și Petrișor manevră sticla cu șervetul deasupra spre a-i scoate dopul, în vreme ce Hagienuș, în panică, aștepta fenomenul destupării. -- Bum! făcu Petrișor formidabil din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ostilitate violentă, fiindcă li se părea că aceasta este calea istorică pe care o vor apuca lucrurile și totodată și dintr-un sentiment sincer de oroare împotriva brutalității. Era însă o deosebire de manifestare între ei. Suflețel se agita furibund, clamând contra "oamenilor cavernelor", zburlindu-și părul cu mâinile, bulbucând ochii ca sub impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
electorală, iar opoziția de atunci l-a luat în râs, criticând programul și vorbind de manipulare nerușinată. Pentru asta s-a cerut chiar demisia ministrului Educației. Aceeași opoziție, ajunsă la putere, se sprijină pe cifrele oferite de program pentru a clama că "suntem pe drumul cel bun", ba chiar că "suntem pe cale să reinstaurăm autoritatea" (interviu cu Xavier Darcos, ministru delegat al învățământului școlar, în Aujourd'hui en France* de joi, 9 octombrie 2003). Signa a devenit mai mult un instrument
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
parteneri tind să facă căsătoriile mai puțin stabile și produc rate mai ridicate de divorț. Iubirea romantică și alegerea partenerului. Noi folosim cuvântul iubire referitor la multe tipuri de sentimente și emoții diferite. Mulți oameni folosesc cuvântul cu mare libertate, clamând că "iubesc" lucruri ca înghețata, înotul sau un anumit film. Alții rezervă cuvântul să descrie simțămintele ce le au pentru oamenii importanți din viața lor, astfel ca soția, fratele sau mama. Iubirea romantică este un tip unic al iubirii. Ea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
studii la bază și chiar cu stare. Pomponescu al lui G. Călinescu ia cianură, copleșit de frustări: nu mai e ministru, dar nici la arhitectură nu mai poate reveni. Stănică Rațiu în schimb, deși e doar un avocat fără procese, clamează mereu că se împușcă, fără nici un gând serios. Mai hotărât e studentul Weissmann din Enigma Otiliei, care vrea să se sinucidă prin gazare, împreună cu iubita lui, post actum, pentru a duce clipa în eternitate. Din norocire, fata se sperie și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
formației condusă de Cristian Rădulescu, un deputat de oarecare suprafață națională și foarte, foarte puțin prezent "în local". PNL lui David a pierdut 4-5% datorită lui Dan Marian și a unui grup de tineri neferchezuiți. Culmea că cel poreclit Pufuleț clamează că și-a îndeplinit obiectivul cu 16% (!) când are puterea și banul public. în județul Vaslui procentele sunt ale primarilor din localitățile cu rezultate bune și nicidecum ale pre ședintelui pe județ considerat incompetent și nepriceput chiar de cei din
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și inconștient al locuitorilor săi. S-a ajuns aici pentru că noi, cobaii din R.M., ne-am blocat nepermis de mult în trăirea euforică a stării de libertate: că puteam spune ce dorim, că am obținut în sfârșit permisiunea să ne clamăm frustrările în gura mare și să ne veștezim, impunitiv, adversarii, dar nu am conferit realității conținutul sloganurilor noastre. Cu alte cuvinte, libertatea nu mai este pentru basarabenii de azi o stare de grație, cum părea la cumpăna dintre anii ’89
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
imaginar colectiv avid de știri violente 6, copiii nu păreau să fi sesizat libertățile postdecembriste decât în ipostaza lor de exces, agresivitate, insecuritate. Indirect, aprecierea ordinii și a siguranței publice se traducea și în elogiul făcut armatei, patriotismului și pacifismului clamat de regimul Ceaușescu. Unul dintre copii dovedea că a înțeles cu destulă acuitate realitatea dictaturii, exprimată nu în termenii politologiei, ci ai religiei, mai apropiați lui ("El se credea Dumnezeu"). Justifica astfel și sfârșitul tragic al președintelui. De remarcat, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anunță contribuția la scrierea cărții sau maniera în care scolastica dictează organizarea pe capitole și subcapitole cu un fals ton didactic. Parodia se organizează ca ansamblu ambivalent și totuși opus enunțului originar, căci romane precum Gargantua și Pantagruel sau Don Quijote clamează dreptul literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se apăra ne trimite din nou cu gândul la speculație în baza faptului istoric acceptat de-a gata, fără nici o demonstrație, ce constituie temeiul oricărei metaficțiuni istoriografice. Insistând pe ficțiune, Saramago, viclean, o transformă totuși într-un punct de vedere, clamând dreptul la opinia liberă: "Acest Isus este unul dintr-o mie posibili, este Isusul meu, pe care eu l-am inventat, pe care l-am creat pornind de la anumite date cărora le-am dat viață. Nu am nici un motiv particular
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se clarifică identitatea lui Rusanov, iese la lumină un aspect înspăimântător. Birocrat de rea credință, el a făcut carieră în slujba aparatului stalinist utilizând metodele cunoscute de înspăimântare și de înșelare a oamenilor nevinovați. Deși este mulțumit de sine, își clamează patriotismul și se mândrește cu viața lui ireproșabilă, Rusanov se dovedește un meschin tipic, "specializat" în delațiune. Denunțul fals la adresa vecinului de apartament, Rodicev, care, drept urmare, va ajunge întemnițat într-un lagăr, fusese făcut cu scopul de a-i rămâne
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
una cuprinde informații pentru parlamentele naționale și alta reglementează cooperarea interparlamentară 337. Chiar dacă Uniunea a resimțit șocul referendumului irlandez din 12 iunie 2008, voința politică a statelor a învins teama și reticența euroscepticilor 338. Nici deficitul de democrație, atât de clamat de cei care refuză să vadă viitorul comun al popoarelor Europei, nu a putut stopa adoptarea tratatului și intrarea lui în vigoare la 1 decembrie 2009. Evoluția relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale După o perioadă ceva mai lungă
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil de icoană. Indiferența Dianei îi rănește însă orgoliul de potențial seducător, făcându-l să clameze o vreme, compensativ, superioritatea amorului virtual, necesitatea frustrării creatoare ("femeia nu există în realitate, ci e proiecția fiecăruia din noi" de aceea, "cu cât sunt mai lipsite și mai biciuite, cu atât simțurile o creează mai frumoasă"). Încercările de apropiere
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
34-36). Realitatea și imaginea Bisericii la Cincizecime este reversul turnului Babel, de aceea proiectul ei apostolic este acela de „zidire a Trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 12). Pe de altă parte, datoria de a propovădui Evanghelia (Fapte 11, 17) este clamată și de faptul că adevărul trebuie să fie întrupat în fapt (Ioan 3, 21). Scopul misiunii creștine constă în pătrunderea lucrării Duhului lui Dumnezeu în viața fiecărui om și în întreg mediul social. De aceea, dincolo de convertirea subiectivă, propovăduirea Evangheliei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a fost instaurat în România, cea rămasă după jafurile teritoriale, țara a continuat, ca "aliată" în "lagărul socialist", să fie tratată drept principal dușman al Moscovei. Tradiția țaristo-bolșevică a continuat să funcționeze sub masca prieteniei, aceeași "prietenie" pe care o clama țarul Alexandru al II-lea la întâlnirea de la Ungheni cu Mitropolitul Moldovei, Iosif Gheorghian, la 11/23 aprilie 1877. Demonstrația o face o cu impresionantă documentare Larry L. Watts. Este vorba despre un fenomen pe care nici istoricii români nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
anatema pe țelurile strategice sovietice."287 Petru a-i ațâța pe bulgari, serviciile secrete sovietice au lansat zvonul că România pregătește un atac asupra Cadrilaterului. La fel, cu incitarea Ungariei: "Cu o duplicitate cinică înfiorătoare, Moscova încuraja Ungaria să-și clameze dreptul de a interveni în favoarea coetnicilor de peste hotare, în baza unui principiu pe care refuzaseră să-l admită în cazul României, referitor la coetnicii din R.S.S. Moldovenească (sau RSS Ucraina)."288 România mai era prezentată ca principală piedică în calea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ideal al politicii românești, începând cu generația pașoptistă, stătea acum în fața celor doi, perechea prezidențială. Nicolae Ceaușescu a înclinat, conform idealului său de independență națională, cu fața spre Vest, să accepte oferta președintelui Carter, dar Elena Ceaușescu a reacționat violent, "clamând că americanii "vor să cumpere România pentru 147 miliarde de dolari". Ea și soțul ei au petrecut toată noaptea la Blair House, argumentând pro și contra, o dezbatere între soți și colideri, în care nu au îndrăznit să intervină nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a sentimentelor), semnatarul Elegiilor era, funciar, un luptător: un gladiator tandru, un strălucit cap de serie în sincronism cu poetica europeană. MARIN SORESCU: PRIVILEGIUL SPIRITULUI O briză de tinerețe fără bătrânețe suflă peste paginile celui care într-o confesiune (Încoronare) clama încrezător: "Sunt împăratul lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul literar și Viața studențească) traiectoria scriitorului total Marin Sorescu. Olteanul de stirpe țărănească din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de aceea de preferat" (Antologia poeziei americane, "Univers", 1979). Nu este deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală... / Și iată, în fața mea iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zi și noapte neîncetat..." III Dar ce schimbare de fond în 1973, o dată cu Imnele bucuriei! Interogațiile mâhnite, obsesia păcatului, reprezentările agonice lasă câmp liber stării de grație, ec-stazei chiar. Expansiunea devine normă. Imnograful cu mască senină, acum diriguitor de conștiință, clamează pe tema resacralizării existenței. Mod de magnifiere semnalat la Pindar (lăudător, în Olympianikos, al învingătorilor sportivi), mod centrat pe tipare biblice la bizantinul Roman Melodul, la Efrem Sirul și Anastasie Sinaitul ori la Ioan Damaschinul și perpetuat pe teme varii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
jenant-reducționistă. Prezență proteică: creator de primă mână dinamitând locul comun, amator de concetti, baladist și orfic, ironist și narativizant, ceremonios și ermetic, filozofând între paradox și zâmbet, el e, pe scurt, un modern dezinvolt, un ecumenic cu deschidere spre universal, clamând parcă pentru refacerea omului natural. Apropierea de o poezie ca aceasta cere neapărat inițiere multiplă, pregătire și rafinament. Inclement cu "barzii" care improvizează la o simplă "comandă telefonică"; în dezacord cu unii "autori nu lipsiți de talent și vocație", dar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
criză existențială. Peste câțiva ani se adunau (în Călătorie spre mine însămi, 1987) subtile impresii de lectură, bunăoară despre Camus care o făcuse să "înțeleagă mai bine pe Dostoievski"; despre "tragicul absolut" din Absalom, Absalom de William Faulkner; despre Eminescu clamând acel: "Mai încet, tot mai încet, / Sufletu-mi nemângâiat / îndulcind cu dor de moarte..." Tot despre Eminescu (precursor al melancoliei bacoviene), de reținut un fragment relevant: "E de ajuns să citești Mai am un singur dor și Strigoii pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de oftică mărarul / Și cădea cojit de pe crini varul (...) / Liote de îngeri scurși prin leică / O încolăceau ca pe-o suveică / Dornici să le fie teleleică..." Intempestivă, neașteptata lepădare de sine a celui care într-un alt Cântec naiv își clama smerenia (" Noi nu vrem să fim geniali") înduioșează. A reculegere ambiguă seamănă o Invitație la Dolhasca (în Adio, Robinson Crusoe): Vino la mine să jucăm popice! Tu bile de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice, Îmbujorați
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]