484 matches
-
sensibil spiritualizate. Dintre tinerii artiști... un progres evident poate fi observat în cazul clavecinistei Cipriana Smărăndescu; demonstrează o salutară orientare profesională în perioadele din urmă; de asemenea, membrii formației "Collegio Stravagante", tinerii violoniști Mihai Ghica, Ilie Mașala, Cezar Riza la clavecin și orgă, vocaliștii Geanina Munteanu și tenorul Răzvan Țuculescu, dovedesc că urmează traseele unui profesionalism atent orientat în universul muzicii bachiene. Vilonista Cristina Anghelescu, Nicolae Licareț la orgă, violoncelistul Alexandru Moroșanu în compania organistului Florin Chiriacescu, Cvintetul de suflători "Concordia
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/ și orchestră. Și tot cu iz de procesiune este întoarsă pe față și pe dos țesătura temei de fugă, precum și avatarurile ei în funcție de cele două criterii de organizare: tematic și
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
lor stilistic, așa cum o face Brigitte François-Sappey: „Rămâne traseul gemenilor germani. Poliglot în arta, precum și în existența lui, Haendel amestecă preludii și fugi à l’allemande, dansuri à la française, arii melismatice și allegro concertante à l’italienne (Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La clavecin, Bach, care a amestecat nu mai puține stiluri europene, preferă să disocieze genurile: toccate, suite și partite, Concertul italian (și concerte pentru clavir și orchestră), Clavecinul bine temperat
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în arta, precum și în existența lui, Haendel amestecă preludii și fugi à l’allemande, dansuri à la française, arii melismatice și allegro concertante à l’italienne (Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La clavecin, Bach, care a amestecat nu mai puține stiluri europene, preferă să disocieze genurile: toccate, suite și partite, Concertul italian (și concerte pentru clavir și orchestră), Clavecinul bine temperat, Variațiunile Goldberg, Arta fugii, sunt tot atâtea universuri însușite într-un mod
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La clavecin, Bach, care a amestecat nu mai puține stiluri europene, preferă să disocieze genurile: toccate, suite și partite, Concertul italian (și concerte pentru clavir și orchestră), Clavecinul bine temperat, Variațiunile Goldberg, Arta fugii, sunt tot atâtea universuri însușite într-un mod lucid.”<footnote Brigitte François-Sappey, op. cit., p. 48: „Reste le parcours des jumeaux allemands. Polyglotte dans son art comme dans la vie, Haendel malaxe prélude et fugue
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Brigitte François-Sappey, op. cit., p. 48: „Reste le parcours des jumeaux allemands. Polyglotte dans son art comme dans la vie, Haendel malaxe prélude et fugue àl’allemande, danses à la françaises, arias mélismatiques et allegros concertants à l’italienne (Suites pour clavecin, 1720), et, champion du remploi, ils s’emprunte sans vergogne. Au clavecin, Bach, qui ne fusionne pas moins les styles européens, préfère dissocier les genres: toccatas, suites et partitas, Concerto italien (et concertos pour clavier[s] et orchestre), Clavier bien
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
dans son art comme dans la vie, Haendel malaxe prélude et fugue àl’allemande, danses à la françaises, arias mélismatiques et allegros concertants à l’italienne (Suites pour clavecin, 1720), et, champion du remploi, ils s’emprunte sans vergogne. Au clavecin, Bach, qui ne fusionne pas moins les styles européens, préfère dissocier les genres: toccatas, suites et partitas, Concerto italien (et concertos pour clavier[s] et orchestre), Clavier bien tempéré, Variations Goldberg, L’art de la fugue sont autant d’univers lucidement
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
din filmele de desene animate: un cor de copii plin de bucurie, o serenadă nostalgică atonală, o lucrare de Corelli garantat sută la sută (Made in USSR) și, în final, tangoul favorit al bunicii mele cântat de către străbunica mea la clavecin. Am siguranța că toate aceste teme funcționează foarte bine împreună, iar eu le folosesc într-un mod absolutamente serios”<footnote Alexander Ivashkin, Alfred Schnittke, Londra, Phaidon Press, 1996, p. 140, apud Jean-Benoît Tremblay, Polystylism and narrative potential in the music
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de Antonio Vivaldi. Solistul „Primăverii“ va fi flautistul Horațiu Roman, „Vara“ și „Iarna“ vor fi cântate de Cristian Bilec, iar „Toamna“, de Vlad Colar. Își aduc aportul muzical violoniștii Sonia Borgovan, Carmen Bilec și Alin Cernăianu, fagotistul Răzvan Nichișov, la clavecin și orgă Valentina Kohonicz, iar concertmaestru este Paula Banciu. Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile. „Ca sticla, zidul“ l Retrospectivă cultural-jurnalistică Dacă Timișoara culturală este astăzi o lume cu totul aparte - și chiar este! - vie și spectaculoasă, uneori
Agenda2004-11-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282171_a_283500]
-
înfuriați, din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
De mai bine de două săptămâni, fagotul parcă înnebunise. Umbla deșănțat prin localuri rău famate, înhăitat cu un țambal scandalagiu, recunoscut pentru bețiile crâncene de care se făcea vinovat, cu două viori cu apu cături reprobabile și patru clape de clavecin pe care nu reușea nimeni să le mai tempereze odată ce apucau să tragă ceva la măsea. Așadar, fagotul se veselea nerușinat în pofida oricărei lipse de cuviință și, de ce să nu o recunoaștem, în pofida evidenței din titlu. Degeaba încerca proaspăta autoare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
melomani, demonstrații de virtuozitate, toți și toate ne asigură că suntem în plină babilonie sonoră, unde cândva se vor decanta poate graiurile unei arte pusă mereu pe șagă. 6) Orchestre nu, dar instrumentiști, da. Și încă din belșug. Piane și clavecine, psalterioane și contrabași, tamboa și orgi portabile, viori, bandoneoane și câte și mai câte, sunt ca niște răsaduri în așteptarea replantării în ogrăzi unde să rodească torențial. 7) Rar mi-a fost dat să mă conving că scopul nu acționează
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Ludwig. În dragostea mamei sale măcinată de tuberculoză, în frumusețile meleagurilor natale, el și-a găsit alinare, sprijin, căldură. Repetând la infinit, Ludwig descoperă curând în spatele claviaturii rezonanțe adânci, gânduri mari. Curând, tânărul muzician începe să învețe a cânta, în afară de clavecin, și la vioară, violă, orgă. Până la 10 ani urmează cursurile școlii primare. Apare de câteva ori în concerte publice, impresionând asistența prin promițătorul său talent. Lipsa de mijloace nu-i permite să urmeze cursurile învățământului mediu dar paralel cu studiul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
1925 să vadă Expoziția universală. CÎnta la pian și Începuse să Învețe să restaureze instrumente muzicale sub oblăduirea nașului ei, care cu asta se ocupa. Curățase flaute cu ulei de migdale, refăcuse lacul unor viori, lipise părți desprinse ale unor clavecine. CÎnd eram mici, mama ne vorbea adesea de meseria asta la care renunțase cînd s-a căsătorit. Eram de-a dreptul uluiți cînd aflam că, pentru a face muzică, era nevoie de pene de corb, de păr de cal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcuse cunoștință cu un cuplu de englezi bătrîni care aveau unul. Era un pian În stare proastă, la care trebuia să folosești surdina și să cobori pedala stîngă. I-am spus lui Kate că mama cîntase la pian și restaurase clavecine. A o privi pe Kate interpretînd pentru mine, la Capri, niște preludii de Debussy reprezenta unul din acele momente pe care le-aș putea trece pe lista „marilor clipe ale vieții“, cu atît mai mult cu cît făcusem dragoste chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prima vedere, a fost probabil un tată convenabil, avînd prea mult de lucru și prea mulți copii ca să mai stea să-și bată capul cu viața sexuală a fiecăruia dintre ei, Însă el m-ar fi silit să cînt la clavecin toată ziua, așa că mai bine să fiu François, fiul lui Franz, decît Karl Philipp Emanuel, fiul lui Johann Sebastian. Era scris că fiul lui Franz Weyergraf nu se va culca cu domnișoara Patakis În acel august 1958 În mijlocul tufelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frumoasă referință, zicea Amparo, intolerantă). Este cunoscut sub diferite nume: Surmont la Bruxelles, Welldone la Leipzig, marchiz de Aymar, de Bedmar, sau de Belmar conte Soltikoff. Arestat la Londra În 1745, unde strălucea ca muzician, cântând la vioară și la clavecin În saloane; trei ani după aceea, la Paris, Își oferă serviciile lui Ludovic al XV-lea, ca expert În vopsele, În schimbul unei șederi la castelul Chambord. Regele Îi dă misiuni diplomatice În Olanda, unde intră În niște Încurcături și fuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă orgasmul, și se agită, și gâfâie, și nu-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul și-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își executau În acest timp saltul lor În gol, privirea le devenea lipsită de expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li se făceau din ce În ce mai automate, dar nu haotice, pentru că dădeau la vedere natura entităților de care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în acel moment nemaiexistând coridorul, nici întunericul, ci un un spațiu colorat în care a răsuflat ușurată: aha! toate astea le știe; dar umbra stând cu spatele și cântând la pian aducea numai cu fiica ei, iar sunetele erau de clavecin și, repetate mereu aceleași, deveneau enervante, încât le-a îndepărtat cu mâna de lângă ea, apoi, întorcând capul într-o parte, și-a zărit fiul îndreptându-se spre ea cu un mers încet, în cerc, pașii lui tăcuți se învârteau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
departe. Am să-ți vorbesc“. Și, pe când se întorcea spre terasă, cealaltă femeie s-a ridicat și a intrat într-o încăpere vecină cu a doamnei Marga Pop și la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și nimeni în jurul lor să-i ațâțe. Pe urmă cocoșul de pe marginea terasei a cedat privirilor celuilalt și a spus: „Nu știu să răspund.“ „Bine. Fie. Știu eu.“ A făcut iar o pauză în care nu se auzeau decât sunetele clavecinului, foșnetul frunzelor copacilor, zgomote nedeslușite, îndepărtate, ce erau restul lumii. Mai departe, un uruit slab de avioane care decolau sau aterizau pe aeroportul din apropiere. După care bătrâna doamnă a spus, destinsă, cu glasul de dinaintea luptei cocoșilor: „Ziceam că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
palma desfăcută și i-a șters cu degetele lacrima prelinsă pe obrazul uscat și plin de riduri: „Nu, asta nu trebuie“. Și ea a întors ochii limpeziți spre el, brusc uscați, în clipa în care iarăși s-au auzit sunetele clavecinului oprite un timp: „Știu eu mai bine ce trebuie; și nu mă mai întrerupe!“. De atunci - spunea mai departe - s-a gândit foarte calm la ce e ea și în jurul ei. Și-o fi amintit și ce i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a pierdut. Ori ca și cum ar fi obosit teribil. Ori ca și cum nimic n-o mai interesa, deși îl asculta mai departe. Adică s-a închis în ea, continua să deseneze linii și cercuri cu bețișorul, dar nu în ritmul sunetelor de clavecin și să-și întindă obrazul zbârcit și palid către soare, ascultându-l, dar parcă nu reușea să-i urmărească vorbele din ce în ce mai repezite, pentru că el se revoltase și devenise furios. Ridica glasul. Femeia cealaltă a ieșit o clipă în pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
furios. Ridica glasul. Femeia cealaltă a ieșit o clipă în pragul ușii camerei sale. Andrei Vlădescu a privit-o. A privit-o și bătrâna doamnă și atunci femeia s-a retras repede, dar nu s-au mai auzit sunetele de clavecin. După care Andrei Vlădescu a continuat să vorbească, mai încet, exact din punctul în care se oprise doamna Marga Pop, cu filosofii citiți, un val de vorbe ce n-ar putea fi reproduse în înșiruirea lor, pentru că nici chiar Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea însă cu nimic chipul drăgălaș, iluminat de doi ochi verzi, umbriți de gene lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]