485 matches
-
bucată de pâine. „Degeaba, mi‐a spus, degeaba mai plângi, Ce‐ ai omorât, omorât rămâne.” 28 iulie, 1970 Eforie Nord Cicerone Theodorescu (1908 - 1974) Membru fondator al Uniunii Scriitorilor. Este principalul traducător al lui Maiakovski în România. Dintre lucrările sale: „Cleștar” (1936), ), debut editorial „Un cântec din ulița noastră”(1953),”Oameni și dragoste”(1958), „Copii cartierului” (1961). „Povestea Ioanei” (1963), „Pădurea de cleștar” (1967) Epigrama, rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
1908 - 1974) Membru fondator al Uniunii Scriitorilor. Este principalul traducător al lui Maiakovski în România. Dintre lucrările sale: „Cleștar” (1936), ), debut editorial „Un cântec din ulița noastră”(1953),”Oameni și dragoste”(1958), „Copii cartierului” (1961). „Povestea Ioanei” (1963), „Pădurea de cleștar” (1967) Epigrama, rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
într-o lume străină, idealul căutat de el se află dincolo de tărâmul uman. Poeme ca Infinità al lui Leopardi, Ode on Melancholy al lui John Keats, Harmonie du soir al lui Baudelaire, Dintre sute de catarge al lui Eminescu sunt cleștare măiestrit tăiate cu dalta, dar din care lumina ideilor se răsfrânge în universal și astfel, infinit în receptarea noastră. Poemul eminescian sau hölderlinian, iau naștere dintr-o idee poetică unică și se învoaltă dinlăuntru în afară concentric, ca un organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ocupați să-și depună ouăle în cuibare străine... Visez că mă scald într-o clepsidră, mă scurg ca nisipul gâtuit de timp, mă eliberez în pielea unei cenușărese așteptată de o trăsură țesută de iluzii cu destinația: un palat de cleștar neștiut. În drumul meu pierd un pantof și tot eu mă întorc să-l caut... Melancolie Liniștea parcă-i un licăr în noapte. Se-aud îngeri coborând pe pământ și în dansul lor aripile ating clapele universului; o muzica divină
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care - În marea lui iubire pentru semeni - s-a milostivit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vă puteți imagina cu ce manuscrise proaste și cu ce gunoaie suntem confruntați în fiecare zi! Dar sub mâinile vindecătoare ale unui redactor de carte, aproape orice poate să fie înfrumusețat și înnobilat până ce devine literatură limpede și strălucitoare precum cleștarul! Acesta este, pe scurt, temeiul faptului că acum încercăm să facem împreună această carte despre Doré și despre Biblia lui. VIGNETA Manfred Marklund spune adesea: Dacă s-ar întâmpla ceva! Și-și răsucește degetele sub bărbie, ca și cum ar avea barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva ferigi. Îndură-te, mătușă, că sunt și eu un biet bătrân neștiutor. Eu sunt Crăiasa Ținutului de Cleștar, și, pe loc te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au înaintat. Nici țipenie de suflare. Au mers cale lungă și au dat de un castel mare la întrarea căruia era figura lui Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-a uitat la Căiță întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia că Trotinel s-a așezat cu spatele la statuie și, după un salt înainte și unul îndărăt, a lovit cu amândouă copitele atât de puternic încât s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ei s-ar fi spart în bucăți, transformându-se în cenușă chiar în fața lui? Ce simțea? Furie, neîncredere, surpriză, durere, ură? Nici măcar ea nu știa, părea că toată viața ei a trăit într-un vis cu îngeri și palate de cleștar pentru a fi smulsă cu brutalitate mai târziu și prădată realității înfricoșătoare. A încercat să spună ceva, să facă un pas înainte, să întindă o mână tremurândă spre iluzia de lumină care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era în stare să ghicească. Omul care le era călăuză le-a spus și el că a fost de față și a văzut cum au ieșit zeii aceia cu trup firav, dar cu piele de argint și cu capete de cleștar. Fiecare zeu avea mâini și picioare, câte au și oamenii, iar în creștet un corn subțire și lung, tot de argint. - Cum era casa? întrebă Auta a suta oară. Țăranul fu încîntat să poată povesti ceea ce numai el știa, iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
închise, nelăsând să se vadă nici un crâmpei de trup, de la gât până la glezne. Dar se vedea că sunt haine. Încălțămintea părea mai groasă, însă avea aceeași culoare. Ființa străină care-i ajungea sclavului numai până la umăr avea nu cap de cleștar, cum povestise țăranul, ci un cap omenesc închis într-un glob de sticlă, sau din altceva ca sticla, de culoare palid viorie. În creștetul acelui glob era înfiptă o săgeată subțire, argintie. Auta se uită la fața ființei străine, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iar discuția avu Într-adevăr ceva dintr-o audiență acordată de o regină a scenei. În ciuda faptului că trebuie să fi avut, după calculele lui, aproape cincizeci de ani, era Încă frumoasă și celebra voce, În același timp limpede ca cleștarul și puțin răgușită, era la fel de fermecătoare În intimitatea calmă ca și În sala de spectacol. Era cu neputință, când te aflai față În față cu ea, să nu te gândești la viața ei personală scandaloasă și senzațională: dezastruoasa căsătorie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vină odată. Dar scriitorul se agață de viață cu o tenacitate extraordinară. Și nu-i va da drumul decât când e obligat. ... În timp ce pentru mine, care evoc această scenă funerară, privind-o ca prin limpezimea curbă a unui glob de cleștar, poate lucrul cel mai Încărcat de sensuri legat de viața lui Henry James este că, după ce a suferit umilința și respingerea profesională la mijlocul carierei, culminând cu dezastrul intitulat Guy Domville, după ce și-a regăsit triumfător creativitatea și Încrederea În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locul pentru o coroniță de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul și brațele încordate, precum niște coloane de aramă lustruită, ascultau neclintiți purtătorii de tron, potrivindu- și exemplul și cleștarul manierelor de gentlemeni după cel al arhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Satanei și certîndu-se cu el într-o partidă directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ambalajul unui aspirator. La sfârșit, în spațiu îngust al unei cutii de ghete. În circa un minut, falnica încăpere (în care cu puțin înainte ar fi putut fi garate avioane) a fost presată și transformată într-un cub micuț de cleștar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împrăștiindu- și reflexele roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
blocați 40 DANIEL BĂNULESCU de obstacolul zidurilor transparente. Îi văd cum își presează nasurile de suprafața lor răcoroasă, aruncîndu-și în sus, către noi, cei rămași în afară, privirile lor de regn lepădat. În exteriorul cubului, necuprinși sub norul lui de cleștar, ne-am regăsit, nediminuați eu, terchea-berchea (adică invocatorul), prietena mea și necunoscuta lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan sărise deja în interior și se deplasa, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bărbatul de Ceață, înclinîndu-se tot mai riscant (dar păstrând în echilibru, pe genunchi, cele două difuzoare), deșurubă o plăcuță laterală a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]