1,040 matches
-
nu contează nici o clipă cine din ce sat se trage, totul e de dragul transformărilor pe nepusă masă, în descendența (sic!) unui suprarealism îmblînzit. Printre întîmplări de necrezut, un colaj vivant cu poveștile lucrurilor despre oamenii lor, cu profețiile coțofenei-pupeze-mierle-păsăroi cicălitor Clementina Moțatu, mai încape o căciulă de umor isteț, recuperat din pățaniile lui Til Buhoglindă și, mai ales, din poveștile cu draci păcăliți. Rețin o singură scenă: ,Urmele ghearelor copituline păreau brazde verticale coborîte din cerul volburos-cenușiu, crude, amirosind a rumeguș
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
de praf și să le contemplu ore în șir. Cunosc pe dinafară ce se află sub oricare din legăturile acestea... Iată, de pildă, aici: De revolutionis celestium, Nicolaus Copernic. Ediția a doua, Basilea, 1566. O bagatelă, nu?... Ca și Vulgata Clementina din dreapta ei, printre cele șase volume ale Bibliei Poliglote a compatriotului dumneavoastră Cisneros, și acel Cronicarum din Nüremberg. În partea astălaltă, observați acel ciudat in-folio: Praxis criminis persequendi de Simon de Colines, 1541. Sau legătura aceasta mânăstirească cu patru nervuri
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
la New York, pentru a deveni apoi unul din cei mai mari actori de film nord-americani. Bogata sa filmografie include roluri memorabile realizate în pelicule aparținând unor genuri diverse (drame, comedii, westernuri), cum ar fi „Tânărul domn Lincoln“ (1939), „Draga mea Clementina“ (1946), „Domnul Roberts“ (1955), „Fructele mâniei“ (1940), „Război și pace“ (1956), „12 oameni furioși“ (1957), „Pe lacul auriu“, cântecul său de lebădă (1981), pentru care a primit în sfârșit premiul Oscar pentru rol principal. A decedat în 1982. MARIN PREDA
Agenda2005-20-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283701_a_285030]
-
Gondry să-l exploreze cinematografic. Cum să reziști memoriei de după? Cum să-ți înfrunți amintirile? Unde să pleci cu memoria paradisului? N-ai da orice să nu-ți mai amintești lucrurile care te dor? Will you erase me, my love!? Clementine (Kate Winslet) se hotărăște să se despartă de Joel (Jim Carrey) și apelează la firma Lacuna Inc. care îi poate șterge amintirile dureroase printr-un program psihologic special. Cu ajutorul lucrurilor ce definesc spațiul emoțional al fostei iubiri - agenții amintirilor, cum
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
cele din urmă, al ștergerii lor. Joel nu se poate împăca cu ideea că iubește o femeie care nu-și mai amintește nimic din iubirea lor, pentru care el, pur și simplu, nu mai există. Se supune și el ștergerii Clementinei din memorie, dar, odată procesul declanșat, se răzgândește (nostalgic) și vrea să păstreze amintirile tocmai ca pe dovada incontestabilă a iubirii. Cum ar spune Marquez, Joel refuză să plângă că s-a terminat și vrea să se bucure că, totuși
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
că s-a terminat și vrea să se bucure că, totuși, odată s-a petrecut. Memoria nu e doar chinul paradisului pierdut, ci și no man's land-ul unde fericirea s-a conservat. Captiv în propria memorie acolo unde Clementine dispare de lângă el amintire cu amintire, Joel încearcă să o sustragă din teritoriile hărții și să o adăpostească în amintirile din copilărie. Joel (re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora poate opera modificări, chiar dacă acestea nu mai au nici un viitor
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
la consecințele vizuale extreme. Fuga prin memorie a celor doi este un trip reversibil, disperat, halucinant într-un spațiu al alterității absolute, în trecutul reconstituit în topografia mentală, într-o realitate butaforică a cărei materializare este gândul și umbra. Joel & Clementine par personajele unei fotografii arzând care, pentru a scăpa, încearcă să se strecoare dincolo de marginile hârtiei. Sunt urmăriți de programul de ștergere, totul în jurul lor dispare bucățică cu bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you still erase me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor de dragoste va reface traseul inițial. Ștergerea memoriei se va "șterge" ea însăși treptat. Litera aparține etern hârtiei, emoția va rămâne veșnic în carne, iar palimpsestul va
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
dar nu e nici măcar cel din Truman Show (r. Peter Weir) sau din Man on the moon (r. Milos Forman), celelate două filme "serioase" ale lui. Personal, cu gândul la Sweet november, aș fi preferat-o însă pentru rolul copilăroasei Clementine pe Charlize Theron. Cei care mă știu îndrăgostit de ea, vor spune că sunt subiectiv și poate că au dreptate. În fine, pe celebrul imdb.com, filmul lui Gondry & Kaufman a fost votat de peste 28.000 de vizitatori, cota medie
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
susținere financiară (în valoare de circa 1,2 milioane de mărci) a extinderii și dotării Clinicii de onco-hematologie pediatrică din spital“. (Agenda din 15 mai 1999). „Inaugurare oficială. Astăzi, la Lugoj va avea loc inaugurarea oficială a Căminului pentru tineret «Clementina», destinat tinerilor din casele de copii, care au împlinit vârsta majoratului“. (Agenda din 15 mai 1999). MARIA POPESCU
Agenda2004-20-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282414_a_283743]
-
era un om foarte politicos, cu ținută sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu Bantaș Clementina, în anul 1888, iar peste 2 ani, s-a născut Constanța, o fetiță pe care Prezan a recunoscut-o mai târziu. După ce divorțează de Bantaș Clementina, în anul 1892, Prezan s-a căsătorit cu Elena Olga Eliad. Deoarece nu a
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu Bantaș Clementina, în anul 1888, iar peste 2 ani, s-a născut Constanța, o fetiță pe care Prezan a recunoscut-o mai târziu. După ce divorțează de Bantaș Clementina, în anul 1892, Prezan s-a căsătorit cu Elena Olga Eliad. Deoarece nu a avut copii cu aceasta, a fost înfiată o fetiță, Olga Antoaneta Eliad. În momentul căsătoriei cu Prezan, Olga Eliad era foarte tânără, având doar 15 ani
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
roți. Au venit pe strada E. Jefferson, pe lângă Electric Park și pe podul Belle Isle. După aceea au luat-o prin estul Detroitului, pe bulevardul Jefferson. (Și iată-ne aici, În cartierul meu: Grosse Pointe. Iată casa familiei Stark, unde Clementine Stark și cu mine aveam să „exersăm“ sărutul În vara dinaintea clasei a treia. Și iată și școala de fete Baker & Inglis, sus, pe dealul de deasupra lacului.) Bunicul meu știe foarte bine că Zizmo n-a venit În Grosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei, am decis că era albinoasă. Dar mă Înșelasem, pentru că Într-o după-amiază a apărut În plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark. Nu era albinoasă, ci doar foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala mingii a fost explicată brusc de labradorul grăsan care a apărut șchiopătând. Clementine Stark avea un pat cu baldachin ancorat ca o corabie regală Într-un capăt al covorului bleumarin din dormitorul ei. Avea o colecție de insecte cu Înfățișare veninoasă, prinse pe un suport. Era cu un an mai mare decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al covorului bleumarin din dormitorul ei. Avea o colecție de insecte cu Înfățișare veninoasă, prinse pe un suport. Era cu un an mai mare decât mine și mai umblată: fusese o dată la Cracovia, care era În Polonia. Din cauza alergiilor ei, Clementine trebuia să stea foarte mult timp În casă. Ceea ce a făcut să stăm amândouă În casă În cea mai mare parte a timpului, iar ea a ajuns să mă Învețe cum se sărută. Când i-am spus doctorului Luce povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stăm amândouă În casă În cea mai mare parte a timpului, iar ea a ajuns să mă Învețe cum se sărută. Când i-am spus doctorului Luce povestea vieții mele, momentul În care devenea interesat era, invariabil, când ajungeam la Clementine Stark. Lui Luce nu-i păsa de bunicii atinși de păcat sau de cutiile pentru viermi de mătase sau de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
devenea interesat era, invariabil, când ajungeam la Clementine Stark. Lui Luce nu-i păsa de bunicii atinși de păcat sau de cutiile pentru viermi de mătase sau de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă. Fără a se putea compara măcar cu Middlesex, era o locuință copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era intrarea mea În lumea bună.) Dar mama Clementinei nici măcar nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era intrarea mea În lumea bună.) Dar mama Clementinei nici măcar nu și-a Întors capul. ― De-abia ne-am mutat, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era intrarea mea În lumea bună.) Dar mama Clementinei nici măcar nu și-a Întors capul. ― De-abia ne-am mutat, am spus. Stăm În casa din spatele casei dumneavoastră. Acum se Încruntă. M-am gândit că spusesem vreo prostie - prima mea greșeală de etichetă În Grosse Pointe. Doamna Stark zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus. Stăm În casa din spatele casei dumneavoastră. Acum se Încruntă. M-am gândit că spusesem vreo prostie - prima mea greșeală de etichetă În Grosse Pointe. Doamna Stark zise: ― De ce nu vă duceți sus, fetelor? Ne-am dus. În dormitorul ei, Clementine s-a cocoțat pe un cal de lemn. Următoarele trei minute l-a călărit fără să scoată vreun cuvânt. Apoi s-a dat jos brusc. ― Aveam o broască țestoasă, dar a evadat. ― Chiar așa? ― Mama spune că ar putea supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
călărit fără să scoată vreun cuvânt. Apoi s-a dat jos brusc. ― Aveam o broască țestoasă, dar a evadat. ― Chiar așa? ― Mama spune că ar putea supraviețui dacă a reușit să ajungă afară. ― Probabil c-a murit, am spus eu. Clementine primi replica fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu. Clementine primi replica fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea ochii roșii. Căscă. Își frecă nasul cu dosul palmei. Apoi Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce să răspund. Știam deja să sărut, nu? Mai era ceva de Învățat? Dar În timp ce Îmi treceau prin cap astfel de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]