2,043 matches
-
ale lumii forestiere, precum Harold Young - profesor de biometrie forestieră la Universitatea din Orono-Maine - se străduiesc să-l convingă să-și îndrepte atenția spre catedră și să-și finalizeze teza de doctorat, oferindu-i terțe variante. Tiberiu Cunia este însă neclintit în convingerile sale. Peste tot, la toate universitățile la care Young intervine, pentru a-și continua doctoratul trebuia să mai urmeze un an cursurile, or domnul Cunia avea deja un număr considerabil de cursuri și diplome, care nu erau la îndemâna
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
de drum - la aniversarea de 15 ani realizând succese după succese fără să piardă nimic din strălucirea de la început. Mai mult, este situat printre primele zece publicații din țară. Relația mea personală și profesională cu fondatorul lui, încăpățânat și de neclintit în crezul său, justifică faptul că discuția inițiată sub pretextul sărbătorii s-a desfășurat într-un ton mai puțin protocolar. Stimatul cititor și-a dat seama cu siguranță că este vorba despre Zoltán Kovács, directorul Trustului de Presă Agenda, editor
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
ieșim urgent din această situație. M-am dus la București, la ministrul culturii Andrei Pleșu, cu cererea de înființare a publicației. Au încercat să mă descurajeze, povestin- du-mi câte lucruri sunt necesare pentru editarea unui ziar. Am fost de neclintit și până la urmă m-am întors cu aprobarea. De fapt, am planificat prima apariție pe ziua de 4 februarie, dar am întârziat o săptămână din cauza organizării rețelei de difuzare. Așa că prima Agendă de patru pagini a apărut pe 11 februarie
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
nostre de socializare, Apare, rar, o doamnă de onoare, Ce are mult farmec și culoare, Cu chipul plăcut, o splendoare. Când te uiți la ea și o privești, Multă iubire vrei să-i dăruiești, Ochii de la ea nu-i mai clintești, De frumusețea ei te îndrăgostești, Are o rochie splendidă, dantelată, O geantă Chanel, bine asortată, Este pe de-a întregul îndoliată, După o rudă, cam îndepărtată. Deține cu ea un buchet de flori, Pe care l-a ales, din vastele
FRUMOASA ÎNDOLIATĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384925_a_386254]
-
suntem convocați la un Consiliu. Asta înseamnă că lucrurile merg prost, a spus sirena. A cincea oglindă se învârtea cu repeziciune în ambele sensuri schimbându-și direcția cu o viteză uimitoare explodând în mii de particule luminoase. Bărbatul tânăr stătea neclintit în față celor patru. Avea părul argintiu și ochii negri, pătrunzători. Emana forță și impunea respect prin prezență, atitudine și statura înaltă. Avea în dreapta sa un tigru alb, în stânga un ghepard negru iar pe umăr un vultur. - Sursa, murmurară uimiți
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng, Că am putut să-Ți cânt cu lacrimile-n gene! (Rugăciune). Inspirată din învățătura Psalmilor biblici, care răspund întrebării: cine este Împăratul veșniciei, poeta încheie plină de încredere, cu putere interioară de neclintit, mărturisind - fără să țină ascuns doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștimă: Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea, Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării Mă
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
pentru ce ne faci acum ! Și eu am dreptul ca să te blestem. Blestemat să fii ! Vorbele ei nu-l mai ating de mult. Trec pe lângă el ca o boare de vânt care nu reușește să-l mai miște. Este de neclintit ! Își aruncă rapid hainele în geamantan,cu graba omului ce vrea să termine mai repede ce-a început. Întins pe spate,bătrânul cu fața înlăcrimată, nu poate să se oprească din oftat. De el , chiar îi este milă . - Îmi pare
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului ASALTUL Liniștea ajurul clipelor goale tivite cu stridentele note de certuri conjugale ce se scurg repezit prin învechitele plafoane Ochiul broaștei de ușă se cască larg privind neclintit pe geam se scurge gălbenușul lunii pline și-o latră un maidanez răgușit. Motoare ambalate în parcare o alarmă auto țiuie iritată ca de-un pantof cu tocul cui călcată. Trosnete zumzet astmatic de aspirator cu zel de subaltern oropsit
ASALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382499_a_383828]
-
trezi amorțită, dar păstrând acea bucurie în suflet și reamintindu-și cu mirare înțelesul vorbelor pe care le auzise:” muncim atât de mult, încât uităm să ne mai iubim”. Un timp, rămase nemișcată, parcă temându-se că dacă s-ar clinti din loc, bucuria aceea neașteptată pe care încă o mai simțea, ar putea să dispară brusc și pentru totdeauna, apoi, cu părere de rău se sculă, reîntorcându-se conștiincioasă la activitățile pe care maloxorul zilelor le rotea, readucându-i-le
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
le fie și fluviul ce scălda fața satului lor și nu uita să zâmbească fiecărui răsărit de soare sau să plângă cu fiecare tunet. Cred că Anastasia a înțeles nu doar valoarea credințelor strămoșești, ci și îndemnul apei ce merge neclintită pe drumul ei. În nuvela lui Gala Galaction „De la noi la Cladova“ Dunărea are rolul de a separa doi oameni ce puteau cădea în păcat, unul prin cădera în păcat, Popa Tonea ar fi întors spatele învățăturilor moral-religioase și familiei
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
a cărei intensitate amintește de una dintre confesiunile scriitoarei engleze Emily Brontë: N-am decât o singură dorință, și întreaga mea ființă și toate puterile mele țintesc spre împlinirea ei. Am dorit-o atât de multă vreme și atât de neclintit, încât sunt convins că se va împlini. (GHEORGHE A. STROIA) ***6. ION MICHECI (Sihlea, Vrancea) - EXISTENȚE CAPTIVE (Versuri, A5, 136 pagini) Lirica poetului vrâncean Ion Micheci este una complexă, subsumând concepte metafizice (ființa și ființarea), esoterice (apologia și arhetipologia cunoașterii
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
PARFUM Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Rug de vară a-nflorit în pocale de inimi, trubaduri spre zenit, împleteam vânturi reci, în iubire răniți sufeream anonimi, mai am dor de clintit, mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
de durere vii ca să rămâi ?!... Să fie-așa Să fie-așa cum a mai fost, să ne imaginăm că nu e nimic de nesădit în rost, că drum e orice cărăruie. Să ni se pară că nimic nu s-a clintit din prima clipă, că am rămas același spic și nu am devenit risipă. Să-mi spui povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
timp pasul Regelui, răspunzând la rechemarea istoriei. Și tot într-o zi luminoasă, fetele românce au trăit splendoarea visurilor lor, văzând Prințesa, nu din ceramici, cristale, porțelanuri și picturi, ci aievea, frumoasă, răpitor de frumoasă, care, trecând prin fața ochilor nu clintește nicio aripă de privighetoare. Elitrele diafane de fluturi zburau ca o grindină în jur, împrimăvărând țara în ziua sfântă de Paște când Familia Regală a României a străbătut-o până la sanctuarele Putnei. S-a întors primăvara! S-a întors în
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
mare!„ , spunea mereu mama rămasă cu noi acasă. Noi nu înțelegeam și acum, din perspectiva timpului, cred că nici ea nu era chiar în „miezul„ stării de fapt a lucrurilor, a gravității lor. Elisa, mereu pozitivă , a cărei credință era neclintită, știa că Toma trebuie să găsească o soluție. Dar nu mai depindea de el de data asta ! Luni dimineața. Spitalul Elias, vizita la salon. În comisie, un medic străin, o Rusoaică. O întalnire care i-a schimbat cursul vieții. Una
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
rămas întregi și ea a supraviețuit pustiului. Și aceasta pentru că leii ce o păzesc nu și-au abandonat menirea. Slujitori ai zeiței Diana, cea care a botezat cu numele ei strada pe care se află casa, aceștia nu s-au clintit de aici. Nu doar din devotament față de zeiță, ci și pentru că ei știu că nu pot să zboare. Căci Diana le-a hotărât soarta: să nu stea la intrarea în casă, ci sus, în fața mansardei, suspendați între cer și pământ
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se va-ndura Fiecare colț de stea Sa imi fie Univers Și pământ. Iar eu, din mers, Voi
ADEVĂRATUL LEVANT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382834_a_384163]
-
o liniște ca de mormânt, Tristețea mă apasă... Parcă mai ieri zburdam pe-aici Și m-alintau în brațe, Doi îngeri buni, doi sfinți bunici, Cele mai dragi ființe. Din colțul cel din răsărit, El, Sfântul Nicolae, Stă pururi parcă neclintit Veghind a mea odaie... Nimic nu s-a schimbat aici, Și-oglinda din perete, Și patul mic, și-al meu prichici, M-au așteptat discrete. Toate m-au așteptat cu dor Să mă întorc cândva aici, Dar nimeni nu mi-
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
oprit. S-a întors din drum fără să pornească vreun război. Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus, în anul 86 d.H. care se înmormântase cu toată legiunea lui în pădurea blestemată, fără urmă. Înfricoșătoarea pădure nu se clintise - rămânea mereu tăcută, întunecată, cu secretele ei! Pentru mintea anticilor, era în toate acestea nu numai un mit care inspiră teamă, ci și ceva magic ce izvora din geniul acelui popor și venea în apărarea lui, ascunzându-i realitatea. Iată
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
cu spiritul zalmoxian, al daco-geto-traco-ilirilor, multimilenar spirit al străromânilor. Tăiate cu exactitate cuantică, de laser ultraperformant, microeseurile Filosofia upanișadică, Absolutul brahmanic, Doctrina eliberării, Doctrina transmigrației, Cele patru înalte Adevăruri, Posteritatea budistă, Faptă și destin, Filosofia ,,Mahabharatei’’ asigură o temelie de neclintit demersurilor criticului și istoricului literar Ovidiu Ghidirmic, lămurindu-ne asupra sensurilor esențiale ale literaturii, filosofiei și culturii din România, din Europa, din Lume. De aici deprinde profesorul craiovean Ghidirmic taina interpretării și înțelegerii prin iubire, dar și adevărul fundamental conform
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
ani înainte, student fiind la Timișoara, pe când, într-una din zile, traversa spațiul dintre complexul studențesc și universitate. Un grup de studenți arabi zurbagii, de li se dusese lor buhul în întregul complex din pricina dezordinilor provocate, cărora nimeni nu le clintea un fir de păr din cap, pentru a nu se stârni diferende la nivel diplomatic, chipurile, nu avuseseră altceva mai bun de făcut decât să se lege de un sărman oșean, care ducea o straiță doldora de merinde ortacilor ce
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte, ai visat că te aflai într-o piramidă, înaltă doar de vreo trei metri, din care nu mai puteai să ieși, era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai aer; în „compensație”, creștea luminozitatea. O incandescență. Te sufocai, ai început să strigi. Te-ai trezit țipând, cu mâna fufiței peste grumaz. La Clubul literaților, filtrezi orice posibilă aluzie la gluma - dacă mai poate fi numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
va putea Îndupleca vreodată pre Dumnezeul Nostru să se pogoare cu milă și izbăvire asupră-ne. Și ar fi trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar primejduita viață a lui Hristos, Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l salva -, Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Bermudelor? Să fim sobri, n-aveam nici o câtime de informație folositoare În plus. Cel mult Încă o nedumerire care se adăuga mulțimii anterioarelor Întrebări fără răspuns, pe care tentativele mele de a le surmonta prin deducții și presupuneri nu le clintiseră o iotă. Cu această concluzie deprimantă În minte, pășeam puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să cred că e un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]