3,254 matches
-
făcuse nevăzută. În vreme ce Adam pedala spre casă, ploaia i s-a tot scurs șiroaie pe față și pe gât până ce l-a făcut ciuciulete. La răstimpuri, câte-o pală de vânt răbufnea stropindu-l peste ochi, trebuia să Încetinească și clipea des ca să vadă drumul. Tenișii Îi erau leoarcă, iar degetele de la picioare păreau să-i fie murate și pline de nisip. Dar nici ploaia, nici vântul nu erau reci și nu se mai simțea obosit. și-a zis atunci cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i se părea că ar fi făcut ceva rău. Karl i-a luat prosopul de pe cap și i l-a pus În jurul umerilor, lăsându-l să-i cadă În jur ca o mantie. L-a privit pe Adam fără să clipească, În așteptarea unei explicații, numai că el și-a ațintit pri vi rea Înspre marea plumburie și Întunecată. — Ar trebui să te duci să-ți schimbi hainele astea ude, i-a spus Karl. În ziua următoare, Neng Îl aștepta la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se află orfelinatul. Ținea un prunc În brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niște ritmuri de neînțeles pentru o ureche occidentală. Răsunau cimbale, gonguri, clopoței și mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-o lume necunoscută, unde nimic n-avea Înțeles, unde devenea iarăși copil. Margaret a resimțit dintr-odată un lucru pe care nu-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tău, Johan, e taaare plăcut de fete! Nu pot să sufăr s-aud așa ceva. Ah, Johan, ce mă fac eu cu tine? Ai fost mereu un băiat așa de bun!... Sub privirile lor, orașul părea să se miște Încet, luminile clipeau, umbrele se schimbau. Johan se simțea obosit și nu prea bine. Avea nevoie de mișcare. Avea nevoie să fie Într-o mașină, să Înainteze rapid, nu să stea aici la masă. În afară de asta, Johan dragă, tinerii au necazuri noapte de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De fapt nu-i chiar adevărat. Margaret l-a privit și a pus o mână pe a lui. El a rămas cu ochii Îndreptați spre copiii care se stropeau În apa puțin adâncă de lângă mal, unde curentul era blând. Nu clipea și părea să privească În gol, astfel Încât Margaret a simțit că trebuie să facă ceva ca să se umple vidul acela, să-i strălucească ochii din nou. Chiar nu-ți aduci nimic aminte? l-a Întrebat. Eu, una, pot. Îmi amintesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai bine să suferi din pricina cuiva pe care-l urăști, sau din pricina cuiva pe care-l iubești? Însă, chiar pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
biroului În nas, că fusese lipsit de cărți și de mașină de scris, adică de tot ce putea fi mai de preț pentru el, cheia viitorului lui. — Nu, a răspuns fata, tot cu ochii mijiți de prea multă lumină și clipind Întruna, nu atât iritată de praf, și-a zis Margaret, cât nemulțumită de somația de a răspunde. Deocamdată e mai de grabă suspendat, câtă vreme sunt luate În considerație dovezile care-l acuză. Firește, noi, În consiliu, o să fim pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Înăbușit un hohot de râs. — Nu asta a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi erau tot roșii și umezi, iritați pesemne de acel fir de praf; s-ar fi zis că vrea să demonstreze cât de ușor suportă să o zgândăre ceva, cât de bine izbutește ea să se controleze. Asiaticele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe oricare alta. Acum Încetează să te smiorcăi. Pune apă la fiert și fă-ți un ceai. Eu trebuie să continui cu dansatorii mei cataleptici. Noaptea aceea a părut fără sfârșit. Margaret a zăcut În fundul patului fără să se miște, clipind În Întuneric, cu brațele pe lângă corp. A Încercat să-și alunge toate gândurile legate de Karl și să lase În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care sunteți javanez, nu-i așa, da, așa credeam, ei bine, am crezut că dumneavoastră o să le vedeți. Eu mi-am făcut deci datoria, iar dumneavoastră de asemenea. E momentul să ne spunem la revedere, cred. Aghiotantul s-a uitat clipind la Margaret. A ridicat un braț să vadă ora. — Veniți cu mine, a zis. Vă dau trei minute, nu mai mult. Au părăsit Încăperea și au Înaintat grăbit de-a lungul unui culoar Îngust care părea Întunecos, În ciuda șirului de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care Îl ținea Între degetul mare și arătător și l-a privit fără să i se schimbe expresia. Fără vreo mișcare, a ridicat ochii spre Margaret o secundă, apoi iar s-a uitat la diapozitiv. A rămas nemișcat, fără să clipească. Se spune că Sukarno avea o nemaipomenită capacitate de concentrare, astfel Încât era În stare să citească un text olandez de-a-ndoaselea sau, mai degrabă, de la coadă la cap. Era vestit că Își Însușise această măiestrie În adolescență, la Surabaya, pe când se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mănuși și curele albe erau vizibile pe fondul Închis al uniformelor. — Asta, a Început el cu glas scăzut, Încă privind diapozitivul, asta nu cred să mai fi văzut vreodată. și-a dres din nou glasul. Nu-mi aduc aminte. A clipit spre diapozitiv, o dată, de două ori. S-a Încruntat aproape imperceptibil, iar privirea i se umezise, ca și cum i-ar fi intrat praf În ochi. Margaret ar fi vrut să spargă tăcerea, Însă nu găsea cuvintele potrivite nici În indoneziană și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i de făcut ca să fie tot atât de mulțumit pe cât este celălalt, În vreme ce el habar n-are. Președintele a mai clipit de câteva ori privind imaginea, apoi a coborât diapozitivul și l-a vârât Înapoi În plic. Cred că a trecut vremea darurilor, a spus. Margaret a dat să răspundă, dar el a continuat. A fost o vreme când, cum să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zilele de ceață și de noroi erau date uitării. Rămăseseră În picioare, În mijlocul curții, Înconjurați de contururile argintii ale caselor. — știu. Am auzit ce s-a Întâmplat. Margaret Îi vedea chipul, mai clar, Își spunea, decât În plină zi. Când clipea, Îi vedea până și umezeala lucioasă a ochilor. El n-a spus nimic. Multă lume pleacă, a continuat ea ca să umple tăce rea. În ultimele luni nimic n-a mai fost ca Înainte din pricina veștilor. Cu șase luni mai Înainte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă masă, mare, impunătoare, cu sânii bombați deasupra capetelor lor, ca o povară. Carmina a scos portmoneul și a achitat consumația. În tot acest timp, Alexe nici n-a clipit, nici vorbă să încerce măcar să protesteze formal, sau să comenteze ceva acid, după cum obișnuia, nu era deloc imposibil să nu aibă bani la dânsul. Își aprinsese o altă țigară, degetele de la ambele mâini aveau, de la atâta fum, o culoare galben-arămie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mă rog, preciză Carmina, plecarea în lume echivalează cu despărțirea noastră timp de un an de zile, când fiecare dintre noi va acționa separat, independent de voința celeilalte. Nici Ovidiu nu va trebui să te vadă? Întrebă cu perfidie Fana clipind aparent indiferentă din ochi. Nici Ovidiu, preciză cu hotărâre Carmina. În acest mod scăpă de prezența Fanei și a fratelui ei căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la registratură să-i culeagă textul. Venise, așa cum convenise cu funcționara, pe la prânz, îi dictase cu voce egală, solemnă, ce naiba măcar atâta prestanță poseda încât să se poată impune în fața unei amărâte de secretară-trei. Îi urmărise atentă mimica, era impenetrabilă, clipea egal, degetele-i fugeau pe claviatură, măi să fie, chiar nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea, auzea printre răpăielile literelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un talent deosebit, parcă fusese născut să fie bufon. Câteva minute se scurseră de-a lungul paselor verbale, acidulate ale celor doi. Apoi ceva din înfățișarea lui Alexe îi atrase atenția Ninei. Clipi de câteva ori către el în timp ce mâna i se întindea după un almanah terfelit aflat prin apropiere, râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scormonea acolo sperând să mai dea de vreun obiect interesant, bun de expus. Urma să-i mai întrebe dacă auziseră că soția nu știu cărui doctor fusese lovită de o mașină pe trecere de pietoni, în față la...Era pierdut, pierdut, Alexe clipea egal și albastru de la biroul său. Nu-și aprinsese nici o țigară. Culoarea ochilor devenise din nou albastru-cer, inexpresiv. Ce-a trecut timpul, murmură oaspetele, consultându-și îngrijorat ceasul. Fantastic, domnule. Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai ai timp să-ți revii. Ei, lasă, Nik, o să trecem și prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Evelina avu o tresărire a umerilor, un fel de răzvrătire. Pe urmă o privi pe Carmina, pe Nina și zâmbi cu adevărat relaxată. Așa e bine, aprecie expert Alexe. E foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui clar albaștri. La revedere, pe vineri, rosti fata și vocea îi suna senină. Se întoarse pe călcâie și-i părăsi. Plecă și Carmina după câteva minute. Despărțirea de soții Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]