674 matches
-
bată. Nu era Înalt, nici prea voinic, Însă cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură și a doua oară nu mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viață mai am de suferit spre a putea, Dincolo, să am dureri să frâng. În eternitatea care m-așteaptă și mă bate din când În când pe umăr, avea-voi, poate, cuvenitul timp, să-mi ostoiesc tristețea strânsă În acea clipită, pe care unii o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzul și-l Încredințau că nimic rău nu era pe cale să se Întâmple. Nu apuca, Însă, să se desfete prea mult În fericirea molcomă și senină. Privirile Îi cădeau pe vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei, cu aceleași mișcări, a pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele sau pari înfipți la rând ca la paradă...Plin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a ghicit gândul! Asta însă nu mă va împiedica să-i mai spun și eu ce am aflat din cele cărți”. Acum însă sunt în așteptare ca un ogar de vânătoare. Și așteptarea nu a fost mai lungă de o clipită, pentru că bătrânul mă face atent că la 3 iunie 1649 (7157) Gheorghie cizmar domnesc a cumpărat un loc de casă pe Ulița Strâmbă de la „Diiaconul Vasilie, ficiorul lui Maicăș”. „Și ce-i cu asta?” - am gândit eu. Călugărul mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aleTrei Sfetitelor. Nu le ține tovărășie decât turnul clopotniță cu ceasornicul ce anunță crucea zilei. După un timp, bătrânul se oprește și, privindu-mă cu zâmbetul pe buze, mă întreabă: Îți mai aduci aminte de Locman gerahul? Am stat o clipită să-mi aduc aminte... „Nu cumva l-am întâlnit pe la bolnița Spiridoniei?...Ba da!”...Când am fost sigur că așa stau lucrurile, i-am răspuns bătrânului: Mi-am adus aminte, părinte. El este doctorul chirurg de la Spiridonie. Dar ce ți-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ajuns să aud chiar din gura sfinției tale tălmăcirea acestui adevăr, pentru că eu singur nu reușeam să mă dumiresc deplin... Bătrânul mă privește blajin, mângâindu-și barba, semn de satisfacție...Dar asta n-a durat prea multă vreme, pentru că în clipita următoare m-am trezit întrebat: Ce mai știi de Iane Hadâmbul? Știu că el este cel care a zidit mănăstirea Hadâmbul de la Dealul Mare. Acum însă privește la casele din dosul bisericii leșești. Află, fiule, că acel loc a fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să mă descurc în hățișul poveștii acestor dughene...Dar mi s-a adresat încurajator: Asta-i frumos din partea ta, dar dacă n-ai să-mi spui și mie ce ai aflat din cărțile citite, nu are nici o valoare. Din această clipită și până să încep a vorbi a cam trecut oleacă de vreme, pentru că numai nu-mi venea în minte toată tărășenia. Știam eu că ceva nu a fost în regulă atunci când au fost ridicate dughenile. În cele din urmă, totul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dinadinsul, eu n-am să-ți stau împotrivă... „Pentru a câta oară îmi spune taman ce gândesc eu? Numai că îmi ghicește gândurile, că altmintrelea cum să știe ce îmi trece mie prin minte?” - m-am gândit eu într-o clipită. N-am încotro însă și recunosc că tocmai la asta mă gândeam... Păi dacă-i așa, atunci să nu întârziem o clipă. Hai să coborâm fuguța până sub iazul domnesc și am să-ți arăt locul unde are casă și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fel, ca să se așeze în chip de cupolă...Uite acolo la calfele de lângă grămada de pietre și ia aminte cum cioplesc fiecare piatră cu migală, după ce o tot măsoară în fel și chip. Meșterul nu-i slăbește de sub ochi o clipită. Mereu prubuluiește fiecare piatră ieșită din mâna calfelor. Piatra care nu se potrivește „ca la carte” este dată de-o parte, gest însoțit de mustrări către calfa care a greșit. Nu-mi pot lua ochii de la meșter. În mintea mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să bei niște ceai înainte să înceapă terapia în grup, m-a invitat el. Timorată, mi-am turnat o ceașcă de ceai, prima din cele câteva mii îcu toate că detestam ceaiul) și m-am așezat la masă. într-o clipită m-am trezit înconjurată de bărbați. Din nefericire, nici unul dintre ei nu era tânăr sau arătos, dar toți voiau să știe totul despre mine. Ai un păr lung minunat, mi-a spus un bărbat îmbrăcat cu - nu, era imposibil! Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de rafinată și de frumoasă. știi, ar fi putut să cucerească orice bărbat de pe planetă. N-a fost nici un secret că Harrison Westville al III-lea - moștenitorul averii pastei de dinți Westville - ar fi luat-o de nevastă într-o clipită, a gângurit Lucille, abia perceptibil. — Despre ce vorbiți voi, doamnelor? a intervenit, în sfârșit, Randall. Mamă? — Ei, vorbim și noi, ca fetele, a chicotit Lucille. Ascultați, dragii mei, nu credeți că v-am putea convinge să rămâneți la cină? Bucătăreasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la punct toate detaliile. — Vrei să spui că nu poți să mergi cu mine? am repetat eu. Eram, sincer, uluită. Se întâmpla deseori ca, din cauza slujbei, Randall să fie nevoit să amâne sau să renunțe la orice plan, într-o clipită și totuși mă așteptasem ca voiajul nostru în Iowa să fie considerat o excepție. Ne cumpărasem biletele cu două luni înainte. Iar Randall știa cât de mult însemna week-end-ul ăla pentru mine. — știu, iubito. Sunt foarte dezamăgit, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu am luat cina cu Rachel în Manhattan, nu departe de vechiul meu sediu de la Mid-Atlantic Accident and Life. Cât de repede se schimbă lumea în jurul nostru; cât de repede o problemă e înlocuită cu alta, abia lăsându-ne o clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apăsați din sală. N-am mai pierdut nici eu timpul și, săltându-mi rucsacul pe umăr, i-am zis lui Rachel: Ne vedem la 11, OK? Apoi i-am făcut cu mâna lui Lou și dusă am fost Într-o clipită. 13 Cu umerii strânși din cauza mâniei, Naomi călca apăsat, Îndreptându-se spre strada principală. Era Îmbrăcată cu o canadiană uriașă din mătase, legată În jurul taliei, blugi largi și adidași. Ce mai, echipamentul standard de anul ăsta pentru fetele de cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nimerit să deschidă Încuietorile până ce nu mi-am strecurat o mână, rotind-o pe singura care era Închisă. El a sărit cât colo, ca și când atingerea mea l-ar fi ars. Am tras de ușă și a ieșit afară Într-o clipită. Își parcase mașina chiar În dreptul treptelor. Odată ajuns lângă ea, a părut să-și recapete ceva din stăpânirea de sine. — O să te sun eu, spuse, apăsând mult pe cuvântul „sun“, de Îndată ce aflu noutăți, OK? — Prea bine, i-am zâmbit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
străvezie. Dar probabil, când ai asemenea planuri, întunericul nu e niciodată îndeajuns de des. Au deschis portierele fără zgomot, toți deodată, cu urechea ciulită în noapte. Apoi au coborât ghemuindu-se, ghemuiți au dat mâna cu mine și, într-o clipită, iarba i-a înghițit. Am așteptat două sau trei minute, îmi era teamă să pornesc motorul. La întoarcere am lăsat toate geamurile deschise, căci mașina era atât de plină de fum, încât cu siguranță nimeni n-ar fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor de familie, chiar și lucrurile cele mai neînsemnate, precum bătaia inimii unui bărbat pe salteaua patului, prezența în sine a unei alte ființe, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Și mie îmi plac poveștile. Rămăsei iarăși sec și inert în fața fetelor astea, care se țineau de mână, sub cerul unui început de seară așa cum niciodată nu văzusem. Am avut o senzație ciudată de vis, de decor schimbat într-o clipită. Parcă s-ar fi ridicat de undeva o cortină. Sau poate mă schimbasem eu; nu știu. ― N-am mai citit de mult povești, răspunsei după o destul de lungă pauză. Și apoi, mai e ceva: eu nu știu să povestesc. E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și ticăloasă, ieși afară din casa mea, să nu te mai văd, piei din ochii mei! Alex re repezi pe scări spre ea, cu mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o clipită, Alex începu să se rostogolească pe scări, cu capul în jos. Se prăvăli pe toată scara până în hol, unde rămase ghemuită și nemișcată. Zbierând de durere, Ruby alergă după ea. Începu s-o tragă, încercând să-i înalțe capul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de sprijin. Ne va fi mult mai ușor. Coborau - spre mirarea lor - fără mare dificultate, fiindcă panta era lipsită de iarbă și astfel nu alunecau. Când peretele a devenit aproape vertical, și-au dat drumul ca pe derdeluș... Într-o clipită erau la piciorul pantei. Trestie, fă o pe cucuvaia După ce un strigăt de cucuvea a răsunat peste vale, au rămas în așteptarea celor de sus... Nu se auzeau decât bolovanii rostogolindu-se... În cele din urmă, se aflau cu toții jos
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de salcâmi, se afla o șosea. O coloană de militari mărșăluia în sens invers cu cel al trenului. La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o clipită, toți se aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap într-o clipită? Ce-ar fi să-l „invităm” la o plimbare? Tot n-am aflat noi mare lucru despre trupele lor și unde mai pui că trebuie s-o luăm din loc până nu-i prea târziu. „O limbă” nu-i de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]