1,296 matches
-
Republici a lui Tito, fosta Republică Federativă Yugoslavia, putuse să anihileze artistul, clădind în loc temelii de înțelegere și fraternitate! Pentru aceasta primise premiul umanitar „Maica Tereza” și fusese numit ambasador al Bunăvoinței pentru UNICEF. Punte între oameni, deasupra unui torent clocotit de conflicte naționale și etnice Toše Proeski și-a folosit faima în scopuri umanitare, a organizat concerte anuale de caritate, a ajutat mii de macedoneni să-și plătească facturi medicale... Toate acestea, până la o vârstă de vlăstar! Incredibilă precocitate a
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
the water Flung to the șea I can not wonder I can not see. The bird is floating, The bird is free. It can be hither It can be thither For it is not me. ÎN ECHILIBRU Perfect În echilibru Clocotind de speranțe Și frici Am stat în picioare. Nu cu disperare, Sau bucurăndu-mă Ci calmă, în așteptare Că o căprioară. Sunt aici Dar unde este Dumnezeu, Dragul? AT POINT STILL Perfect, At point still Bubbling with hope And fears I
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
cu o vrăjitoare? - Orice soartă am să împart cu ea dacă și ea mă vrea. - O, dar te vrea, cum să nu! Fiartă-coaptă, ea te vrea! Înainte ca Baba-Cloanța să îi împingă pe cei doi tineri îmbrățișați în apa ce clocotea, Dragonul de Foc coborî în zbor și îi ridică pe amândoi deasupra casei și apoi a pădurii. Bătrâna prinse a țipa până se auzi în miezul pământului. Un vierme gras se opri din ronțăitul buruienilor de pe lângă casa ei: - Ce-he
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Nu tu dragoste, nu tu simțire Totul doarme și se îneacă. Căutăm discret, nu răscolim, În mrejele iubirii, croită pentru doi, Unii au spor, alții tânjim La idile păstrate pentru noi. Îți gust spontan din roua de pe buze, Și-mi clocotește sângele-n artere, Nu am măsură, nu am scuze Nu pot să opresc dorința, ce îmi cere... Mi-am pierdut controlul, din iubire, Sunt dominat de tine, pasiune, De m-aș trezi din vis, în fericire Aș crede în tine
CÂT DE TANDRĂ EȘTI, IUBIRE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375551_a_376880]
-
gâdili pe tălpi! Nu găsise prilejul să-și ceară scuze, să motiveze în vreun fel acea seară, în schimb se autoinvitase la mine și mă suna, de parcă eram agent imobiliar. Realizam că eram nervoasă, aș fi zis, din ce în ce mai nervoasă, aproape clocotind de mânie, oscilând în luarea unei decizii care să mă calmeze. Într-un fel, eram un pic speriată de lipsa mea de autocontrol care cu siguranță mă împiedica să mă hotărăsc și să acționez. “Pentru Dumnezeu, Nati, știi că te
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
și, în egală măsură, de speranța că ar fi posibilsă mă liniștească dialogul cu Ovidiu. - Bună, Natalia! Avea o voce serioasă și tristă. - Bună, Ovidiu!, am răspuns pe același ton, poate un pic protocolară, stăpânindu-mi din răsputeri emoția, deși clocoteam de furie. - Întreabă-mă orice și îți voi răspunde, zisese el tulburător de copilăros, uluindu-mă cu infantilismul său dizgrațios și gratuit într-o atare situație. - Nu vreau să știu totul, nici nu contează ce vreau eu, vreau să știu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
iubit. N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri, Întunecații fulgi, azi, sînt trecut, Pot însă colinda cu crengi și muguri La ușa unui vis care-a durut. Purtam și noi, odată, semn de floare, Prin iarba ce în sînge clocotea, Dar parcă o deșertică-ntrebare Le-a pîrjolit radioactiv, sub stea. Aș da oricînd această primăvară Pe cenușiul iernii care-a fost, Au înflorit însă copacii iară, Și-n lumea asta, totuși, e un rost. Dar te anunț, acolo, unde
COLIND DE PRIMĂVARĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372486_a_373815]
-
din lemnul pădurii și înălțau mii de scântei spre mâna celui care mesteca de zor laptele subțiat cu apă, în care, pentru început, turnase o lingură cu sare. Rar, mesteca compoziția și mormăia ceva, adăugând mălaiul. Când laptele începu să clocotească și se formă așa-zisa mămăliguță pripită, baciul spuse rugăciunea regală, luă ceaunul de pe foc și puse cu mare grijă cașul fărâmițat și o bucată sănătoasă de unt. Le amestecă aprig, cu o lingură tot din lemn, cu mânerul lung
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
încântă prin durerile facerii. Înflorești tropicală orhidee doar la gândul că el te va strânge în brațe pentru o noapte, iubirea nebună îți curge prin vene o viață. Întotdeauna lângă o adevărată femeie pașii îți devin nesiguri, sângele ei fierbe, clocotește, îmbracă realitatea în mătasea viselor ei. O viață aluneci pe pojghița ei subțire. Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
se dizolvă mușchiul, pe ziduri de Cetate Cu Dacia cea sfântă ne-ai botezat în veci, Jar Etern străluce, cu biruinți purtate! Pe Sică mâna dreaptă mi-o încleștez curbat Simțind tăișul rece, cum îmi pătrunde-n sânge, Ființa-mi clocotește, cu Dor de mult uitat Țărâna ta mă arde, Lup Alb, în mine plânge... An Prema Aanandha Copyright 14 Noiembrie 2016 © Referință Bibliografică: MARELE LUP ALB, DIVINUL / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie
MARELE LUP ALB, DIVINUL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372975_a_374304]
-
Lisabona, pentru un concert, împreună cu Sile Dinicu și Corina Chiriac. Odată ajuns în capitala Portugaliei, Cornel Constantiniu l-a sunat pe Mircea, care, a doua zi de dimineață, a și sosit la hotelul „Pentahotel” unde era cazat fratele său. Amândoi clocoteau de nerăbdarea regăsirii, despărțirea lor tragică fiind ca despicarea în două a unui arbore. De cum s-au reîntâlnit au și pus la cale o farsă pentru Sile Dinicu pe care l-a sunat Cornel Constantiniu și l-a chemat la
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
vor sări afară ca niște puișori flămânzi în gura mea și mai flămândă vor nimeri cuminți și blânzi cu dinții prefăcuți în floare voi presăra în carnea ta din creștet până la călcâie ușoare urme de petale și când va clocoti păcatul ce stă pe coapse să inunde ca un tâlhar spre pocăință te-oi duce-n brațe în altar din două trupuri o ființă ne-om zvârcoli încet și rar http://www.youtube.com/watch?v=R31nBF3IrFg Referință Bibliografică: să
SĂ NU TE MIRI ÎN NOAPTEA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345966_a_347295]
-
ființă să ceară totul de la viață... o viață căreia i s-a stors sufletește în fiecare trăire la maxim din fiecare secundă. A sărit cu parașuta! Ce relevă aceasta, dacă nu faptul că Vasilica Tătaru vrea să trăiască și trăiește clocotind? Frumoasă, visătoare, fire poetică, nespus de delicată, Vasilica Tătaru nu cunoaște teama de viață, dar este o frumoasă femeie înrobită numai de dragostea curată pentru care are puterea de a se jertfi, aleargând nu odată contra curentului, cu vântul în
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
Sânii sferele mărgelii, Șolduri devastând retina, Buze-n roșul acuarelii Coapse suple ca felina, Mers ca scurgerea cernelii, Îți imprimi patina, mina Unei tragice ofelii Ce nu are decât vina Catifelei dulci a pielii, Otrăvita și divina Fierbere a fierbințelii Clocotind foliculina Dând s-o bea acelor ce li-i Mai virgină ca virgina - Infidelii și rebelii Ce-n viol strivesc tulpina, Gineceul îndoielii, Carnea trufei, rădăcina, Seva dulcelor micelii, Ce, brutali, sparg violina Gemetelor și scâncelii, Ce-n cătușe pun
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]
-
Istvan Balazs, dedicată copiilor nenăscuți. Vazând acea statuie, am scris această poezie. Copiilor nenăscuți Ce plâng copiii nenăscuți in ceruri ! Și mamele nu-i pot lua la sâni, I-au azvârlit în ghena cu deșeuri, Ca ultimii uitați păgâni. Le clocotește laptele în sfârcuri, Lacrimi le joacă în priviri, Că puii și i-au sfărtecat cu vrere, De frica unor șușotiri, Amare suflete de mame, Ce pruncii și-i îngroapă vii, Mânuțe-ntinse spre salvare, Mame sărace și pustii. Tristeți de
NU MĂ OMORÂ MAMĂ! de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347389_a_348718]
-
la temelia ei abisală, colcăie politicieni alarmant de fragili intelectual, dar vulpi năprasnice, în schimb, care au șmecherit și ras țara ca pe o farfurie cu prăjituri, linsă cu tot cu smalț. În sinistra „casa poporului” care s-a clădit din jertfe clocotește o apă plină de mine cu fitilul legat la popor. Fitilele acestea sunt împânzite până la pernele pruncilor, nici ei nemaiavând azi, din cauza lipsurilor, somnul necăzut în vise zăpăcitoare și cu spaime! Parlamentul României e o gogoșerie care vinde românilor gogoși
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
următoare, cum să-și economisească drumurile și timpul de la un muzeu la altul de unde se întorceau frânte, reluându-și locurile pe pervazul lat al ferestrei, loc de odihnă ideal pentru picioarele lor obosite. Oboseala era numai a picioarelor. În fapt clocoteau de idei și aveau discuții aparent naive. Uneori vorbe sub care își ascundeau gândurile. Se născuse în ele o dorință care le speria. Aveau momente când se strângeau în brațe și brusc, se îndepărtau speriate de o tresărire a uneia
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
pun voios pe plânsu-mi, Când în lumea nouă care mă domìnă, chiar și dacă plouă, plouă cu lumină. Nu vă pare straniu că-n făptura-mi flască ciudatul meu craniu nu mai poartă mască? N-auziți bolnava inimă, pe moarte, clocotind de lava unei alte soarte? Omul e-atotputernic Și totuși omul poate să își învingă soarta, fiind stăpân pe poarta ce dă-n eternitate. Nimic nu-i stă-mpotrivă când nu doarme-n zăbavă și dac-a vieții navă n-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348950_a_350279]
-
18 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Februarie 27 Olimpiada Am ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm în mine ca să nu trezesc toate emoțiile și taifunul să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare răul.. așa cred. Astăzi am fost la olimpiadă la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit. Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după probă. Am naufragiat prin oraș
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]
-
în buzunarul de la pamtaloni. - Auleo, ce-o fi nevasto, ce-o fi! - Ei, lasă, fii bărbat, spune dânsa uitându-se încruntată la mine. Poate n-ai dormit ca lumea! Nu vezi dragă ce călduri vin dinspre nord peste strâmtoare! Parcă clocotește și apa mării! - Așa e mamă! Mai ard și acum pădurile din jurul Melbourne-ului. - Du-te dragă și ia o aspirina! Ma duc, o iau - iau două... că d'aia-s bărbat, transpir și mai tare... și nu trece de
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
gaura neagră a puștii glonțul așteptând degetul să apese pe trăgaci bang-bang dar degetul nu se mișcă nu există fir-ar al naibii de deget ochiurile din tigaie sfârâie agasant pe aragaz bulbucându-se devind albe precum corneele ochilor tăi atunci când simți clocotind înăuntru-ți fiorul acela voluptos orgasmul sau când râzi din toată inima ca un copil care înfinge boldul într-un fluture totu-i aiurea nu mai știu de când n-am mai citit o carte de când sunt și dacă mai sunt
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
din nou Căci mâine e o nouă zi! Nu plânge...va veni o vreme Când rănile nu vor mai fi! Unde-i oare viața noastră? Unde-i oare viața noastră Ce-am visat-o din pruncie? Unde-s zilele senine Clocotind de bucurie? Unde s-a ascuns iubirea Ce ne-a legănat cândva Cu alaiul ei de doruri Ce nicicând nu-l vom uita? Spune-mi, oare unde-i visul Ce în viață ne-nsoțea Și-acea pace dulce, sfântă Ce în
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
numele îi strigă, Ce să-i spun o, Doamne Sfinte, când nici eu nu știu a-i spune, De ce este suferință? Vai, mi-e inima tăciune! Nu mai bate-n fericire ci în deznădejde gravă, Îmi e sufletul ca focul, clocotește ca o lavă, Dar în toat-amărăciunea, în profunda lăcrimare, Simt că mâna Ți-e la lucru, simt a Ta îmbărbătare, Tu cunoști vremea și timpul, știi când soarele răsare, Când se naște-un om pe Terra, deasemenea când moare, Tu
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
acest context se încadrează spectacolul aniversar închinat interpretului în al cărui repertoriu de cântece strălucesc reperele culturale tradiționale ale românilor în chipul unui zăcământ aurifer inepuizabil, Benone Sinulescu! Întins până la granița cu efluviul unor coloane de gheizere, văzduhul Lugojului a clocotit sub cântece și voie bună la acest spectacol care a pledat pentru apărarea cântecului și sărbătorii municipiului în uniformitate cu o ferventă convertire a tuturor la trăirea absolută a binelui în comun. Toți politicienii României n-ar fi în stare
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]